7,195 matches
-
cu spatele, pe furiș, Îi fac aprobator cu ochiul lui Sally și-i indic discret că nu e rău deloc. Ea zîmbește cu gura pînă la urechi, iar cînd el se uită În direcția noastră, ne prefacem amîndouă că sîntem ocupate să admirăm gresia din bucătărie. Unde sînt copiii? Întreb eu odată ce ni s-au dat băuturile și fiecare a primit o sarcină În așternerea și pregătirea mesei. Pe afară, răspunde Fran, făcînd semn cu capul către grădină. — Pe afară? izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa? Ea e singură și, Dumnezeu știe, o ființă sociabilă. CÎnd ne-am Întîlnit prima dată, noi trei părusem a fi egale, dar, În ultima vreme, am văzut-o din ce În ce mai rar pe Lisa. De ceva timp Încoace, a părut foarte ocupată, iar eu și Trish ne-am apropiat și mai mult, Lisa depărtîndu-se de noi tot mai tare. Dar oare acum Lisa Îmi va deveni complice? O va Înlocui ea pe Trish În calitate de cea mai bună prietenă a mea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
evident. CÎnd mă sună, las robotul să răspundă, după care o sun eu În momentele În care știu că e plecată. Las mesaje vesele pe robot, În care Îi spun cît mi-ar plăcea să ne vedem, deși sînt extrem de ocupată, și sper că ele vor ajunge și la urechile lui Dan și că el Își va Închipui că, de la plecarea lui, am tot huzurit. Uneori sînt Într-o dispoziție teribil de copilăroasă. Și Trish Îmi spune că mă port ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă simțeam strâmtorat în rolul frivol pe care-l jucam și încercam să strecor, deși fără succes, în cugetul lui Rotari o viziune de stat pe care nimeni altul nu o dorea. Să nu mai fie vorba despre ocupanți și ocupați, ci despre o patrie comună pentru toți cei care trăiau în ea, fiecare având posibilitatea de a dobândi o poziție socială egală cu contribuția pe care o aducea la bunăstarea ei. Dar, pentru a ajunge la așa ceva, era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acela era autocarul suporterilor lui Elio Fioravanti: un grup haotic de șomeri care, de când avocatul Își Începuse etapa „din ușă În ușă“ a campaniei electorale, Îl Însoțeau oriunde mergeau. Prezența lor Îi garanta o doză sigură de aplauze și scaune ocupate: nimic n-ar fi mai dezolant, Într-o eventuală Înregistrare TV, decât imaginea unei săli Înfrigurate de rândurile de scaune goale. Zero considera patetică găselnița tatălui său, mizerabilă și imorală. Deși, trebuia spus, pentru treizeci de zile șomerii aceia aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Universitate să-și cumpere două teste de sarcină, pe care tot așa, le-a aruncat după aceea într-un container din Drumul Taberei, ca și cum ar fi fost o probă criminală. Abia prin august a apucat să-i spună lui Cristi, ocupat și nervos peste măsură. - Cum însărcinată, fă? Te omor, bag cuțitu-n tine! Nu știu! Scoate-l, fă ce știi, nu veni la mine cu șmecherii, că-ți dau un șut în cur de zboară copilu’ din tine. Pentru Giulia, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tot ea... Și cu chestia asta, dar poate îți aranjează să vii și tu să filmezi, tot voiai tu să faci filme. Poate te bagă chiar cu mine. - Bine, vorbește tu cu maică-ta pentru avort. Dar femeia era prea ocupată, așa că Giulia a primit răspunsul tot prin Eliza: - Ți-a găsit pe cineva. Nu ți-am spus eu? Dai 1.000 de parai și e ca și făcută. - De unde dracu’ să iau atâția bani? - De la ai tăi. Le scrii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mie îmi venea cel puțin până la gât și că avea să mă înghită. M-am gândit s-o iau pe mama de mână, ca un copil mic, dar ea ținea un coș plin pe cap. Toate mamele mele aveau mâinile ocupate și eram prea mândră ca să-i cer lui Iosif să mă țină de mână. Dar nu era timp pentru frică. Animalele de povară erau în spatele meu și mă împingeau înainte, așa că m-am încumetat și am intrat în apă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Esau numai când îi auzeam numele. Apoi, cu timpul, ura s-a transformat în plictiseală. Mamele mele nici nu și-au dat seama că începusem să ocolesc corturile lor. Erau prea prinse în povestea complicată a tatălui meu și prea ocupate să-și imagineze ce ne aștepta înainte, iar eu nu-mi găseam rostul. Terminasem de tors toată lâna iar războiul de țesut nu fusese ridicat, așa că nu aveam ce să fac cu mâinile. Nimeni nu mă punea să aduc apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urcior frumos drept mulțumire, mi-a sărutat mâinile și m-ar fi dus acasă pe brațe dacă l-aș fi lăsat. Meryt a răspândit vorba că aș fi făcut nu știu ce minune pentru Ahouri și în curând am devenit mult mai ocupate decât fuseserăm vreodată la Teba. Majoritatea bărbaților care munceau în vale erau tineri și aveau neveste la vârsta procreării, așa că ne duceam cam la zece nașteri într-o lună. Shif-re nu mai avea niște musafire leneșe de hrănit și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ele. Menna era mândru să aibă femei așa de respectate în casa lui și mă trata ca pe propria lui mătușă. Săptămâinile și lunile treceau repede, iar viața în vale și-a reluat cursul ei obișnuit. Diminețile erau cele mai ocupate, înainte să se lase căldura cea mare, bărbații plecau devreme, iar copiii se jucau pe străzi, în timp ce femeile măturau casele, făceau mâncare și aduceau apă de la fântâni, acolo unde se schimbau vești și se făceau planuri pentru următoarea sărbătoare. