18,249 matches
-
fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse, doar pentru că el singur se ridicase, de la egoism, la cel mai înalt altruism, pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în folosul societății este adevăratul țel al vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un infinit univers mistic, în care sigur te vei pierde! Astfel, chiar dacă, toată viața sa, Adriana își împlinise exemplar datoria, atât față de muncă în sine, cât și față de oamenii cu care aceasta o obliga să intre în contact
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără răspuns. Tocmai de aceea, ei bine, niciodată soluția sinuciderii nu trebuie privită nici ca pe o faptă eroică, nici ca pe o decizie josnică și demnă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înțelepciune precoce, o înțelepciune foarte profundă, o înțelepciune mult prea adâncă pusă în cumpănă cu vârsta lui reală. Doar o privire era suficient s-arunci la ochii lui iscoditori, ca să pricepi imediat că este un cunoscător deosebit al psihologiei sufletului omenesc, iar asta la cei optsprezece ani ai săi numai! Dar l-am descris destul pe Șerban. Ajunge. Într-adevăr, atât Victoria, cât și fiul ei, aveau în ei ceva aparte, ceva în plus, un lucru distinctiv; iar asta, desigur, fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încapsulată în această clipă unică, munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singură, cuprinsă de pace, și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fundamentul vieții, mă voi întreba despre puterea sa. Capitolul 6 Puterea vieții "Din cele mai vechi timpuri și până astăzi există, la diferitele popoare, o anumită percepere a puterii tainice care este prezentă în mersul lucrurilor și în evenimentele vieții omenești, ba, mai mult, există uneori o recunoaștere a Divinității supreme sau chiar a Tatălui. Această percepere și recunoaștere le pătrunde viața de un adânc sentiment religios. În relație cu progresul culturii, religiile se străduiesc să răspundă la aceste întrebări prin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
afirmație (thesis), negație (antithesis) și reconciliere (sinthesis) -, ritm valabil nu doar pentru gândire, ci aplicabil întregului proces natural, istoric al Absolutului, dar chiar și al lui Dumnezeu însuși. Aveam impresia că în acest fel, putea fi rezolvată și enigma suferinței: "Omenescul, finitul, fragilul, negativul sunt însuși momente divine, adică însuși Dumnezeu. Ele exprimă faptul că alteritatea, finitul, negativul, nu este în afara lui Dumnezeu, ca alteritate, ea nu împiedică unitatea ei cu Dumnezeu"21. Astfel, după Hegel, în destinul de suferință al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
menționa absolut nimic despre incinerarea cadavrelor. Dintre articolele cu tematică religioasă directă apărute în Cultura Poporului, se remarcă un ciclu de cinci articole scrise de către arhimandrit, centrate pe "tâlcuirea legilor", urmărind, la un moment dat, modalitățile de "alcătuire a societății omenești". Din perspectiva cremațiunii, semnificativă este partea din acest ciclu dedicată "binefacerilor focului"72. În cadrul acesteia nu este menționat nimic despre arderea cadavrelor, articolul fiind centrat pe beneficiile pe care omul le-a dobândit utilizând focul, dincolo de cele utilitare: focul, după
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemenea stare îl făcea să exclame: În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini"118. Crematoriul îi apărea astfel ca un spațiu terifiant, determinându-i sentimente de dezgust. El descrie astfel atât ceremonia de la crematoriul parizian, dar și operațiunea propriu-zisă a cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească"137. Într-o dinamică de asemenea manieră, Șerboianu compara diversele biserici creștine, ajungând la concluzia că biserica protestantă era cea mai ancorată în mișcarea socială a vremii, urmată de cea catolică și cea ortodoxă. Abia a patra parte a studiului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu căuta explicații și, fiind evident subiectiv, nu avea cum să nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului din studiul său trebuie pusă în legătură cu intervenția sa anterioară din Cultura Poporului, menționată mai sus, dedicată semnificației focului pentru alcătuirea societății omenești 149. Remarc din nou aceeași glorificare a focului operată de către arhimandrit, însă de această dată ea se face pe coordonate cremaționiste, ceea ce duce la o nouă viziune adoptată de către Șerboianu. Cu toate acestea, discutând despre foc, el nu menționează decât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
