2,453 matches
-
Victor Ion Popa în calitate de inspector al Fundațiilor culturale regale, ajutat de prof. Dumitru Dogaru (mai târziu de Al. Cardalea). Sosirea era fixată pentru prima duminică din iulie 1935. Momentul a sosit; satul este în fierbere, se pregătește... Casele proaspăt spoite, ogrăzile orânduite gospodărește, drumurile îngrijite, măturate de cu seară, ca și nerăbdarea din privirile tuturor, copii, tineri și bătrâni, anunțau, pentru acea primă duminică de iulie 1935, un eveniment de seamă în viața satului Dodești: revenirea unui fiu al său, Victor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
pe el toate întâmplările pe care le va avea omul și de la care omul nu se poate abate cu nici un chip. Un om a aflat, în vis, de la îngerul pruncului său, că acel prunc se va îneca în fântâna din ograda lui, când va avea copilul 9 ani. Cu toate că astupă fântâna, ceea ce fusese prezis s-a întâmplat. Textul Cu Ursitoarea [Oprișan, IV] narează istoria unui gemar care a auzit ursitoarele menindu-i unui băiat să moară la vârsta de 17 ani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
specificul lor: dacă în spațiul lumii concrete se manifestă cu predilecție masculinitatea, atunci în imaginarul colectiv se situează central modelele masculine, prin exercițiul de putere determinant; dacă același spațiu laic individualizează o zonă ca fiind mai curând a marginalilor (casa, ograda, camerele ascunse, drumurile laterale etc.), și imaginarul particularizează/memorează "cotidianul" și diverșii săi cronotopoi, respectând diferitele funcții sociale, așa cum sunt ele ierarhizate în lumea reală. Imaginarul oglindește din narațiune nu doar firul epic, simbolismul, tipologiile, relațiile, ci și diversitatea sub-categorială
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să se întoarcă să refilmeze totul. Totuși, Dan Alexe are empatia antropologului care tinde să se identifice cu subiectul, să se topească în peisajul acestuia. El s-a împrietenit cu amândoi evreii, care, altfel, se spurcă de câte ori au ocazia în ograda sinagogii pe care o împart. Cumva, Dan Alexe e acceptat de amândoi și le servește de element de legătură. Umanitatea acestui film, de multe ori violent prin capetele de cocoși tăiați în plan apropiat, se resimte puternic mai ales la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
iar în locul lor s-au ridicat decente construcții din beton, complet utilate, zugrăvite în grabă în culori identic fade, afișând orgolios la intrare numele generoaselor instituții ce au în grijă ca omul să rămână stăpân al locului, iar animalele din ogradă să nu mai vestească, refugiate pe acoperișuri, sfârșitul lumii. Când apele tulburi s-au retras, o adevărată Terra Nova, alta decât cea din cronicile entuziaste despre Banatul de altădată, a apărut, aseptică și artificială, pe ruinele vechii lumi. Vecinii s-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea firesc!... Cioran, În ’76, când l-am cunoscut eu, era un bărbat de statură medie, subțire, cu părul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
beci, fără ca să rămână barem vreo urmă, ori vreun semn oarecare. Sugestiv pentru cititorul capabil să citească în subtext este momentul când reprezentanții ordinii publice, doi polițiști însoțiți de un câine-lup dresat să ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Secțiunea I Despre zidul și sântul comun Articolul 590 În orașe și la țară, orice zid care servește de despărțire între clădiri sau între curte și grădină, și între ograde la țară, se socotește comun, daca nu există titlu sau semn care ar proba contrariul.*) --------- A se vedea: - Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România - Buletinul Oficial nr. 17 - 18 din 17 februarie 1968, republicata
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
