2,067 matches
-
aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional, se aduce un prinos amorului. Lamentațiile îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de lume. Luna e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț al naturii nu-i lipsește lui D. La fel cu poeții anacreontici sau petrarchiști, cultivă și el contrastul, însă într-o manieră artificială. Dintre producțiile lui poetice, mai cunoscută este Piima
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
istorice (Pe urmele bolșevicilor). În celelalte două cărți, scriitorul se afirmă cu mai multă personalitate. În Drumuri de sânge, realitatea dramatică a războiului este percepută mai ales prin detalii de un naturalism șocant: victime mutilate, răniți, muribunzi revin în imagini obsesive. Iminența morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
totală. Pe bună dreptate, Mircea Scarlat l-a numit pe G. „avatarul lui Bacovia” și nu simplu urmaș, fiindcă apropierile ce se pot face dovedesc „nu o tradițională influență literară, ci exploatarea independentă a aceluiași filon liric”. Cuvintele care revin obsesiv - cenușă, cranii, tămâie, morminte, lacrimi - nu fac decât să sugereze un sentiment de teamă în fața necunoscutului, a imensului gol existențial, dar nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte antumă, presentimentul morții este atât
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
personalitatea unuia dintre cele două personaje principale. Dacă un capitol se ocupă de pildă de Bruno, atunci toate reflecțiile ideologic atribuibile În mod normal naratorului poartă amprenta personalității personajului. Romanul glisează practic neîncetat de la un limbaj asimilabil lui Bruno (dezabuzat + obsesiv, melodramatic - “eul este o nevroză intermitentă” p. 292) la cel propriu lui Michel (dezabuzat + tehnic, cartezian). Platforma Acest penultim roman houellebecquian este, fără Îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată În plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ejaculat regăsind procentele matinale de la Dow Jones și cele de la Cac-40”. N-aș vrea ca lectura unui asemenea roman să intre imediat În bibliografia criticii societății de consum. Pentru că există cîteva motive pentru care realitatea (cu a sa prezență nominală obsesivă În Femeia perfectă, dar și În Le Feu d’artifice - “c’est la réalité qui vieillit mal”) nu se prezintă Într-un asemenea hal de precaritate Încît să fie nevoie de acțiune - acest sartrian substantiv - pentru redresarea ei. Obiectele sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anterioare. Pentru Maria Condur, protagonista romanului Goana după vânt (1974), trecutul constituie reperul întregii existențe, influențând decisiv orice experiență prezentă. Starea de boală îi acutizează senzațiile, moartea fiicei sale Ana, actrița rebelă, vulnerabilă și emanând totodată o energie deconcertantă, revenind obsesiv ca o vină inexpiabilă. Relațiile cu ceilalți trei copii (Cristina, Mihai și Sebastian, cel care îi uimește pe cei din jur cu imaginația debordantă și atracția față de povești) păstrează ca punct de reper imaginea Anei. Romanul are în centru mai
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
a acestora se află în Bădescu, 1994, 73-86; Ungureanu, 1990, 73-80), precum și ideile-program privind prioritatea istorică și logică a societății asupra individului, elaborate de Durkheim, au produs o impresie puternică asupra autorului român. Dovada o constituie afinitatea de-a dreptul obsesivă a concepției gustiene față de ideea metodologică a interdependenței părților totului social și a supradeterminării elementelor constitutive de către sistemul social. Lecția românească este semnificativă prin cel puțin două resurse esențiale de care a beneficiat profesorul Gusti. În primul rând este vorba
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cărui subtilități recunoaște că nu le deține decât teoretic; relația cu Ioana - cea dintre doi oameni care „nu pot trăi împreună, dar nici separați” - readuce în prezent, simultan, dragostea și ura, neputința înțelegerii cauzei ce a determinat trădarea, gelozia, pasiunea obsesivă; pentru Dania, afectele lui Sandu variază de la adulație la încercarea de a se desprinde, prin obiectivare iluzorie, de simțita superioritate a protagonistei: „Eram rușinat de ce neînsemnat îi apărusem.” Obișnuit să asimileze și să interpreteze realitatea în scopul aproape programatic al
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
