2,169 matches
-
coroane din pene și, cu evantaie în mîini, să danseze pentru Huichilobos. După un astfel de exercițiu ridicol erau luați și întinși pe piatra sacrificiilor; acolo, preotul le spinteca pieptul cu un cuțit din obsidian, smulgea inima și o dădea ofrandă idolilor, încă palpitînd (...). Trupul era apoi luat de picioare și azvîrlit pe scări la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri comune, de evocări și de „sacre” peisaje, pline de „roua” străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârșit. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui exaltat, tradiționalist și mobilizator patriotică, C. împrăștie viziuni suprarealiste printre evocări de haiduci și voievozi. SCRIERI: Zumbe, București, 1966; Apocrife, București, 1969; Metope, București, 1972; Cantoria, București, 1980; Brazde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
slăvesc mereu, zi de zi, prin cîntece, preamărindu-l într-un chip cu totul ales. Pe insulă există o mă-reață incintă, închinată lui și un templu vrednic de a fi amintit, avînd o formă rotundă și fiind împodobit cu numeroase ofrande. Se mai află în părțile acestei insule, o pădure sfîntă, minunată, închinată lui Apolo, de o întindere considerabilă și un templu renumit, a cărui figură exterioară este în formă sferică, și care templu este decorat cu multe daruri. Acest zeu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să primească iertare. Pînă la răsăritul soarelui, conducătorul geților s-a săturat de strigătele soldaților adunați în tabără. Gălăgie”. Imaginea din mijloc arată o cetate puternică, cu turnuri înalte de apărare iar în interior o instalație de produs bere, ca ofrandă adusă lui Zabelo. Dromixto(Dromichete) - mato , împreună cu droaia de geți îl atacă pe Lisimah, regele Macedoniei care a venit să le ceară ceva socoteli neînțelese bine cum ne lămurește tăblița 23 turnată pe la 300 î.e.n. După ce le-au dat la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la umbra Orașului interzis, la Pekin, după ce au săvîrșit 'uciderea' rituală a lui Elisabeth în ochii lumii. Odată împlinită datoria familială și publică, în sfîrșit liniștită, ea dispare pentru toți, mai puțin pentru omul ei care, la final, aduce o ofrandă simplă și sublimă Celui care a permis unei străfulgerări amoroase să dureze: "Mulțumesc", regăsind începutul care deschidea deja poarta fabulosului: "Și eu am căzut într-un vis." Houellebecq este imens de departe și foarte aproape în același timp. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că își consumă capitalul. Este ceea se vede. Nu este atât de ușor de văzut, din punctul de vedere al interesului muncitorilor, ce devin veniturile lui Ariste. Să le luăm urma, totuși, și ne vom asigura că toate, până la ultima ofrandă, merg spre a pune la muncă lucrătorii, tot așa cum se întâmplă cu veniturile lui Mondor. Nu există decât această diferență: cheltuiala nebunească a lui Mondor este condamnată să descrească fără încetare și să întâlnească un termen necesar; cheltuiala înțeleaptă a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de zece mii de franci. Iată deci cum își folosește veniturile: • Cheltuieli personale: 20 000 franci. • Binefacere: 10 000 franci. • Servicii de amiciție: 10 000 franci. • Economisire: 10 000 franci. Să reluăm fiecare din aceste capitole și vom vedea că nicio ofrandă n-a scăpat muncii naționale: Cheltuieli personale. Acestea au efecte absolute identice, în ceea ce privește lucrătorii și furnizorii, cu cheltuielile egale făcute de Mondor. Acest lucru este de la sine evident, să nu discutăm mai mult. Binefacere. Cele zece mii consacrate acestui capitol vor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de pe o zi pe alta? Or, mă întreb dacă, în aceste condiții, poate exista o societate? Remarcați că Sacrificiul, prin natura sa, nu este, ca Justiția, un lucru care să aibă o limită. El poate să se întindă de la mica ofrandă în sebila cerșetorului până la darul vieții, usque ad mortem, mortem autem crucis 28. Evanghelia, care a propăvăduit Fraternitatea oamenilor, a explicat acest lucru prin sfaturile sale. Mântuitorul ne-a spus: Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
