4,431 matches
-
exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața măruntă a gărilor obscure și a traseelor de autobuz lăturalnice, apostolatul didactic rural ( episod, de altfel cvasiobligatoriu în biografia și în textele majorității tinerilor scriitori din anii ’80), cârciuma (cea din anii ’90, dotată cu televizor color care recepționează clipuri transmise prin satelit). Marasmul
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Mihail Florian. Deși nu are un articol-program (înlocuit cu poezia De vorbă cu muza, semnată P. Mircea), P. se raliază tendințelor moderniste din literatura vremii. Versurile aparțin lui Virgil Carianopol, Al. Raicu, Teodor Scarlat, Ovid Caledoniu, dar și unor autori obscuri. Dan Petrașincu și Al. Raicu sunt prezenți cu fragmente de roman (Sângele și Drumurile unui noctambul). Bine reprezentat este sectorul de critică, în special prin recenzii, scrise frecvent de Al. Raicu, la cărți recent apărute: G.M. Zamfirescu, Maidanul cu dragoste
PEGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288747_a_290076]
-
Săptămâna Patimilor). L. nu are darul observației psihologice, personajele se comportă banal și după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru reliefarea originilor obscure (Popa Roșu, Radu Negru) sau pentru ciudățenia comportamentului (Moș Kivu). Lipsite de dramatism, povestirile câștigă prin finețea umorului și prin pitorescul idilic (Săptămâna Patimilor). Corect, dar fără strălucire, L. a tradus și a publicat în „Convorbiri literare” versuri de Lessing
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
individual, dar și obiectiv, social și transindividual. Plasate pe axa timpului, menirea termenilor modern (ca produs) și modernizare (ca proces) este de a marca distincția noutății, a schimbării, a detașării de trecut prin invocarea unui criteriu oarecum vag, poate chiar obscur, dar asociat cu acele valori ce semnifică o notă de superioritate. A fi „modern” sau „a (te) moderniza” înseamnă a fi ancorat în prezent, a fi sau a deveni contemporan cu propriul timp; chiar mai mult, a te înscrie pe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
între lumea trăită și înțelegerea ei teoretică scheme conceptuale sau abordări trecute, apare riscul de a obscuriza lumea trăită până acolo încât să dobândim o libertate ciudată de a propune acea ideologie a practicilor sociale ce servesc interese constructive la fel de obscure sau abia disimulate. Să admitem deci că ne aflăm în faza de evadare din „proiectul iluminist” al sociologiei, fie ea occidentală sau postcomunistă, pentru că numai astfel am ajunge să dăm seamă de constelațiile modernității noastre actuale și ale modernizării ei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, din Thomas a Kempis ș.a. Dar cea mai importantă este traducerea Bibliei, apărută la Blaj, în 1795. M. a simțit că limbajul traducătorilor Bibliei de la București (1688) trebuie împrospătat și că unele pasaje obscure ar putea fi clarificate și încearcă, bunăoară în Cântarea Cântărilor, o exprimare literară, chiar poetică. Conștiința rostirii cu efect, calitățile de narator, tensiunea interioară a necesității de a comunica sunt evidente în mai toate textele elaborate sau doar traduse de
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
fost unul dintre puținele periodice românești în care atacurile îndreptate de Al. Grama împotriva lui Mihai Eminescu au avut o primire favorabilă. Aici a apărut și un articol intitulat Un poet din școalele Blajului, în care Eminescu este comparat cu obscurul V.B. Muntenescu, preferințele criticului de ocazie îndreptându-se către versurile acestuia din urmă. Publicația are însă și merite în ceea ce privește propagarea unei literaturi de bună calitate. În paginile ei G. Coșbuc a tipărit pentru prima dată Noapte de vară, precum și alte
MINERVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288156_a_289485]
-
poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce-l comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu, că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
nu după regulile curente. Pe de altă parte, asociază recursul la parabola modernistă (în regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc privată de tragism - și cu „expierea în text”. Iată, de pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
fie de veleități politice, subordonându-se, astfel, personalității lui Cornoiu, fie de imbolduri erotice (romanul este, din acest punct de vedere, un soi de nesfârșită vânătoare amoroasă), fie de amândouă la un loc. În afara acestui cadru se plasează Andrei Lazăr, obscurul profesor de liceu captivat de astronomie (asemenea autorului) și obsedat de descoperirea unui perpetuum mobile. Andrei se îndrăgosește de fascinanta Zina, în care proiectează toate aspirațiile sale de idealitate. Femeia răspunde inițial, din curiozitate amestecată cu atracția către ingenuitate, pasionalității
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
celui care neagă. [...] Spiritul „religios” și cel „polemic” nu sunt însă, la Maiorescu, numai simultane: adesea, ele se confundă [...]. Dacă există o ratare, o renunțare în cazul lui Maiorescu, rădăcina ei trebuie căutată în zonele cele mai adânci și mai obscure ale geniului său, acolo unde înclinația către polemică și înclinația către impersonalitate se confundă, acolo unde spiritul negativ, ce există prin opoziție, și spiritul pozitiv, edificator în absolut, nu se pot despărți. Cât de adânc merge această contradicție în structura
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
cu rețetă avangardista, îl plasează pe M. în seria de epigoni ai celebrului sau confrate. SCRIERI: Repertoriu, București, 1935. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, VI, 111-112; Straje, Dicț. pseud., 455; Șasa Până, Născut în ’02, București, 1973; 226-227; Ov.S. Crohmălniceanu, Figuri obscure din avangardă românească. Moldav, Dan Faur, Râul Iulian, MS, 1990, 3-4; Pop, Avangardă, 290-291; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 166-167; Rotaru, O ist., IV, 98; Ov. S Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 143-145
