6,653 matches
-
cel mult cât poate duce și că important este să nu abandonezi nicicând lupta cu vicisitudinile ei; la urma urmei, nu con¬tează decât ceea ce lasă omul în urma sa... Vă înșelați amarnic dacă o să credeți că pe mine m-au ocolit necazurile, dimpotrivă, dacă mă uit în urmă și văd prin câte am trecut, îmi dau seama cu groază că aș fi putut claca de nenumărate ori dacă..., dacă Cineva acolo sus n-ar fi ho¬tă¬rât altfel! Ei, și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
nu mă cheamă La sânul ei de ceară Că nu m-ar recunoaște De înger ori de fiară. Mi-e gura încleștată Și tare-aș vrea să strig Că e pe aproape noaptea Și-n suflet mi-este frig. Am ocolit pământul Și-acum se face seară Și n-am găsit în lume O cruce mai ușoară. Am așteptat ca norii Să treacă peste casă Și m-am rugat să vină O zi mai luminoasă. Și au venit pe lume Și
BALADA FIULUI RẰTẰCITOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366475_a_367804]
-
al limbii și frumuseților tradiției noastre milenare pe aceste meleaguri, ceea ce e un lucru mai puțin preferat de scriitori, fie din teama de a nu fi considerați naționaliști, fie din cea de a nu fi socotiți depășiți, tematica patriotică este ocolită, alegându-se deschiderea către universalitate, ceea ce poate duce la pierderea identității naționale. Cât timp scriitorii nu se vor întoarce la valorile naționale, există această primejdie. Așa cum a remarcat și distinsul critic și istoric literar Aureliu Goci, autenticitatea și firescul sunt
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
undițele din papură sau trestie sau bețe de pin sau alun iar comerțul se desfășura simplu, ușor și rapid. Odată cu creșterea activităților industriale poluarea a început să fie resimțită și în acest sector, comerțul era mai greu de efectuat și ocolea de regulă debarcaderele. Proiectul pus în practică de municipalitate a relansat pescuitul prin transformarea debarcaderelor și a străzilor din împrejurimi într-un adevărat port turistic, cu concentrarea unor piese cu caracter istoric din domeniu care face obiectul tezaurizării lor la
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
schimbă fără să băgăm de seamă? Putem prevedea cotiturile inexplicabile și le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufundă? Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti în continuare, fără a avea control asupra propriului destin? “Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
interesantă declarația lui Traian Băsescu... Într-adevăr, nu numai actul de la 23 august a fost un act de trădare, ci și cel de la 30 decembrie 1947! E prima oară când se spune atât de clar acest adevăr! L-au cam ocolit istoricii noștri!... Aferim, bre, Traiane! ...După care a urmat plecarea regelui în exil, încărcat de comuniști cu o mulțime de daruri, inclusiv o pensie viageră despre care ar trebui să aflăm în ce condiții i s-a dat. În exil
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
România nu a fost Holocaust. Un martor, dl Victor Gaitan, mi-a povestit cum a fost. A dat o declarație clară și fermă: nu a fost holocaust, nu a fost genocid!... În anii care au urmat regele Mihai a cam ocolit acest subiect, iar când totuși n-a mai putut s-o facă, a dat declarații paralele cu adevărul... Ca orice om, nu se știe câte zile sau ani mai are de trăit. Ar trebui să se grăbească să repare ce
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
cu mine, Nici eu nu sunt nepăsător. De ce să-mi strâng în minte, Momente de aur fără sclipire, Aș putea fi ca și mai înainte, Latent în purtare și în gândire. Dar incertitudini care persistă, Cum să fac să le ocolesc, Luptă și tu oarecum și insistă, De ele să mă descotorosesc. Nu va trebuie să dai lovituri teatrale, Nici să-ți pierzi în van energii, Vei găsi în gândurile mele colosale, Vaste și neîntinate reverii. Sufletul meu neîntinat cum este
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365579_a_366908]
-