prea senzuale ale ploii, magaziile gării Deva cu nordul montan în cețuri de Ultima Thule, vălătucul norului duce cu el pe vale, mi se repede în pufuri dunga de creastă, pe înalt înfundă nori de strat, mai este închiderea în ograda orașului, excavator, au sudat pereții sub cabina de comandă, deșeurile de fier stivuite, ieși stingher din muza neliniștitoare, cînd lumea, adică eu, nu-și mai revine niciodată, întoarcerea din Deva kilometri de înscriere pe CFR 202, între văi furnalele Hunedoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ochiți, astfel, din flanc. Prin găurile podelei meterezelor, galerii construite în afara și deasupra zidurilor, se aruncă pietre mari sau se lasă să curgă smoală topită, astfel împiedicîndu-se escaladarea incintei. Dacă totuși inamicii forțează prima incintă, ci nu ajung decît în "ograda" castelului, rezervată staulelor și locuințelor servitorilor. Mai trebuie ca aceștia să mai depășească și a doua incintă pentru a ajunge astfel la ultima redută defensivă, donjonul, enorm turn cu ziduri groase, străpunse de fante și reprezentînd locuința seniorului în vremuri
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
evreu. Pe de altă parte, pot să adaug că mă simțeam în largul meu în atmosfera armonioasă ce caracteriza viața noastră de toate zilele la facultate dar necazurile până la urmă nu vor întârzia nici ele să poposească în curând în ograda mea. Zeița Fortuna a hotărât însă ca, înainte de încarcerarea în capcana necazurilor, să mă bucur de o surpriză care, producându-se, m-a destabilizat pur și simplu, la modul pozitiv al noțiunii. Surpriza la care mă refer s-a produs
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
După ce s-a dumirit moșul de ce se plînge, a găsit și soluția. Ileana va duce în față Sfînta Cruce. Ferească Dumnezeu, eu nu mă duc deloc! Abia atunci pricepe moșul cîte ceva și iese precum a intrat. Cum eram în ogradă, moșul mă prinde de ureche și mi-o sucește zdravăn. Tu, mă, Scaraoțchi? Tu ai făcut beleaua, mă, tartore? Nu, moș Vasile, scîncesc eu fără să știu despre ce-i vorba. Să mor că n-am făcut-o eu. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
abătea spre casa noastră. Inima îmi bătea în gît cu putere și piuitul îmi cam pierise de tot. Tata fugise în Hîrtop, într-un stufăriș impenetrabil, iar mama se dusese la Viorica lui Haldan. De acolo se vedeau casa și ograda noastră ca-n palmă. Eu țineam aproape de balaur și așteptam să văd cum va slobozi flăcări cu pucioasă pe nări. Îmi era o frică mai mare ca cea cauzată de buhaiul satului, care îi scosese mațele lui Costache Andrei, văcarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în Cizmărie; așijderia șease dugheane împotriva acestor dugheane, iarăși în Cizmărie, peste pod, și iarăși altâ pivnițâ, cu casâ și cu doao dughiane, tij în Cizmărie. Așijderia și casâ cu loc cu tot...și cu trei locuri de casă în fundul ogrăzii, și cu altă casâ...și un eleșteu ce l-am făcut din pajiște.” Ei, ce părere ai, dragule, de averea pe care a agonisit-o această mănăstire în prea scurtă vreme? - Nici nu știu ce să spun, mărite Spirit. Stau și mă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
rămâne în drept, oricând ar voi să deschidă izvoarele de apă ce sunt în deal spre Porcăreț pe locul ce cedează comunei, a face orice rezervor sau casă de apă, precum și condurile necesare pentru aducerea apei la o cișmea în ograda curții sau aiurea unde ar voi, fără nici o indemnisare sau oprire a comunei; 7.Din momentul ce convenția se va ratifica de corpurile legiuitoare și se va promulga, toate rămășițele de besman, câte vor fi atunci neplătite către propetate, vor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lăsa peste pădurea Băceștilor, Cazac și Rândunica pășeau alene în sus spre culmea dealului. Când am început să coborâm spre Gârceni, căiuții au trecut la un trap ușor. Se grăbeau și ei spre casă. Când am intrat pe poartă, în ogradă, noaptea își intrase demult în drepturi. Am deshămat, am băgat caii în șură, le-am dat de mâncare și m-am simțit, dintr-odată, un adevărat gospodar. Lucru firesc. Eram acum un ditamai băiat mare. În toamnă urma să intru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