patologice devin variante extreme sau dezechilibrat structurate ale acestor dimensiuni și ale combinațiilor lor. Cloninger a elaborat un instrument - (TPQĂ Tridimensional Personality Questionnaire - de evaluare a acestor dimensiuni și a identificat opt tipologii personologice patologice: antisocială, histrionică, pasiv-agresivă, pasiv-dependentă, explozivă, obsesivă, schizoidă și ciclotimică. Trăsăturile caracteriale au fost adăugate corespunzător faptului că studiile care au aplicat sistemul tridimensional nu au avut o relevanță diagnostică așteptată. Astfel, perseverența, simțul responsabilității, sociabilitatea și deschiderea spirituală au devenit reperele caracteriale semnificative ale modelului celor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu trăsături rigide și maladaptative, deci cu o tulburare de personalitate. Circumplexul de mai sus și variantele sale nu acoperă însă tot spectrul atitudinilor și comportamentelor interpersonale posibile. Lipsesc cele ce caracterizează hiperexpresivitatea, impulsivitatea sau atitudinea rigidă sau oscilantă a obsesivului. Din cei cinci factori ai FFM se consideră că doar doi sunt bine reprezentați de CIP: extroversia și agreabilitatea. Totuși, multe tipuri de tulburări de personalitate au putut și pot fi bine descrise prin CIP (SIM, 1990Ă. Avantajul este că
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
identificat TP anankastă ca mai frecventă decât alte tulburări de personalitate, ba chiar într-un procent mai redus. Studiile au pornit de la prezența tulburării și nu prospectiv, fapt ce nu clarifică suficient problema, mai ales că se știe că tulburarea obsesivă debutează deseori în copilărie și cel mai frecvent la vârste tinere. TP evitantă se află într-o relație foarte strânsă cu fobia socială, mai ales cu forma generalizată a acesteia, astfel încât de multe ori diferențierea e dificilă sau imposibilă. Chiar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
expresia unor dorințe și nevoi inconștiente și a relațiilor obiectuale internalizate. Ele se manifestă în cazul TP prin comportamentul dizarmonic instabil, egocentric, non-empatic sau iresponsabil fundamentat pe asocierea alienantă dintre nevoia de a fi protejat și internalizarea unei relații parentale obsesive sau pe alte raporturi de aceeași factură. Atributele de persistență și specificitate individuală a comportamentului personalităților patologice sunt legate de faptul că el reprezintă expresia unor variante relaționale repetate frecvent și fixate cognitiv în trecutul personal (WESTEN, GABBARD, 2002Ă. Mecanismele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lungul generațiilor păcatul originar, ducând la demență și idioție. În Franța, s-a ajuns să se vorbească de „degenerați superiori”, conceptul fiind folosit până târziu în sec. XX ca echivalent pentru tulburarea de personalitate. Au fost incluși în patologia degenerescenței obsesivii, compulsivii, impulsivii, histrionicii. În Germania, KOCH (1891Ă vorbește de „inferioritatea psihopatică” (BERRIOS, 1996Ă. Adepții teoriei au studiat „stigmatele corporale” ale degenerescenței care erau descrise cu lux de amănunte în cazul histeriei la începutul sec. XX. În paradigma degenerescenței și în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Journal of Personality Disorder, 20 (2Ă, 139-156 PAGE FILENAME \p D:\microsoft\worduri\tulburari de personalitate tot.doc PAGE 275 PASIONAT (histrionică AVENTUROS (antisocială impulsiv extravagant EXPLOZIV (borderlineă SENZITIV (narcisică CĂUTAREA NOULUI INDEPENDENT (schizoidă DE ÎNCREDERE (calmă optimist deliberativ METODIC (obsesivă PRECAUT (evitantă rigid cumpătat EVITAREA TRAUMEI DEPENDENȚA DE RECOMPENSĂ încrezător cald retras critic pesimist anxios Tulburări ale axei I Tulburări ale axei II Modelul dimensional al personalității normale (e.g. FFM, MPQĂ Modelul dimensional al personalității anormale (e.g. DAP, SNAPĂ dezumanizare
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
De plânge Demiurgos...”). Orfismul, de care vorbea cu îndreptățire I. Negoițescu, se pliază pe expresia unor experiențe ritualice, într-o structură aparent (și formal) riguros articulată, dar minată din interior de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu ultimul răsuflet al muribundului mi-am amestecat respirația,/ Din sursele de pe urmă ale ființei își trage seva poemul meu” (De mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de tine ca de moarte
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
pe de alta, materia inertă, inanimată. Importantă e o anumită „deschidere de viziune”, semnalată de Marin Mincu, manifestă odată cu volumul Trei poeme (1994). Relevante sunt, la scara întregii opere, anumite cronotopuri (cel concentraționar, carcera, spitalul), motive ori vocabule recurente, reluate obsesiv (varul, peretele, seringa, mâna, creierul, plămânii, pielea, insectele, sexul ș.a.), dar îndeosebi motivele spintecării și tăierii, asociate prin definiție structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie - aparent poezie-jurnal, în