ieșit ca o vijelie, cu toată împotrivirea domnului Arsu, care o întrerupea mereu: - Domnișoară, fiți rezonabilă... fiți rezonabilă! Vă rog! Pe coridor și afară, pe alee, domnul Arsu sărea în fața ei, încerca disperat s-o oprească, dar domnișoara Iulia îl ocolea și pășea ferm, cu pași hotărâți. Noi, toți, ciotcă la ferestre, unul peste altul. Urmăream și speram ca domnul Arsu să o întoarcă din drum. Când au ieșit în șosea, domnul Arsu a început s-o tragă de umeri, dar
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
vor purta departe visele, pe aripile lor, cocorii! Locul în care aș alege să visez, ar fi departe de cărările umblate ca, furișat, din lumea tumultoasă, să pot să evadez să-mi construiesc visele în eternitate. Furtunile deșarte mă vor ocoli mereu, îndepărtate de a viselor magie, deasupra mea, va străluci etern, un gingaș curcubeu oprit în ochii mei din marea lui călătorie, căci nu-mi doresc să fiu decât un visător, să pot să stau oricât să număr norii! Referință
RONDELUL VISĂTORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365657_a_366986]
-
sudoare ce-l invadară ca o rouă a dimineților de toamnă târzie, căzută peste câmpiile înverzite din Dobrogea sa dragă? Parcurgerea celor câțiva metri care despărțeau faleza unde Giacomo avea montat șevaletul, de străduța pe unde ea încercase să-l ocolească, i-a dat prilejul Adrianei ca în fracțiuni de secundă, să reflecteze și să-și pună o sumedenie de întrebări atât asupra situației sale, cât mai ales la ce se întâmplă cu ea de când l-a întâlnit pe italian. Cum
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
A gândit că, mult mai nimerit, ar fi fost ca acest parc să poarte un alt nume : „ Eminescu și Creangă ”. Caporalul Robert avusese un moment de generozitate și într-una din zile, în drum spre câmpul de instrucție din Șorogari, ocolise cu plutonul prin Țicău lăsându-i să vadă bojdeuca lui Creangă. Ajuns în parc, așezat pe o bancă, a uitat de sine. Fragmente posibile din conversațiile celor doi prieteni au luat locul oricăror alte gânduri. Încă de copil, datorită învățătorului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
A gândit că, mult mai nimerit, ar fi fost ca acest parc să poarte un alt nume : „ Eminescu și Creangă ”. Caporalul Robert avusese un moment de generozitate și într-una din zile, în drum spre câmpul de instrucție din Șorogari, ocolise cu plutonul prin Țicău lăsându-i să vadă bojdeuca lui Creangă.Ajuns în parc, așezat pe o bancă, a uitat de sine. Fragmente posibile din conversațiile celor doi prieteni au luat locul oricăror alte gânduri. Încă de copil, datorită învățătorului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
de acasă, se întreabă în sinea-i?! Ce cald și bine era acolo! Aici e noapte, bate vântul, e ceață și frig! Cu siguranță, vulpea din tufiș, o să ne mănânce! Iepurici insistă: - Ce facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate vântul răscolind tufișul, iepurașii se opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
Acelora ce-ndură totul Trăind prin beznă și prin frig. Nu știu să iert, nici să ajut Pe cel căzut în suferință Sunt mândru, rareori tăcut Și am uitat și de credință. De frate nu îmi este milă Și-l ocolesc în drumul meu Mă-ndreaptă, Doamne, spre lumină Mă iartă! ... Sunt un fariseu! Referință Bibliografică: MĂ IARTĂ, DOAMNE! Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
MĂ IARTĂ, DOAMNE! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366091_a_367420]
-
Dar nu m-au așteptat cum aș fi vrut Și cu zăpada împreună m-am topit. M-am prefăcut atunci în vara caldă Cu flori și freamăt dulce de zefir Dar nu m-au așteptat cu drag drumeții M-au ocolit grăbiți ca pe un străin. Atunci m-am hotărât să fiu eu însumi Poet, pribeag prin stihuri și Cuvânt Și să trăiesc cu dragoste și pace Iubind viața și oamenii așa cum sunt ȘOAPTE ETERNE Liniște! Vă rog, face-ți liniște
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
București sau la „Tribuna” din Cluj. Multe dim acestea au fost publicate spre bucuria „autorului”! Ne duceam, împreună cu soția, iarna, pe o vreme de crăpau lemnele de frig, la un cenaclu din Satu Mare, condus de poetul Petre Got. Desigur, nu ocoleam nici Baia Mare, unde eram atras sufletește de cenaclul „Nord” - înființat de mine, de poetul Vasile Radu Ghenceanu și pictorul Mihai Olos. George ROCA: În 1964 ați devenit redactor al Stației de Radioficare Drăgășani. Să înțelegem că a fost o încercare
