2,513 matches
-
cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un smârc? Ai ochi? Vorbește!"216 Figura duhului patern se constată lesne în Jocul ielelor. Dramaturgul insistă în câteva indicații scenice asupra apariției defunctului Grigore Ruscanu, specificând că mișcările și gesturile tatălui trebuie să se desfășoare în paralel cu acțiunea propriu-zisă, în care protagoniști
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ceream eu în cealaltă indicație care păruse (...) cu altă interpretă, de neînțeles."331 Aproape în toate contextele, observațiile doamnei T. consemnează percepția vizuală. De exemplu, descrierea unei zile de început de primăvară cuprinde cele două repere caracteristice eroinei flori și ochi: "Se purtau buchete de violete și toate privirile erau vii."332 Autorul se îndepărtează de strategia descriptivă accentuat stereotipică, în special în cazul portretizării feminine, și polarizează atenția asupra privirii tocmai ca instrument de insuflare a vieții prin valoarea creativă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
plastic în mână. La semnalul „urcăm nucile în pod” primii elevi aleargă, se urcă pe scara fixă cu mingea în mână până sus, coboară, aleargă predând mingea la următorul care continuă acțiunea. Este evidențiată echipa care a terminat prima. 10. „Ochește cercul” Locul desfășurării: sală, teren Materiale necesare: cercuri, mingi Jucători: colectivul de elevi Scop: dezvoltarea coordonării Descriere: elevii sunt împărțiți în patru grupe, așezați câte unul în șir. Primii elevi de la fiecare grupă vor avea câte o minge de oină
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
într-un cerc așezat sau desenat pe sol la o distanță de 6 - 7 m față de linia la care sunt aliniate grupele. După ce au aruncat mingea aleargă, iau mingea și o aduc următorului copil din grupă, care va continua să ochească cercul. Se continuă până ce toți elevii au încercat să nimerească cercul. Cel care a nimerit în cerc va primi un punct. Se evidențiază echipa câștigătoare. Ștafete 1. Ștafeta aplicativă Locul desfășurării: sală, teren Materiale necesare: saltele, bănci de gimnastică, jaloane
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
între vacarm și epilepsie. Îngrețoșat de provocările gregare ale unor indivizi-roboți imitând o criză de demență, sau ale unor cupluri care evadează în exhibiționism și pornografie, Luc se mulțumește cu o solitară blondă pe nume Chrystèle, care de fapt îl ochise de mult în acel sat de vacanță din Saint-Moritz. Pentru Luc actul sexual în absența iubirii este ceva obscen, impur și inestetic. O penibilă și sumbră corvoadă carală, încât doar lăsându-se pradă unor închipuiri lascive, își salvează onoarea de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
închis către lume și deschis în interior: Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai,/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru." (Ochii statuilor). Volum de "interiorizare și densificare lirică, dominat de meditații interogative asupra sensului existenței, resorbite în cenzuri prelungite, sugerând absența răspunsului"85, A treia taină "este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
parcurg poemul, de procesul genezei sale"114. " Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru". (Ochii statuilor) Mai presus de orice, somnul și visul devin, la Ana Blandiana, spații interioare, de refugiu, în care ea pare să se regăsească pe sine. Prielnice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Patraș, lumea complicată a fantasticului Emanuela Ilie, cronicarii sunt adjudecați de Ilie Moisuc, opera lui Geo Dumitrescu încearcă să o ducă mai departe subsemnata. Concertul continuă pe mai multe voci, chiar dacă uneori mai puțin expresive decât ale modelului, ai cărui ochi de principal cititor implicit veghează discret în toate aceste pagini. Și pentru că la începutul rândurilor mele m-am referit la celebra secvență din filmul tarkovskian, pe final merită reamintit Panait Istrati care spunea, atât de scriitoricește, în legătură cu Romain Rolland: "Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu ținutele țepoase, neîngrijite, de sub care transpar și unele trăsături delicate ale unor femei, copii și tineri, iar uneori și ale câte unui bătrân care a reușit să nu-și umbrească complet ființa. Bogătași luxoși pe dinafară nu mai au ochi să privească la semenii lor, fără "norocul" de a poseda bolizii gonind nebunește pe șosele ori ocupând sfidător trotuarele înțesate. Ca și "majoritarii", "minoritățile" nu se mai ajută între ele ca altădată fiindcă s-au accentuat diferențele pe noile criterii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