faci din plodul ăsta al tău, fă? O lua la rost doamna Averescu. Nu știu nici cât fac unul și cu unul. ai?! Pune, fă, biciușca pe el dacă vrei să iasă ceva din el. Altfel, rămâi cu prostu‟ în ogradă. și-i păcat. Că minte are. Asta era doamna Averescu. O sufletistă adevărată. În nici un caz, în cei șapte ani de școală primară, n-am auzit vreo mamă de copil să bombăne că doamna Averescu i-a bătut odorul. Dimpotrivă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sumbră a unei ratări istorice, a unei „moșteniri de nenoroc“, cum spune undeva Iorga, într-o pagină de călătorie prin Hațeg. N-am putut deci să-i spun tinerei juriste decât atât: feriți-vă de tonul mesianic. Lucrați conștiincios în ograda priceperii dumneavoastră, fără planuri de mântuire universală, fără așteptări nerealiste. Mă tem că, la această oră, soluția nu poate veni de la mari aglutinări de energie, de la organizații militante, partide, „grupuri de inițiativă“, apeluri eroice. Trebuie mai curând să reîncepem de la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pună la maximum muzica preferată, că pot vocifera fără să ia notă de prezența altora, că pot chiui ca pe câmp la ora trei dimineața. Bucureșteanul de azi e suveran. Se simte bine. Se plimbă prin târg ca printr-o ogradă de uz privat: rage, ambreiază viril, înjură, se lăfăie, euforic, într-o mare de decibeli. Cei încă „neadaptați“ trebuie să se resemneze: să asculte „în direct“ manelele care explodează din câte o bronzată mașină decapotabilă, să mănânce auzind, de la masa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
specială proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. În ultima vreme însă, întâlnesc tot mai mulți oameni care și-au făcut din eul propriu o obsesie. Trăiesc halucinați de ei înșiși, de micile (și marile) lor ambiții, de imaginea lor, de ograda barocă a vanității lor. Pustiesc totul în jur etalându-și, aproape obscen, portretul propriu. Lumea în întregul ei și oamenii din jur par să fie instrumentele de ocazie ale destinului lor, ale planurilor lor imediate și de perspectivă. Rezultatul e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a putea supraviețui, căci toată averea a rămas acasă. Din nefericire lucrurile bune au fost “îngropate” însă, cu sprjinul ,,ajutoarelor locale”, soldații ruși le-au găsit, le-au luat și au dat foc la case și la alte construcții din ogradă. A trecut vestea, peste noi “evacuații” din om în om că este “armistițiu”și la Sfântă Maria Mică, la început de septembrie, au început să se întoarcă din îndepărtatele sate uitate din,,vechiul Regat” o multime săracă fără nimic, cea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
început de septembrie, au început să se întoarcă din îndepărtatele sate uitate din,,vechiul Regat” o multime săracă fără nimic, cea care a fost floarea satelor bucovinene. Acasă n-au mai găsit nimic, decat câinii sălbăticiți și loboda crescută prin ogrăzi cât casa. Asta au găsit acasă bătrânii, femeile și copiii în pragul unei ierni grele la care s-a mai adăugat tifosul și alte boli. La “ruperea frontului de la Iași” pe care atunci nimeni nu-l înțelegea, măi venea câte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până a deveni chioară, mai cedează. Ce? Ultimele „picături“ de negentropie. Cui? Aceluiași pământ, care se alimentează astfel cu esența vieții. À propos: nu degeaba românul tradițional oferă dobitoacelor din ogradă, ori de câte ori poate, apă topită din omăt. Dar, indiferent de „marfa“ pe care o cară, grosieră ori subtilă, apa mediază atât influența noastră asupra a ce ne Înconjoară, dar și influența tuturor celor din jur, neviu și viu, asupra noastră. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și antiteza sa, albul. Dar aici geșește nițeluș: maxima evoluție e trădată de o codiță neagră de tot, ce-și află antiteza În nimicul din jurul pisicii. Ca mine... Cât mi-am ferit codița, tot n’am scăpat de puricii din ograda radioului. Așa că Înțelegeți-mi retragerea; precipitată, dar bine motivată. „Meridian“, 16 martie 2001, ora 12,50 23. Mă cheamă Moti. VIII Noaptea, toate pisicile sunt negre. Eu Îmi etalez Însă negreața În plin meridian. Alt semn de evoluție, chiar de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar putea să aibă altă părere despre subiect. Oare? Cu care sunt Într’un proverbial conflict. Pentru voi. Căci eu și el ne Înțelegem foarte bine, respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă, hoțul trebuie musai să parcurgă ograda. Ați ghicit. Dar n’ați ghicit altceva: Mărturisit sau nu, doriți un spațiu steril. Adică lipsit de oricare altcineva. Ați
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]