10,695 matches
-
contribui cu zece dinari. Își plimbă privirea peste cei de față, căutându-și următoarea pradă: — Dar tu, Ahmed? Numitul Ahmed îl măsură pe Abdallah cu dispreț, după care rosti tare: — Treizeci de dinari, ca să spăl onoarea tribului. Și astfel dădu ocol încăperii, folosindu-se cu ingeniozitate de geloziile și certurile dintre familii sau clanuri, căpătând de fiecare dată o contribuție tot mai însemnată. În mintea mea, cifrele se adunau. Cei doi dinari ai mei amărâți se făcură doisprezece, patruzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răspuns, strigă după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un slujitor care să aibă grijă de mine, în persoana unui băiețandru. Călare astfel pe măgar, am dat ocol orașului, poposind îndeosebi la celebra moschee Amr și la bazarul cu țesături, înainte de a mă îndrepta spre noul Cairo de unde m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ifose, părând foarte vesel. Stăpânul lui râdea în hohote, ca de altfel întreagă gloată. — Așa deci, zise el, îți plac femeile frumoase! Dar sunt mai multe pe aici! Pe care ți-ar plăcea s-o duci în spate? Animalul dădu ocol celor de față, păru că șovăie, apoi se îndreptă țintă spre o spectatoare înaltă care stătea la câțiva pași de mine. Purta niște văluri atât de dese, încât chipul îi era invizibil. I-am recunoscut însă pe dată înfățișarea. Speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc? — Chiar în noaptea asta. Flota ne așteaptă în La Goulette. Am făcut un ocol ca să te luăm. Ca și cum aș fi dat glas voinței din urmă a unui condamnat, am cerut să vorbesc cu Nur. Reacția ei a fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bogat pretutindeni și oriunde. Afacerea noastră este astăzi una dintre cele mai înfloritoare din Neapole. Alhamdulillah! Avem câte un slujbaș reprezentant în fiecare port și vreo zece agenții comerciale pe care le vizitez regulat. — Ți se întâmplă să faci un ocol prin Tunis? — Mă duc acolo la vară. Am să trec să-i văd pe ai tăi. Să le spun că te simți bine aici? Am fost nevoit să recunosc că, deși nu strânsesem avere, nu suferisem nicicum de chinurile captivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă a unor ochi larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decât la arta mea. Sunt tânăr, dar am învățat totul de la tatăl meu. — Șterge-o. 5 Încă mai ningea des când un grup de soldați călare intră în curtea micului palat ce se înălța între zidurile orașului Colonia Agrippinensium. Dădură ocol întregii curți, vrând parcă să atragă atenția asupra sosirii lor. Zgomotul copitelor ajunse până la bucătărie, făcându-l pe Listarius, care tăia niște praz, să ridice capul. Dădu fuga la fereastră, urmat de Lucilius, al doilea ajutor de bucătar, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor noastre. Antonius Primus și Errius Sartorius erau singuri în cortul tribunului. Schimbară o privire. Amândoi văzuseră capetele înfipte în pari. Amândoi asistaseră și la torturarea zadarnică a prizonierilor quazi, în speranța că vor dezvălui unde se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucuroși să se supună, căci ei înșiși aveau un succes colosal solicitând o sumă fixă pentru călătoria de la bazar la livadă și înapoi. Chiar și autobuzele care duduiau pe șosele în drum spre destinații mai îndepărtate au început să facă ocoluri regulate pentru ca pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
proaspăt, în costumul lui tineresc și cu aerul conferit de bani. Dădea instrucțiuni la trei muncitori sau furnizori echipați în salopete ca niște tuburi. Îmi făcu un semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar... Cu pene albe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în lungi plimbări pe câmpiile din K și, deși ea îi promitea vehement după fiecare plimbare că va refuza următoarea invitație, de făcut n-o făcea niciodată. în prima zi s-au oprit lângă un puț. Un bou îi dădea ocol agale, legat de o bârnă lungă de lemn ce punea în funcțiune un sistem de scripeți, scoțând astfel apă din puț cu un șir continuu de găleți, apă pentru irigații, apă ce se revărsa pe câmp. Privind animalul Elfrida a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea putea face altceva. Nu văzuse nici urmă de Trandafir de Piatră. Pe lângă asta, era și curios. Podoaba de pene de pe cap îi atârna cu mândrie peste spătarul scaunului, iar toiagul ju-ju i se odihnea în poală. Grimus îi da ocol, mergând într-un fel ciudat, ca pe picioroange, se apleca de mijloc în față lungea gâtul la fiecare pas, cu mâinile întinse la nivelul umerilor, iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umerilor, iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular care-ți obosea ochii. — Acesta este Dansul înțelepciunii și al Morții, spuse Grimus. Moartea, nemișcată, privește și ascultă, așteptându-și clipa. Bun. înțelepciunea dă ocol, gesticulând și dezvăluindu-se înaintea propriului ei destin. Bun. Așa aleg să fiu. Omul este liber să-și aleagă modul în care vrea să piară. Eu mi-am ales o Moarte frumoasă și am transformat-o după chipul meu. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum să refuzi? întrebă Grimus după o pauză. Gândește-te la viața ta. Vei vedea că am modelat-o exact în acest scop. într-un fel, eu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se întoarse și ieși din cameră cu mersul lui de pasăre stilizat. — A treia parte a Dansului va începe chiar acum, rosti el. O să-ți explic felul morții mele. Vultur-în-Zbor era așezat iar în balansoar și Grimus îi dădea iar ocol. — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Am câteva întrebări. — întrebări? Bun, bun. — De ce Efectul nu te atinge și pe tine? — Bună întrebare, zise Grimus și tăcu. Părea că se gândește la un răspuns. în cele din urmă spuse: — Odinioară am fost prizonier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era o uriașă femeie goală. A dracului de tipică pentru toți bancherii ăștia. Pentru a fi un echilibru, ar fi putut să comande și un bărbat gol care să se uite la ea, împodobit cu plăntuțe în jurul coapselor. Am dat ocol la ceea ce pe timp de iarnă era un patinoar (o replică londoneză a centrului Rockefeller, ce trist!) și m-am îndreptat către clădirea Mowbray Steiner. Recepția probabil începuse deja; era momentul să-mi intru în rol. Bill, care venise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atrăgător decât s-ar crede. Ar fi rost de plimbări încântătoare dacă nu te-ar deranja faptul că aproape peste tot erau gay în căutare de companie. Eu personal găsesc o asemenea experiență descurajantă: nu e chiar flatant ca făcând ocolul unui copac să dai nas în nas cu un bărbat bine făcut, în așteptare, căruia să-i pice fața dezamăgit când te vede. Sebastian tăia preocupat legumele fâșii, pe blatul de bucătărie. M-am dus până acolo să trag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut la cinema „Victoria“, Ocolul Pământului în 80 de zile, cu berea băută la „Gambrinus“ - aveam 15 ani - și cu multe multe alte cadențe de pași, de zile, de risipiri. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Mi-i teamă parcă să intru în mine, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi se părea, așa cum o vedeam în lumina puternică a camerei de baie, își potrivea apa în cadă. M-am tras iar câțiva pași din dreptul ferestrei, rușinat și oarecum speriat. Curiozitatea însă era mult mai puternică. Am făcut un ocol pe trotuarul vecin și, părând că vin dinspre biserică, m-am apropiat de gemuleț și am aruncat așa, în treacăt, privirea în baia aceea. Femeia era în cadă. Nu-i vedeam capul, doar umerii, sânii și restul corpului. Cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unul care o făcea pe preotul. Un popă nou, nimeni nu-l mai văzuse până atunci, nici nu știa troparele Învierii, l-am ghicit după cum privea peste lumânare, mai să stingă flacăra. Am venit pe jos tocma’ d-acolo, cu ocol, pe la Arsenal, am coborât pe la Izvor, m-am întors iar pe Sapienței, pe la Mihai Vodă, da’ văd că ei încă n-au ajuns. Dar or să vină. Vreau să vă salvez măcar pe voi. Să le spun că nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ridica împleticit de la masă, voi nimeri totuși baia, după un început de dans cu Veturia, care se va retrage amuzată spre fereastră, ieșind apoi pe balcon, voi porni iarăși spre baie, demn, aproape în pas de defilare, cu un larg ocol prin holul de la intrare, încercând să intru în debara, femeia aceea va veni după mine, mă va trage spre ea, mă va sprijini, mă va ajuta să găsesc drumul cel bun, va chicoti strângându-mă pe după umeri, „Nu îmi închipuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zăcea sub o cruce de tipar și am simțit cum Îmi tremură privirea. M-am Îndepărtat cu ziarul Îndoit sub braț, căutînd Întunericul. Înmormîntarea era În acea după-amiază, la ora patru, În cimitirul Montjuïc. M-am Întors acasă făcînd un ocol. Tata dormea și am urcat Înapoi În camera mea. M-am așezat la masa de scris și mi-am scos din penar stiloul Meinsterstück. Am luat o foaie albă și mi-am dorit ca stiloul să mă călăuzească. În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel a putut vedea strălucirea unor ochi ațintiți asupra lui. S-a Întrebat dacă Julián o să-l recunoască, după șaptesprezece ani și după o boală care scosese și sufletul din el. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
hainele făcute zdrențe și cărțile lui Miquel distruse. Pe pat am găsit o gramadă de fecale, iar pe perete, scris cu excremente, se putea citi „Curvă“. Am dat fuga la apartamentul din Ronda de San Antonio, făcînd o mie de ocoluri și asigurîndu-mă că nici unul din zbirii lui Fumero nu mă urmărise pînă la portalul din strada Joaquín Costa. Am traversat terasele Înecate de ploaie și am constatat că ușa apartamentului rămăsese Încuiată. Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]