alimentează unele pe altele. Începem să ne dăm seama de perversiunile și delirurile născute din Rațiune. Începem să ne pierdem aroganța eurocentristă acum cînd declinul ne face să înțelegem ce a însemnat apogeul nostru, și începem să privim cu alți ochi celelalte culturi. Are loc un reflux al mitului rațiunii, un reflux al deificării rațiunii, un reflux al raționalizărilor care se autoproclamau raționale. Mitul Ordinii-Suverane revine la matcă în cadrul științelor: universul nu mai este o mașină deterministă perfectă, ci un proces
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
adoptate sub regimul Ion Antonescu și rămase valabile și după arestarea mișelească a acestuia și trimiterea sa ca plocon de lux la Moscova, spre morbida încântare a satrapului Iosif Vissarionovici Djugașvili, alias veșnicul mahmur Stalin. Iată pe ce case puseseră ochii ofițerii români și câți bani de toată batjocura urma să deconteze Ministerul de Interne, via CRPAA, în contul cazării rusnacilor: „Marcu Reder (Regală, 34; un antreu și cinci camere, 1500 lei/lunar); Tașcă Constantin (Regală, 36; un antreu și trei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Marica Sion, Mateiu își va împlini visul său aristocratic; deși era de vîrsta mamei lui Mateiu, "Marica, frumoasă și atrăgătoare, cu toate că nu mai era tînără, reprezenta pentru Matei tipul visat de el al aristocratei. Înaltă, subțire, cu fața fină avea ochi negri inteligenți și melancolici, mîini cu degete lungi pe care străluceau briliante. ...Se mulțumea să fie seniorul unei mici proprietăți a nevestei, la sud de Urziceni, numită de el "Sionu". Pe casă ridicase un steag al lui, galben, însemnat de-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a ordinii firești a lucrurilor: „întregul nu mai e întreg. Strig: Sunt cel mai fără de noroc! Deși înțeleg, înțeleg, Că toți suntem un lemn De foc. Doamne, atât de singur, Atât de singur N-am fost nicicând! Nu-mi ajung ochi să te plâng, Nici cuvinte nu-mi ajung. Drumul meu sub cer e scurt, Drumul tău în pământ e lung. Mă doare căsuța, Grădina ta verde, Toate Câte-au rămas fără tine Mă dor. Nu-mi mai e dor de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și fetele se dădeau la joc. Ele era doar niște copilandre și atunci Învățau să joace. Când mergeau la horă trebuia să știe bine ștraierul pentru a nu călca flăcăul pe picioare. Flăcăii care mai veneau pe la astfel de șezători, ocheau câte o fată care le cădea cu tronc și Îi mai Împiedica fusul după care i-l lua. Restituirea lui cerea obligatoriu un sărut care se obținea cam greu. Torsul nu trebuia să Întârzie. Se mai făcea așa zisele bărdăuțe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și pasării mingii. Atragem atenția că acum este necesar ca pregătirea de aruncare să se efectueze cât mai amplu și să se execute poziția de arc Încordat. Pentru aruncare și țintire, la Început se vor folosi jocuri ca de exemplu: "Ochește mingea", "Apără și atacă", "Mingea la turn", "Lovește cu mingea", "Între două focuri", "Lupta pentru câștigarea terenului", "Mingea prin poartă" etc. După Învățarea corectă a mecanismului de bază al aruncării, primele execuții se vor efectua aruncând mingea la perete și
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