element purificator și demn de majestatea Lui și că nimic din ceia ce este pământesc nu poate fi mai sublim ca focul. Dacă însă îl găsim, în Scriptură, dat și ca pedeapsă pentru păcate, cuvântul "pedeapsă" exprimă numai părerea noastră omenească, pe când în rațiunea și intenția Dumnezeirii această intervenție, atât de drastică pentru noi muritorii, nu este decât o simplă lecție de pedagogie divină pentru instruirea, corijarea și purificarea corpurilor și sufletelor noastre. De ce dar, să ne temem de foc când
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arhimandritul se simțea un învingător, fiind eliberat de prejudecăți, de încorsetarea într-o structură ce o considera retrogradă, aceasta fiind și concluzia finală a articolului: "Mă dezbrac de orice demnitate; de orice onoruri; de orice câștig pământesc; de orice calcul omenesc și la căpătâiul meu, vreau să mi se scrie numai aceste cuvinte, adânc semnificative: "Gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol m-am întors în pulberea din care am fost creat". Mi-a fost și-mi este frică de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe care le considera ca fiind perfecte: "Iată de ce creștinismul este socotit ca cea mai înaltă religie, pentru că el a răsturnat o mulțime de teorii filosofice și a rezolvat toate problemele sufletești care agită și bat necontenit la poarta minții omenești"175. Însă superioritatea omului față de animale, dovedită prin cultul morților, își avea și reversul în incalificabila situație a profanării. Or, luarea în discuție a acesteia și trimiterea exactă la prevederile Codului Penal din 1936, care așeza pe picior de egalitate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arși. Crematoriul nu devenea în aceste condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Maizières. Conform lui, religiile sunt grefate una peste alta, având faze de dezvoltare similare cu cele ale existenței umane. Dar caracterul sacru al religiei este dat de către "fondul comun de sentimente și idei religioase care se găsește la întreg neamul omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii"187. Un punct comun al tuturor religiilor este așadar credința în nemurirea sufletului și viața de dincolo de moarte, îmbracate în diverse ritualuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
colecția "Gazeta Țăranului", anul XVIII, numărul 16 și 17 din 18-25 Aprilie 1910. În această scrisoare P.C. Sa Arhim. Calinic Șerboianu, pe atunci Ierodiacon al Capelei Rom. de la Paris, dă sub formă de scrisoare amănunte înfiorătoare despre arderea unui cadavru omenesc, la un cimitir din Paris. Ceia ce este surprinzător, e faptul că P.C. Sa, de acum 18 ani, ne-a prevestit că și Românii, vor face la fel ca și Francmasonii francezi, lucru îndeplinit astăzi. Iubite Prieten, Nu ți-am
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la bază. Controlul acesta de sine însuși este acela care face coeziunea între reprezentați și credincioși de o parte și între bisericile ce au aceeași credință, pe de altă parte. Idealul bisericii creștine este, de a face, din toată suflarea omenească, "o turmă și un păstor" spiritual, cu aceiași normă de conducere. Realitatea însă ne arată, că bisericile, care la fiecare liturghie se roagă la pentru unirea tuturor bisericilor dizidente sau rătăcite, la rândul lor, fac tot ce le stă-n
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vădit dispreț pentru credincioșii săi fii și scoate-n relief interese particulare și de grup. Dacă potrivnicii cremațiunei ar fi de bună credință, n-am avea nimic de spus. Biserica creștină, ca parte viabilă-n societate și reprezentată prin persoane omenești, de multe ori a fost supusă unor erori vremelnice. Așa de pildă, într-o țară oarecare, acum câteva decenii, când se născociseră narcoticele, biserica creștină din țara aceia prin reprezentanții săi, ce stau cu Biblia în mână căutau să demonstreze
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească de-a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe cei însetați după dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele primare și evul mediu, au constituit era speculațiilor metafizice. Pontifii bisericei nu se mulțumeau numai cu fixarea dogmelor și canoanelor, ci-și mai găseau timp liber, să disece tot felul de chestiuni abstracte, pe care imperios le cerea mintea omenească. Cu începutul secolului al XX-lea, biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]