4,789 matches
-
nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, așa Se va coborî și Domnul oștirilor să lupte pe muntele Sionului și pe dealul lui. 5. Cum își întind păsările aripile peste puii lor, așa va ocroti Domnul oștirilor Ierusalimului, îl va ocroti și-l va izbăvi, îl va cruța și-l va mîntui." 6. "Întoarceți-vă la Acela de la care v-ați abătut mult, copii ai lui Israel." 7. "Căci în ziua aceea fiecare își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nici nu se sperie de numărul lor, așa Se va coborî și Domnul oștirilor să lupte pe muntele Sionului și pe dealul lui. 5. Cum își întind păsările aripile peste puii lor, așa va ocroti Domnul oștirilor Ierusalimului, îl va ocroti și-l va izbăvi, îl va cruța și-l va mîntui." 6. "Întoarceți-vă la Acela de la care v-ați abătut mult, copii ai lui Israel." 7. "Căci în ziua aceea fiecare își va lepăda idolii de argint și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu-i va sta înainte cu scuturi, și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. 34. Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul; 35. căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea, și din pricina robului Meu David!" 36. Îngerul Domnului a ieșit, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și cînd s-au sculat dimineața, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale." 6. Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei, voi ocroti cetatea aceasta. 7. Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvîntul pe care l-a rostit: 8. voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborît soarele pe cadranul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici să fii Flamă sub cardinale, O încântare pentru cei Ce-n vreme de ispite Drept ocrotesc - ca obicei - Speranțe risipite. Ca înger ai venit la timp Cu suflet clar cum cerul E străbătut de Soare-Olimp, De crește-n noi misterul. Și-așa senin să și rămâi Cât îți va fi cărarea Cum sufletul ți-a fost
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-n grup. 4 august 2004 Aș vrea să mor pe prispa casei, a casei ’n care m-am născut Acolo să se-ncheie ciclul la câte-n viață-am cunoscut, Trecând prin hoarde de necazuri, fără laure, fără scut, Doar ocrotit de Sfântu-n toate, de toate care-s la trecut. 11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea grupului, era deseori constrâns să schimbe traseul; mai mult, în acea zi trebui, în două rânduri, să-i oprească pe cei patru huni pe neașteptate și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eforturi ca să-și revină după cele ce aflase, suspină adânc, pe un ton răgușit, încărcat de mânie: — Așadar, trăsnetul v-a lovit numai pe voi. Hunul răspunse, ridicând din umeri. — E limpede, spuse, schițând un zâmbet resemnat. Zeul creștin îi ocrotește. Și de bucata asta de frânghie ce ai să-mi spui? Gualfard ridică brațul și îl întinse înainte, lăsând să se legene înaintea ochilor săi sfoara cu care fusese legată Frediana. Balamber își stăpâni cât putu de bine surpriza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt ori foarte abili, ori foarte norocoși, spuse printre dinți. Din nou, hunul ridică din umeri. Arătând iarăși spre mâna bandajată, observă: — Nu-mi spune mie. Urmărirea asta deja m-a costat zdravăn. Ți-am mai spus: zeul lor îi ocrotește. împingându-și bărbia înainte cu un gest tăios, Gualfard proclamă: — E o protecție care nu va dura mult, fii sigur. întorcându-se spre fratele său, adăugă, pe un ton poruncitor: — Te las pe tine să termini treaba. Eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mamei, anii de la Poiana lui Iurașcu, anii de la Roman. Aveam, acuma, un trecut bogat - un trecut alcătuit din lucruri scumpe și frumoase, duse pentru totdeauna - un cimitir, în care zăceau mama, tata, sora mea și eu cel fără grijă și ocrotit de ființele mele cele de aproape. Acum rămăsesem singur. Și... trebuiau banii pentru gazdă pe octombrie. Pe-o lună îmi plăti moșul meu, pe altă lună un văr al meu, pe a treia mătușa mea. În curând căpătai o lecție
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
propriului său mediu și oamenilor care-i sunt apropiați. Spunea că mâncarea și-o scoate din marile noastre frigidere, conduce mașinile americane de opt cilindri, folosește fără șovăială medicamentele noastre când e bolnav, se bizuie pe armata Statelor Unite ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că, adeseori, când termină un poem, se gândește la domnișoara Overman. Domnișoara Overman fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dacă nu, am să te informez eu, mărturisind un mare secret. Acest lucrător al miliției, e incoruptibil și poate fi considerat cel mai competent anchetator care-l are miliția. Cine intră În raza lui de acțiune, indiferent câte relații Îl ocrotește, nu mai poate scăpa fără ani grei de pușcarie...!!” Tony Pavone auzise În linii generale de acest besmetic milițian ce trimetea oamenii la Închisoare cu vină ori fără. Numai pentru unele minore infracțiuni, acest individ nebun, Întocmea voluminoase dosare cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cureaua de la bară, n-ar fi văzut cu singurul ochi bun cum se Întîmplă