mai încolo, dezvoltă insistent tripla izotopie femeie/mașină/animal: (68) Nu-i așa că nu-ți iubești decît mașina? Știi, chiar se glumește pe seama asta? Se vorbește că stai mereu să o ștergi, să-i dai luciu ca și cum n-ai avea ochi decît pentru ea? Era una dintre acele mașini de lux, cu două axe articulate, de un rafinament și-o eleganță maiestuoasă, cu roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca o fiară vrăjmașă, se îngrămădea tot mai împovărător, înghițind, într-o răsuflare tot mai anevoioasă și mai prelungă, aerul împuținat de greoaia-i digestie de carne omenească. E. Zola, Germinal, p. 15 Deodată îi răsăriră în față doi uriași ochi galbeni străpungînd întunericul. Se afla sub un clopot, în sala de recepționare, chiar la gura puțului.. E. Zola, Germinal, p. 30 c) utilizarea expresivă a descrierilor de peisaj care metaforizează starea psihică a unui personaj; astfel, în Doamna Bovary, prima
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exercitam sarcina de a aduce la lumină ceea ce oamenii țin ascuns în ei, dar nu prin puterea constrângătoare a hipnozei, ci observând ceea ce spun, și ceea ce arată, mă gândeam că-i mai greu decât este în realitate. Cel care are ochi de văzut și urechi de auzit se poate convinge singur că nu există nici un muritor care să poată păstra un secret. Dacă buzele sunt pecetluite, el vorbește cu vârful degetelor; trădarea răzbate prin toți porii. Și astfel, sarcina de a
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
noi, cei trei cu alți băieți cu sulițe, spade și platoșe din lemn, aveam arcuri și săgeți de alun cu vârfuri metalice de la cartușe și dacă nu te apărai cu platoșa de o asemenea săgeată, puteai să rămâi fără vreun ochi sau rănit. În bătăliile noastre, fetița lui Piucă se transforma în zână sau Dulcineea de Tobosso, căci citisem Don Quijote de la Mancha. Cartea circula din mână în mână și toți băieții care o citiseră aveau câte o Rosinantă din lemn, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Era la un pas de mine și-și rânjise botul hârâind surd și arătându-și superba colecție de colți albi și lungi. Nici nam tresărit la hămăitul lui, ci numai o mare mirare s-a ridicat din mine. Ne priveam ochi în ochi, om și câine, de câteva secunde bune. Am tras un fum din țigară, iar câinele mi-a urmărit mișcările cu un soi de curiozitate greu stăpânită. Apoi am gândit: “Uite, dom-le, până și câinii au început să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și variate privindu-l pe El: „D-zeu nu a încetat să mă băntuie și să mă tortureze, suferințele pe care mi le-a provocat sunt măndria zilelor mele, un dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără în proprii-mi ochi”, aspect pe care îl concede și S. Barsacq: „întreaga mișcare care traversează opera (sa), este aceea a unei căutări poticnite a lui D-zeu”. În postura de „supraviețuitor al sinelui”, Cioran prin scrierea teologiei sale negative, afirmă o profesiune de
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
la Daia, ca acum o sută de ani Sinan Pașa? — De ce am merge noi mai iute ca Sinan Pașa? Drumul Bălții e minunat acum. Toate mlaștinile sunt potopite de nuferi înfloriți, stăncuțe albastre le înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin pașa. Vodă zâmbi, punându-și cuca domnească pe cap. Se întorceau tăcuți la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care să n-o poată mistui deodată nici unul dintre ei? Pentru Înalta Poartă, Valahia sau Moldova e totuna dacă sunt fiecare de o parte sau împreună, haraciul să iasă, eh, dar pentru împărățiile creștine, care unele abia acum fac ochi... Pașii nervoși îl aduseră în fața ultimelor uși, după care se intra în marea sală de audiențe a vizirului. Brâncoveanu, înainte ca ușile să se deschidă în fața lui, se întoarse spre cei cinci și șopti: — Să nu vă pese de ce facem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fix, fără să lase din el nici o para; prețurile sunt atât de mici încât li se aduce rar jignirea unei tocmeli. Am văzut cum se încărca o căruță de coveți, de mobile, de coșuri și de veselă; vehiculul era plin ochi; încărcătura costa 24 de swanziger (20 de franci). Fiecare gospodărie vine să se aprovizioneze pe bani puțin; negustorii de vechituri din București adună ce mai rămâne din mărfuri și le revând de șase ori mai scump în cursul anului. Tirgu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]