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l, și așa suferă destul. - Crezi cumva că eu nu sufăr? Mama ei preferă să privească În altă parte. Marie se desprinse brusc și ieși la rîndul ei În beznă, căci prefera să plîngă fără martori. * * * În cele trei camere ocupate ale hotelului, nimeni nu dormea. Nici Loïc, nici Marie, nici Fersen. Pentru a nu se lăsa cu totul pradă neliniștii care n-o mai părăsea de ceasuri Întregi, Marie golise sticluțele-mostre cu alcool din frigiderul camerei, dar rezultatul scontat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fluorul. Tatăl lui Bruno ajungea la liceu exact Înainte de masa de la ora șapte. De obicei, Bruno nu izbutea să mănânce decât la prânz, când mâncau și elevii semi-interni; seara, rămâneau numai Între interni. Erau mese de opt locuri, primele fiind ocupate de cei mari. Aceștia se serveau din belșug, apoi scuipau În mâncare ca să-i Împiedice pe cei mici să se atingă de restul. Duminică după duminică, Bruno ezita să-i vorbească tatălui său, ajungând În final la concluzia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mutat În garsoniera cumpărată de tatăl său; a crezut atunci că o nouă viață va Începe pentru el. S-a trezit rapid la realitate. Sigur, erau fete, chiar multe fete Înscrise la facultatea de Litere, la Censier; dar toate păreau ocupate, sau cel puțin nu păreau să-l aștepte pe el. Cu speranța de a stabili un contact, se ducea la toate seminarele, la toate cursurile și astfel deveni curând un student foarte bun. La bufetul studențesc, le vedea, le auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fără un cuvânt de recunoștință pentru Nigella Lawson, pe care nu am întâlnit-o niciodată - dar ale cărei cărți ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toate neavenitele într-ale gospodăriei. UNU Vă considerați stresată ? Nu, nu sunt stresată. Sunt... ocupată. Mulți oameni sunt stresați. Așa e lumea de azi. Am o slujbă foarte solicitantă, cariera e foarte importantă pentru mine și îmi place ce fac. OK. Da, e adevărat, uneori mă simt ușor tensionată. Oarecum presată. Dar, pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta n-ai venit în nici o zi înainte de unșpe ! La asta mă refer când spun curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea într-un caiețel. — Mersi foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la telefon. — Samantha, nu prea cred că se poate. Nu-mi vine să cred ce aud. — Aha. Încerc să zâmbesc; să-mi iau un ton natural, ca și cum nu e nici o problemă. Ei, asta e. Nu face nimic. — Charlotte e foarte ocupată acum... tocmai zugrăvim dormitoarele... nu e un moment prea fericit... Amuțește, de parcă abia așteaptă să termine această conversație. Și, deodată, am revelația. Nu e vorba de nici o Charlotte. Totul e doar o minciună gogonată. Pur și simplu, nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să traseze niște linii în jurul lor, sau să le perforeze sau altceva. Între timp, laptele pentru cafea dă în foc și, când dau jos de pe foc cafetiera, cafeaua explodează în toate direcțiile. Din fericire, Trish și Eddie sunt atât de ocupați să se certe în legătură cu destinația următoarei lor vacanțe că par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele. Partea bună a lucrurilor este că se pare că de data asta i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niciodată. În clipa în care ieșim de pe alee îmi dau seama că e prima oară când ies de pe proprietatea familiei Geiger de când am venit aici - dacă nu pun la socoteală mersul la cumpărături împreună cu Trish, când am fost mult prea ocupată să-i caut CD-ul cu Celine Dion ca să mai fiu atentă la împrejurimi. Nathaniel a făcut stânga și merge cu pași mari pe drum - dar eu pur și simplu nu mă pot mișca. Mă uit cu gura căscată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afară o mică mulțime de oameni ; unii stau în picioare în fața ușii, alții stau așezați la mesele de lemn. — Ce fac ? zic nedumerită. — Așteaptă, spune. Proprietarul localului a întârziat. — A, zic. Mă uit în jur, dar toate mesele sunt deja ocupate. Ei, nu contează. Putem să stăm aici. Mă cocoț pe un butoi vechi - dar Nathaniel a pornit deja spre ușa pub-ului. Și... ce ciudat. Toată lumea se trage înapoi și-i face loc să treacă. Îl privesc mirată cum scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mei colegi. Și partea ciudată e că nici unul dintre ei nu pare să observe acest lucru. Câteva mâini s-au întins și au luat eclere de pe tavă, fără măcar ca posesorii lor să-mi arunce vreo privire. Toată lumea e prea ocupată să râdă și să pălăvrăgească. Zgomotul e infernal. Arnold nu se vede nicăieri. Dar trebuie să fie pe undeva pe aici. La simplul gând și mi se pune un nod la stomac. Sunt disperată să mă uit după el ; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Lucy în timp ce mă spăl pe mâini. Sunt atât de bronzate. Și de lucrate. Ai fost la un spa ? — Ăă... nu. Zâmbesc misterios. Dar mersi de compliment. Voi ce-ați mai făcut ? — Bine. Lucy dă din cap de câteva ori. Foarte ocupați. Săptămâna trecută am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Hilary și ropotul de aplauze care urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic în spate și se retrage. OK. Nu au fost de ajuns treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]