jertfa zidirii”, generate la rândul lor de un mit. Potrivit unei credințe străvechi, noile construcții, îndeosebi edificiile mărețe, nu puteau dăinui dacă în temelia lor nu era zidită o ființă omenească. Semnificațiile ritualului erau multiple. Cel mai adesea, sacrificiul reprezenta ofranda adusă „spiritului locului”, care urma să devină duhul protector al clădirii. Numeroase legende atestă această largă circulație a mitului. Cunoscut de lumea antică, el era răspândit atât în Europa, cât și în Asia, Africa și chiar în America precolumbiană. Formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
și în actul dăruirii pâinii și vinului lui Iuda. ,,Pâinea - muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însângerat, opera trădătorului. Din moment ce vinul nu este numai simbolul sângelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"45. Simbolismul vinului ar fi (și) unul de natură psihologică. Semnifică iertarea trădătorului, act de maximă dificultate pe care cel
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
prin gospodărie: animale, căruțe, piese de harnașament, grânele, cantități importante de petrol, benzină, ulei sau alcool pur, fonta necesară producerii obuzelor, cenușa pentru fabricarea săpunului necesar trupelor active etc. Tot cu generozitate au fost întâmpinate și chemările privind „aducerea de ofrande necesare armatei”. Purtată în intervalul 5 noiembrie 7 decembrie 1916, campania de colectare de bunuri s-a încheiat cu următoarele rezultate: „100 cămăși, 87 șervete, 75 ciorapi, 17 flanele, 27 pantaloni, 13 paltoane, 5 mantale, 18 căciuli, 3 tunici, 38
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
15 veste, 4 perechi de bocanci, 7 perechi de mănuși, 1 cojocel și 2 fulare”. Solicitări similare au venit și din partea Primăriei. Astfel, în septembrie 1916, „consiliul comunal anunța pe toți doritorii că a deschis liste de subscripție și primește ofrande de orice fel, pentru întreținerea copiilor de școală ai ostașilor noștri, fără deosebire de religie”. Fără a ține cont de numele proprietarilor, legea rechizițiilor a afectat serios și fondul locativ al orașului. Până în anul 1917, toate clădirile aflate în administrarea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cetățile unde notabilii sînt responsabili cu buna strîngere a impozitelor. Preotul. Răspîndirea cultului imperial răspunde unei nevoi de coeziune religioasă și morală. Ea urmează calea unui dublu demers. Primul are drept cadru cetatea, unde elitele locale aduc în mod spontan ofrande pe altare: la Narbonne, către anii 26-25 î.I.C., un particular invocă pax Augusta, pacea augustină și în anul 11 d.I.C., orașul celebrează numen-ul imperial, organizînd ceremonii destinate să onoreze conținutul religios al funcției imperiale. Sînt construite temple, dedicate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
adâncă, obligând la maximă concentrare. [...] De un dramatism cutremurător este scena jurământului, ca și scena priveghiului, care încheie spectacolul într-o tăcere reculeasă, obligând publicul să părăsească sala cu imaginea lui Manole întins la poalele zidului mănăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației... (Margareta Bărbuță) Dificultatea fascinantă a creației, astfel ar putea fi definită interpretarea propusă de regie, ceea ce înseamnă tentație discursivă este consecvent sacrificat în numele tensiunii explozive, a vocației artistului. Ciocnirile sunt între doua atitudini: aceea a grupului, a spaimei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dintre zeitate și popor avea la bâz] principiul do ut des (Îți dau pentru că tu s] poți da), prin care Iahve a promis binecuvântarea pe m]sura respect]rii legile sale, de la mâncare, haine adecvate și practici sexuale pan] la ofrande și acte rituale. Cu alte cuvinte, obedienta atr]gea dup] sine r]splata, nesupunerea atr]gea pedeapsă, așa încât atunci cand un individ sau un grup se află în suferinț] sau suferea o pierdere, aceasta putea fi atribuit] unui comportament neetic (Deut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oferi jertfe zeilor, ca de exemplu, pe acoperișul locuințelor (Sof 1,5; Ier 19,13). E bine să subliniem că, în general, altarele nu serveau doar pentru a oferi sacrificii animale, ci mai degrabă ca loc pe care se ardea ofranda adusă divinității, care putea consta și în daruri vegetale, precum o demonstrează denumirea de „altar pentru arderea incensului” (Ex 30,1). În discuția despre religia Regatului de Nord un loc deosebit îl ocupă așa-numitele „figurine în pilastru” (Kletter, 1996