lucrurile astea. Dar acum se Întreba dacă nu s-o fi tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un oarece colegiu ebraic, se prăbușise cu avionul. Sammler băgă de seamă că văduva lui tindea acum să-l Întruchipeze. Devenise ea teoreticianul politic. Vorbea În numele lui, cum ar fi făcut el pesemne, și nu se afla nimeni să-i ocrotească ideile. Soartă Împărtășită și de Socrate și Iisus. Până la un punct, lui Arkin Îi plăcuseră conversațiile chinuitoare cu Margotte, trebuie recunoscut. Prostiile ei Îl mulțumeau, și pe sub mustață zâmbea În sinea lui, ținându-și brațele lungi Întinse către marginile pernelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times și În revistele pentru femei trimise chiar de Angela. Nu prea Îndeaproape. Nu citea prea mult din astea. Cu grijă să-și ocrotească privirea, trecea paginile rapid prin fața ochiului, cu fruntea mare Înregistrând stimulii din mintea lui. Ochiul stâng vătămat părea să se Întoarcă În altă direcție, să fie preocupat separat de alte chestiuni. Astfel Sammler cunoscu, prin multe schimbări rapide, pe Warhol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui Helena nu ocrotise pe nimeni; Zach îi promisese că, la sfârșitul excursiei, va fi teafără și nici el nu s-a ținut de cuvânt. Chiar și atunci când, la mijloc, nu există decât cele mai bune intenții, niciodată nu poți să crezi în cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din suflet de ar încăpea toți oamenii frumoși ai clipelor mele cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
politică, în care se arătau competenți, se aprobau, se gratulau reciproc, fiind de acord amândoi că reforma agrară din primăvara anului anterior fusese o greșeală, deoarece „nu avusese suport legal”, fiind „o împărțire în fapt” a pământului, adică „un abuz ocrotit de stat, o propagandă inadmisibilă în timp de război” și că „legiferarea a avut loc mai târziu”, ceea ce nu e normal. Cei doi se aprobau între ei și nu era nimeni să-i contrazică, fiecare cu gândurile lui. Cel de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a fi schimbate, după patruzeci de ani de ființare a lor. Focul iradia o lumină roșiatică ce juca peste pereți și tavan umbrele spătarelor înalte a două scaune de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnului Lunacearschi, amândouă după primul război mondial, uitate în orășelul din extremitatea sud-estică a fostei țări, acolo unde... Nimic din acestea; doar o lustră cu cinci brațe de fier forjat executate serial, fără eleganță, susținând cinci becuri cu lumini puternice, ocrotite în farfurioare albe cu picturi florale în miniatură. Mobila părând superioară, lustruită frumos, dar oarecare. Cât despre salonul din copilărie - așa-zisul salon dispăruse, era într-o iarnă, de mult, îl înlăturaseră grijile materiale ale tatii. În toată noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă întorceam pentru a rămâne definitiv acolo, și trebuia să fiu informat - în gândirea lui - până la cele mai mici amănunte despre câte ale lumii se petrecuseră, să-mi cunosc consătenii, dacă s-ar putea până la ultimul, posibilitatea de a fi ocrotit de orice surprinderi în multiplicitatea eventuală a viitoarelor relații, încât dacă n-aș fi trăit în comuna aceea o bucată de timp ar fi trebuit să cred că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la bordul uneia dintre acestea, râdea, vorbea tare, dar din cauza veseliei generale nu se auzea ce anume conversa cu un domn și o doamnă, ambii la moda începutului de veac. Era vară, soarele bătea canicular, dar obrajii celor doi erau ocrotiți de pălării fine de paie „Made in England 1920”. Râdeau zgomotos, uitându-și, se pare, de rangul lor social, vizibil printr-o anume distincție de neimitat de către cei care nu aparțineau cu adevărat acestei elite sau poate își dădeau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi erau dezvăluite, ca-ntr-o revelație, spunea el, tainele cerului, dar nu-mi dădeam seama. - „Ce fel de revelație e aceasta, îl întrebai, de care nu-ți dai seama?”... Aprinsei lumina, el dispăru, și o singurătate vegheată cald îmi ocrotea ființa. Intrai în zodia Gemenilor, anul 1955. 28. Către sfârșitul verii acelui an, o scrisoare din partea învățătorului îmi vesti eliberarea lui Lung. De fapt, însuși Lung mi-o vestea prin două rânduri scrise în adăugire cu mâna lui: „Domnule judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care - nu știa de ce, probabil un defect de vedere - încercând s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, însă, învins cu tinerețe și abilitate, înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără să le ascult, ocrotit de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, într-un parc, cum se obișnuia înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se deschide odată cu timpul când începi, pe nepusă masă, să visezi la copilărie, la oamenii care au fost în jurul tău ocrotindu-te, când totul era miraculos, la părinții care te-au crescut și iubit, la leagănul acela dulce, nevăzut, pe care n-au încetat a-l face mereu pentru tine, deși începuseși să ai părul alb la tâmple ca și dânșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]