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
Împăratului Țării de la Răsărit multe urări, însemnate daruri și, ceea ce era mai important, să vadă de sunt adevărate vorbele care i-au ajuns la ureche despre minunata lui fiică. Treceau, deci, tătarii, ca tainice năluci peste câmpuri pustii. Și nu ocoleau nici râurile mari, nici pădurile întunecate, nici crestele înalte și înzăpezite ale munților. Când un râu le ieșea în cale, îl treceau înot pe spinările cailor. Iar de întâlneau păduri întunecate și dese, treceau prin ele întocmai ca foșnetul vântului
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
de împărat. Dacă un muritor din lumea asta ar fi reușit să-i cucerească inima, ar fi fost mai fericit chiar dacă ar fi avut tot aurul lumii! Tristă, însă, pentru totdeauna, îi rămânea inima celui pe care privirea ei îl ocolea!... Așa apărea în ochii solilor tătari această minunată fiică de împărat!... * Stai aici, alături de mine, și încearcă să înțelegi de poate fi adevărat! Că dulcea și delicata și strălucitoare fiică de împărat nu l-a îndrăgit pe dată pe Fulgerul-Alb
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
i se vor da: „Credința mea să-mi dea putere! Credința mea să-mi dea curaj! Credința mea să-mi dea sănătate! Credința mea să-mi aducă împliniri și satisfacții! Credința mea să-mi dea curajul și puterea de a ocoli și învinge răul! Credința mea să-mi vindece definitiv ficatul! Credința mea să-mi dea liniște sufletească! Credința mea să-mi aducă gânduri bune! Credința mea să fie credința mea, doar atât! Doamne am nevoie de putere, de curaj, de
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
dar se ignorează, Adesea își zâmbesc și cochetează Prea sigure și pline doar de ele. Morbizi apocalipse desenează, Văd numai suferințe și zăbrele. Tot sarabande, oasele - surcele - Structuri de luciferici aiurează. Expresii cizelate, elegante Le sună-a vechi, sunt lesne ocolite; Alăturări bizare, chiar șocante Și involuții ludic-insolite, Bufonerii anoste, delirante, Tăceri plângând finaluri plictisite. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Involuții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
INVOLUŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361723_a_363052]
-
una, pentru toți aceeași și-i vie doar de-i aplicată... Rămân uimit de zelul tău în slujba noii rătăciri, de parc-aici n-ar prisosi cele mai stranii născociri. Din două, una: dacă-i zeu, Iisus de moarte-i ocolit, iar dacă-i om, nu văd de ce să fie îndumnezeit. Oricum, pe pace tu să fii cu antirabinismul meu, care m-obligă să m-opun chiar de n-aș ști de oful tău. Procula îi mulțumește și pleacă, iar Pilat
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
târziu o enterocolită, urmată de o artrită, boli care n-au avut nicio legătură cu infecția luetică. Încet-încet Eminescu își dăduse seama că este părăsit de prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min. Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al regelui și soțul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege. Semnalul este dat de celebra ,,Mai
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
înainte de a...”deceda”. Poate de aceea acest anotimp atât de plin de poezie, ne picură în suflete, cu fiecare zi ce trece, amarul bătrâneții... Poate de aceea simt tristețea nopților obosite de vreme și lovite de amintiri îngălbenite... Somnul mă ocolește și nu vrea să-mi tulbure aceste amintiri, pe care le descopăr din nou, de fiecare dată când ploaia bate în geamuri cu picuri grei... Visez fără să dorm... citesc scrisorile părinților dragi, pe care le-am păstrat cu sfințenie
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici în fața unui caz nevindecabil, descurajarea. Ocolește gândul abandonului în fața invincibilității unei boli oricât de severe. Sfătuiește, arată milă, grijă, însuflețește o companie foarte plăcută, alege un mod de comunicare foarte agreabil. Este atrăgătoare, preamărește optimismul, lupta, victoria. Ce poate determina mai mult decât acestea, înmugurirea voioșiei
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]