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
și întrebări interesante”, dar susține categoric că natura sufletească a personajelor literare - ca și a scriitorului - „nu o hotărăște clasa, ci individualitatea”, adică „personalitatea creatoare a poetului în ceea ce are ea mai individual”. Pentru aceasta, se impune luminarea creativității sale. Obsesiv întrebuințat, dar vag definit („dinamismul interior stârnit de opoziția planurilor de rezonanță în care vibrează felul constant de a fi al creatorilor”), termenul „creativitate” numește când personalitatea artistică în acțiune, când puterea de creație, când procesul creativ individual. Prin voința
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
și la șopârle) ce au loc și se referă la obiectiv. Figura 5. „Găsirea soluției” (insight) de către Chica Köhler (1925, p. 196) concluzionează într-o manieră ce pare „ne-fenomenologică”; și totuși, ea se bazează pe experimentele oarecum singulare, nerepetate obsesiv: „Cele două mișcări sunt: 1. Tragerea în direcția firului, un procedeu sensibil, a cărui punere în practică o dovedește Chica. Nici un om, darămite un cimpanzeu, nu poate ști dacă firul se va rupe de la cutie sau de la piatră. 2. Tragerea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rău. De fapt, negând existența biologiei, Sartre a renunțat cu totul la orice concepție despre valori integrală sau, cel puțin, la o concepție care să cuprindă toate speciile. Sartre tindea foarte mult să facă o filosofie de viață din nevroza obsesiv convulsivă în care se afla ceea ce Maslow numise „vidul experimental” (experimental emptiness), absența „vocilor-impuls” din interior (impulse voices from within) (Maslow, 1967a, 1967c). Psihologii americani umaniști și psihiatrii existențialiști i se păreau lui Maslow într-o mai mare măsură mai
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cărți (Piticii își puneau țărână-n cap, 1995) să compună, după cum declara într-un interviu, „...o odă închinată ticăloșiei”, dat fiind că „ticăloșia are extraordinare potențe de frumusețe, de sublim chiar [...]. E o nebunie să încerci să desființezi ticăloșia.” Constant, obsesiv aproape, e cultivată însă și ideea sacrificiului total pentru împlinirea sentimentelor „pozitive”. Problema centrală investigată ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G.
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
reziduale, acumulate într-o istorie ce ne-a menținut multă vreme la periferia spațiului european. Deși s-a atenuat cu timpul, prin reformele politice și economice, dezacordul dintre forme și fond a fost o temă reluată și reinterpretată, în chip obsesiv, de mai toți gânditorii care au analizat procesul de modernizare a României. Ea s-a aflat în centrul analizelor și dezbaterilor sociologice, istorice și filozofice și în perioada interbelică, astfel încât putem conchide, împreună cu autorul lucrării, că teoria formelor fără fond
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
viață este programată și care se revoltă înainte să se dovedească a fi mai umani decât oamenii înșiși 57. În Ubik (1969)58, unul dintre cele mai bune romane ale sale, este evidentă manipularea realității, chiar dincolo de moarte. Această prezență obsesivă a temelor personale nu ocultează cu nimic o abordare halucinantă a problemelor vremii, după cum o dovedește titlul original complet: Doctor Bloodmoney (1965)59, roman care prezintă un univers post-atomic populat de monștri mutanți. Să notăm în continuare că autorii acestei
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
atentat la integritatea sa proprie sau a altora, provocând chiar rănirea sau moartea; a reacționat prin frică terifiantă, lipsă de sprijin. B. Evenimentul traumatic este retrăit periodic, în următoarele moduri: prin amintiri chinuitoare și recurente; prin vise repetitive, care reconstruiesc obsesiv experiența respectivă; prin gânduri și sentimente care dau impresia că episodul se va repeta; prin stări de disconfort induse de orice asociere reală sau simbolică pe care le operează cu trauma în cauză; prin reactivitate psihologică, generată de orice semn
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ci și a palierului perinatal și chiar a celui transpersonal (Grof, 2002). Spre exemplificare, în consens cu descoperirile epocale grofiene, menționăm că multe cazuri de claustrofobii, depresii inhibate, fobii la reptile, originează în matricea perinatală II, după cum unele crime, nevroze obsesiv compulsive, depresii agitate, piromanii etc., și-au configurat rădăcinile în matricea perinatală III. în fine, și pentru a nu eticheta capitalul patogen al celor două matrici ca o sumbră fatalitate (dacă persoana a avut neșansa de a rămâne conectat la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]