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
la visul legionar al interbelicilor sau prin recursul la niște profetisme apocaliptice ieftine și panicate. La cealaltă extremă, sub haina protectoare a unui spiritualism anistoric, au fost ascunse toate zonele tumefiate ale conștiinței românești postrevoluționare. Am dosit într-un seif obscur al memoriei întrebările privind mitocănia balcanică, criza ecologică și corupția morală a administrației românești. Cândva o veritabilă obsesie pentru profeții poporului Israel, dreptatea a rămas în țara noastră un subiect de interes numai pentru câțiva ziariști dedicați meseriei 1. Ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Temporara legătură a țiganilor cu Egiptul la sfârșit de Ev Mediu explică denumirea lor în mai multe limbi europene: în franceză gitans, în spaniolă gitanos, iar în engleză gypsies. În Imperiul Bizantin, țiganii erau numiți atsingani, cu referire la o obscură sectă etno-religioasă din Asia Mică, cunoscută pentru practicile ei magice. Forma grecească a fost preluată în limba germană (zigeuner), limba rusă (tsigan) și, evident, în română. Expresia alternativă rroma (sg.: rrom, care înseamnă „om” sau „bărbat”) provine din relația de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vine din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
die Einfühlung („empatia”) la Schleiermacher, das Erlebnis („trăirea”) la Dilthey. Din acest motiv, individualismul implacabil al modernității rămâne nedepășit. Tradiția nu poate fi decât un obiect decorativ. Participarea tradiției la constituirea universului simbolic al subiectului uman a rămas în continuare obscură. Existențialiștii sunt gata să acuze criza de autenticitate a omului modern, afectat de maladiile adaptării într-o lume în care sensul vieții nu mai este predat din leagăn. Obsesia originalității inundă saloanele literaților și artiștilor plastici. Chiar și pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vieții și complexul ludicitățiitc "Metafora vieții și complexul ludicității" I don’t think there’s anyone bigger or smaller than Maradona. Ron Atkinson Sensul joculuitc "Sensul jocului" Schopenhauer credea că am inventat politețea pentru a masca egoismul. Din ce rațiuni obscure s-a născut atunci sportul? Căror nevoi profunde răspunde nevoia de joacă? De unde fascinația tinereții pentru obiectul sferic din cauciuc, piele sau celuloid, numit minge? La ce anume invită fotbalul în războiul firii cu narcisismul contemplativ sau detașarea abstractă de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
confisca însă această obligație în contul vechiului narcisism adamic. Atracția erotică este inerentă unei umanități îmbrăcate în haine de piele. Demonii vor ști să proiecteze sexualitatea în cadrul fărădelegii și al iresponsabilității. Erosul demonic desființează. El aruncă amanții într-un colț obscur de neființă, în care noțiunea de legământ și ascultare lipsește cu desăvârșire. Acest ansamblu de patimi însoțite de arta autojustificării constituie sfera noologică a mondenității. În lume nu mai întâlnim persoane, ci obiecte. Spontaneitatea trebuie formalizată în rubrici foarte strâmte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au două efecte secundare importante. Mai întâi, „Chick” îi propune lui „Abe” să scrie o carte, iar filozoful politic se execută, ajungând instantaneu la glorie și avere, după ce volumul se vinde torențial și provoacă un mare scandal public; astfel, relativ obscurul profesor devine (cum am spune azi în România) VIP și își poate în fine plăti cele mai extravagante plăceri de consumator amoral, de la fermecători amanți, pe care îi copleșește cu daruri (de exemplu, un BMW 740 comandat direct la sursă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată în sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă - blocarea imediată a discuției într-o bruscă extrapolare de la un caz particular la o încleștare simbolică universală: relativ obscurul, până atunci, anti-antisemit, George Voicu, cu sprijin extern, atacă doi corifei ai înaltei culturi românești contemporane, Gabriel Liiceanu și Nicolae Manolescu; prin asta, întreaga cultură înaltă românească din toate timpurile e marcată cu stigmatul antisemitismului; toată lumea se gândește la comploturi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Tom (W.J.T.) Mitchell, într-o familie de muncitori din industria automobilelor. De la ei și alții ca ei, am înțeles de-a lungul anilor cât de importantă a fost experiența lor comună de a se ridica din medii sociale relativ obscure, în care erau de regulă prima generație ori primele femei cu studii universitare complete. Ambiția și ethosul muncii îndârjite, idealismul și enorma curiozitate intelectuală, angajamentul civic și politic, legătura strânsă dintre idei și viață, cunoașterea nemediată a inegalității, marginalizării și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
gîndesc, balena normală n-are dinți. Un alt motiv, pentru care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi putut rămîne nevătămat printre sucurile gastrice ale balenei - deși formula cam obscur acest argument. Și obiecția asta cade, însă, deoarece un exeget german a emis ipoteza că Iona trebuie să se fi adăpostit în trupul plutitor al unei balene moarte - așa cum soldații francezi își foloseau caii morți ca pe niște corturi, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
domnule, zise Starbuck, venind și el mai aproape - e o priveliște solemnă, de rău augur. Ă Augur? augur? Aduceți un dicționar! Dacă zeii vor să le vorbească deschis și cinstit oamenilor, să le vorbească pe șleau, nu să facă aluzii obscure, clătinînd din cap ca niște babe. Cărați-vă de-aici! Amîndoi sînteți polii opuși ai aceluiași lucru: Starbuck e Stubb răsturnat, iar Stubb e Starbuck răsturnat - amîndoi la un loc sînteți omenirea, iar Ahab e singur printre milioanele de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale e Încă obsedantă și În ea poeții vor turna culorile cele mai Întunecate. În amplul său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]