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev 24,7; 1Sam 2,28), oferirea libațiilor (Os 9,4) și ofranda pâinilor (Lev 24,7). Legislația biblică conferă preotului și îndatorirea de a suna din șofar (Lev 25,9), de a deosebi ceea ce este pur de impur (Ez 22,26), de a binecuvânta poporul în numele lui Yhwh (Dt 21,5); aceste
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi considerate antice, prezența sa fiind atestată atât în alte culturi antice din regiunea siro-palestiniană și anatolică, cât și de textele biblice atribuite altor tradiții (de exemplu, 1Sam 13,9; 1Rg 18,34; 2Rg 10,24). O altă tipologie de ofrandă sacrificială foarte răspândită era sacrificiul „de împăcare” sau „de comuniune” (šelem sau zebaḥ šelămîm) în care doar grăsimea animalelor era arsă divinității, în timp ce carnea victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
au niciodată accepțiunea tehnică cultuală de „sacrificiu de ispășire” (Cardellini, 2001, p. 88), confirmând astfel dubiile cu privire la existența unei astfel de tipologii a sacrificiului în religia ebraică în timpul perioadei regale. În afară de așa-zisele sacrificii de sânge nu trebuie să uităm ofrandele din produse vegetale (minḥâ) adică cereale, grâu, ulei etc., oferite în dar divinității (Ez 16,18-19), dar care puteau constitui, în parte, și „tributul” pentru templu. Documentarea biblică cu privire la ofertele vegetale provine, în special, din epoca exilică sau posterioară (Lev
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dar divinității (Ez 16,18-19), dar care puteau constitui, în parte, și „tributul” pentru templu. Documentarea biblică cu privire la ofertele vegetale provine, în special, din epoca exilică sau posterioară (Lev; Num 28-29; Ez 44-46), însă există probe arheologice care dovedesc practica ofrandelor de tip minḥâ și în perioada preexilică, precum deja menționatul „unghi de cult”, locus 2081, de la Meghido (cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ș.u.; Ez 8,10 ș.u.; Mal 1,11), semn că această activitate cultuală a persistat pentru mai multe secole în ciuda faptului că era judecată negativ în multe texte biblice (de exemplu Is 1,13: „Încetați să mai aduceți ofrande inutile, tămâia este pentru mine un abominiu”). Sacrificiile și acțiunile de cult descrise mai sus se celebrau repetat în diferite împrejurări, atât publice, cât și private. Conform textelor biblice, acțiunile de cult publice erau celebrate în mod obișnuit în fiecare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară, arderea de tot a regelui și ofranda lui [...]. Dar altarul de bronz să fie pentru mine pentru inspecție»”, adică pentru a împlini extispicii. Situațiile în care regele putea recurge la divinație erau multe și adesea identice cu cele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară, arderea de tot a regelui și ofranda lui [...]. Dar altarul de bronz să fie pentru mine pentru inspecție»”, adică pentru a împlini extispicii. Situațiile în care regele putea recurge la divinație erau multe și adesea identice cu cele pentru care se adresa unui profet. Înainte de a da
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
blana lor. Această practică a trecut și-n țările noastre, cunoscută sub numele de «miel fript hoțește».“ Dacă există o dimensiune sacră în această rețetă, ea este foarte originală, din moment ce nu respectă unul dintre principiile sacrificiului, anume separarea rituală a ofrandei carnale. „Există, în primul rând, o diferență între organele interne și restul cărnii: viscerele (ficat, plămân, splină, rinichi și inimă) sunt părțile bogate în sânge, sânge din care sunt făcute. Ritualul insistă în două feluri asupra opoziției dintre viscere și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și în tradițiile românești, în special în celebra „pomană a porcului“, despre care va fi vorba în continuare. În cazul oii la groapă (sau al mielului fript haiducește), măruntaiele nu beneficiază de un tratament aparte, ele sunt parte integrantă a „ofrandei“, ceea ce ne face să credem că dimensiunea sacră, rituală, este mai puțin determinantă în originalitatea rețetei decât cea impusă de condițiile precare ale gătirii în aer liber. Acest tip de gătire în cuptorul oferit de natură, adică în pământ, este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]