2,104 matches
-
decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către dinastia Severilor (193-235), a favorizat înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra ciclului anotimpurilor, în raport cu parcursul soarelui și al vegetației, devine în mod clar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât una logică), rămân în permanentă tensiune. Scopul nu este de a demonstra adevărul sau neadevărul unei relatări, ci de a demonstra modul cum orice narațiune depinde de reprimarea unor tensiuni interne astfel încât să se producă un efect stabil de omogenitate și continuitate. Dubla citire a lui Ashley asupra problematicii anarhiei Dubla citire a problematicii anarhiei pe care o realizează Richard Ashley este una dintre primele și cele mai importante deconstrucții din studiul relațiilor internaționale. Ținta lui principală este concepția asupra
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exhaustive. Ashley demonstrează, totuși, că problematica anarhiei funcționează doar prin formularea unor anumite presupuneri privind statele suverane. Dacă dihotomia dintre suveranitate și anarhie este în vreun fel validă, atunci în interiorul statului suveran trebuie să se găsească un domeniu al identității, omogenității, ordinii și progresului garantate de puterea legitimă; iar în exterior trebuie să existe un domeniu anarhic al diferenței, eterogenității, dezordinii și amenințării, repetării și reîntoarcerii. Dar a prezenta anarhia și suveranitatea în acest fel (adică drept concepte ce se exclud
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
culturală nu există nici șef, nici partitură. Fiecare cîntă acordîndu-se de la celălalt"57. "Colegiul invizibil"58 desemnează cercetătorii care fac parte din ea. El funcționează în sincronie, în homeostazie cu exteriorul care îl înconjoară. Interacțiunile interne îi dau o reală omogenitate și înseși principiile unei cibernetici psihoterapeutice, orchestrale, guvernează cu fermitate ansamblul. A) Faimosul "double bind" Putem lua aici, de exemplu, faimosul double bind sau dubla constrîngere. Într-un context unde două sau mai multe persoane sînt prinse într-o relație
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pictural și alte procedee similare prezintă aceeași tendință care își are originea în impresionism, mai exact în opera târzie a lui Monet. Toate acestea ignoră centrul și constrângerile marginilor și formatului, înlocuind ierarhia cu coordonarea. Ele abordează nivelul structural al omogenității și astfel semnalează o stare nediferențiată a ființării. În întreaga lume, peretele-cortină al așa numitului stil internațional de prin anii 1920-1930 avea în vedere un echivalent arhitectural. Și în acest caz, prin debarasarea de organizarea în jurul unui centru, limitele se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
stil internațional de prin anii 1920-1930 avea în vedere un echivalent arhitectural. Și în acest caz, prin debarasarea de organizarea în jurul unui centru, limitele se puteau extinde sau contracta fără modificarea caracterului. Problema de bază ridicată de această tendință spre omogenitate nefocalizată este, desigur, dacă nu contrazice afirmația mea conform căreia centricitatea este un aspect indispensabil al oricărei compoziții vizuale. Nu gândesc c-ar fi așa. Să ne aducem mai întâi aminte de afirmația privitoare la necesitatea omniprezenței centrului de echilibru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se face purtătoarea tuturor conotațiilor simbolice care îi dau o semnificație psihologică. Când ea este însă sfidată, prezența sa perceptivă, de neeradicat, dă sfidării un înțeles. Numai atunci când centrul este potențial acolo, negarea sa devine o afirmație artistică. Goliciunea și omogenitatea, ca înfățișări pozitive ale unei stări de ființare dorite sau nedorite, devin accentuate și puternice atunci când un punct de convergență este potențial accesibil. Conotațiile psihologice ale plutirii în neant, într-un spațiu în care nici un loc nu diferă de celălalt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fi prezentă și activă chiar și când artistul se străduiește să o guverneze conform voinței proprii. De fapt, am încercat să arăt că efortul de a nega centricitatea poate deveni evident numai dacă centrul este potențial prezent în conștiința privitorului. Omogenitatea unui câmp de culori sau a unei texturi atotpătrunzătoare, de exemplu, se declară singură ca fiind ceva diferit de ceea ce ne așteptam atunci când „trece dincolo” doar prin omiterea a ceea ce este de la sine înțeles. Centrul nu este abolit, ci dominat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se constituie un întreg sistem al falselor valori, datorită confuziilor care domnesc în epocă între fenomenul ideologic și cel estetic. Aspectul nu trebuie considerat izolat, desprins de universul poeziei propriu acestei perioade. Structura acestui univers este totuși de o mare omogenitate, considerată din perspectiva relației cu realitatea. Poezia este orientată spre tot ceea ce înseamnă evenimentul social care angajează nu atât destinul individual, cât destinul colectiv, soarta ființei naționale. Configurarea acestui univers poetic se realizează prin orientarea tematică către situațiile de catastrofă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sorescu și am putea numi și alți poeți plătesc tribut poeziei lui Geo Dumitrescu. A doua perioadă în evoluția poeziei de după război (1960-75) se caracterizează prin comunicativitatea strânsă a poeziei cu celelalte arte, cu știința, cu mitologia cotidianului. Ceea ce dă omogenitate creațiilor este conceptul filozofic unic, ce stă la baza poeziei, un anume peisaj intelectual în care se aprind ample aspirații sau renunțări, care influențează și cuceresc cititorul și care înfrâng starea de inerție și încorporează destinul umanității. Se scriu poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-aștept/ pământul bucuros să-mi intre/ prin toate părțile în piept/." George Alboiu este un poet viguros, aduce în poezie un spațiu stihial generat de mari forțe. Motive folclorice tradiționaliste în configurația unor obsesii (destinul, moartea, pământul, femeia) dau omogenitate întregii creații. În ultimele volume eminescianizează cu distincție ("Stâlpii"). George Alboiu știe să scrie cu artă, chiar dacă îi descoperim, în poezia lui, pe Alecsandri, Eminescu, Blaga sau folclorul, cum s-a subliniat în mai multe prezentări ale poetului. "Eu de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cât timp am lucrat la revizuirea textului anterior. J.B. Florența, Italia Septembrie 1994 Lista de tabele, figuri și casete Tabele Tabel 6.1 Democrațiile liberale în lume (în jur de 147 țări la jumătatea anilor '80) / 94 Tabel 6.2 Omogenitate etnică și lingvistică (1984) / 98 Tabel 8.1 Răspândirea mass-mediei în lume / 129 Tabel 8.2 Exemple de prevederi legale pentru presa scrisă, radio și televiziune / 130 Tabel 10.1 Sistemele de partide existente în lume în 1994 / 165 Tabel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în timp ce proporția țărilor cu adevărat divizate din punct de vedere etnic și lingvistic este mare în Africa Subsahariană. Două treimi din țările extrem de eterogene aparțin acelei regiuni, care cuprinde mai puțin de o treime din națiunile lumii. Tabel 6.2 Omogenitate etnică și lingvistică (1984) Zona atlantică Comuniste Orientul Mijlociu și Africa de Nord Asia de Sud și de Sud-Est Africa Subsahariană America Latină Total 80-100% 14 7 11 4 4 12 52 60-79% 4 4 6 2 5 7 28 40-59% 5 2 1 7 6
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
reprezentare relativ corectă a tiparelor generale de votare dacă există un număr (mic) de partide relativ egale, dacă sprijinul lor este răspândit "normal" (uniform) în țară, și dacă frontierele districtelor sunt delimitate într-o manieră imparțială. Aceasta înseamnă de fapt omogenitate națională. De asemenea, cu cât numărul partidelor semnificative este mai mic, cu atât este mai bine, în consecință este de preferat un sistem bipartidist. În realitate, posibilitățile de denaturare sunt însemnate: nu este deloc surprinzător faptul că politicienii preferă adesea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
gîndim doar la constanta ubicuitate a temei Conspirației evreiești sau la legendarul Om providențial. Nu-i mai puțin adevărat că dincolo de delimitările pe care ne-am obișnuit să le considerăm decisive, sîntem în prezența unor ansambluri structurale de o reală omogenitate și de o specificitate constantă. Rolurile atribuite acestora au putut varia, în timp și în spațiu, în funcție de vicisitudinile dezbaterilor ideologice sau ale luptelor partizane. În cadrul fiecăruia, factorii de permanență și de identitate rămîn totuși ușor decelabili, atît la nivelul limbajului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
altele) și alte genuri descriptive (portretul și descrierea acțiunilor, în special). Într-o perspectivă diferită, dar complementară abordării poeticii istorice din prima parte, ne propunem să caracterizăm secvențialitatea descriptivă. Destul de inexactă, noțiunea de "text descriptiv" riscă foarte mult să privilegieze omogenitatea și autonomia unei forme în detrimentul funcției sale, într-o dinamică textuală narativă, explicativă sau argumentativă, acolo unde de fapt aceasta își regăsește sensul. Deși ne propunem, înainte de toate, să delimităm regularitățile lingvistice (propoziții descriptive și ordonarea lor în secvențe), nu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
99, 103, 107, 108, 112, 113, 143-149, 151, 154, 156, 167, 180 mimezică / mimetică (descriere) 42, 44, 45 mimezică / mimetică (funcție) 34, 41, 45, 56 mnemonică (descriere) 26, 27, 30, 93 N narativizare 36, 96, 167, 174, 181, 183 O omogenitate 11, 103, 103, 168 organizatoare (elemente) 48, 94, 229, 230 orientare argumentativă 11, 91, 99, 100, 101, 114, 115, 118, 131, 193, 225 ornamentală (descriere) 14-16, 21, 42, 79 P paralelă 87, 88, 90, 139, 159, 177, 235 parte (PART
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
psihic și universul fizic, și a le gîndi ca cei doi versanți ai aceluiași Tot. Înseamnă a refuza să opui o metafizică a Ființei unei metafizici a Cunoașterii, adică să le referi și pe una și pe cealaltă la o omogenitate principială. Înseamnă să substitui acestei opoziții o metafizică a Devenirii". Observația lui Antoine Faivre este capitală. Dincolo de cazul exemplar al alchimiei, filosofia lui Lupasco ne protejează de "hidra identitară", atît de amenințătoare în viața noastră de toate zilele. Gîndirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții la cererea Fondului Român de Dezvoltare Socială și menit să explice aceste disparități interjudețene - în special în ceea ce privește inițierea de către comunitățile eligibile în cadrul programului a unor proiecte adresate FRDS - semnala faptul că diversitatea și lipsa de omogenitate dintre județe, gradul de implicare a autorităților locale, dar și a celor județene în inițierea proiectelor, nivelul capitalului social și a celui uman existent la nivelul comunităților eligibile, existența unor rețele informale puternice între comunități sau între autoritățile locale, în
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
definire mai riguroasă a criteriilor de eligibilitate a beneficiarilor (ce criterii trebuie să îndeplinească o comunitate pentru a putea depune un proiect, cui îi revine responsabilitatea formulării proiectului - unui grup comunitar, autorităților locale, unui ONG etc.), asigurând o mai mare omogenitate la acest nivel; - procedurile de alocare a fondurilor, prin elaborarea unor sisteme complexe de prealocare a fondurilor, respectiv prin organizarea unor runde de competiție pe arii geografice sau administrative relativ omogene din punct de vedere cultural; - se pot axa pe
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
așteptare. Noi epuizaserăm toate întâlnirile, mai discutam cu ei la ședințele cu părinții, că e posibil, că foarte repede” (lider proiect, Topești, Gorj). Diferențe în evaluare. Mecanisme de control al calității procesului de evaluare Evaluarea, între subiectivitate și lipsă de omogenitate Problema subiectivității umane în evaluare este frecvent abordată de specialiști, indiferent de aria specifică în care aceasta se poate manifesta. Poate reprezenta ea un risc și în domeniul evaluării proiectelor de dezvoltare comunitară? Cu ce implicații? Organizarea unor vizite în
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
adresate unei arii geografice largi, confruntate, astfel, cu o cantitate, o diversitate și o răspândire mari ale inițiativelor locale, a căror evaluare presupune implicarea unei echipe largi de evaluatori, problema subiectivității umane este dublată de cea a posibilei lipse de omogenitate în evaluare: dacă un evaluator, oricât de „subiectiv”, poate fi egal în toate evaluările realizate, problema care se pune este în ce măsură 50 de evaluatori, să zicem, vor ajunge întotdeauna la aceeași rezoluție, pentru același proiect? Ipotetic, atunci când într-o echipă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de evaluatori, să zicem, vor ajunge întotdeauna la aceeași rezoluție, pentru același proiect? Ipotetic, atunci când într-o echipă de evaluatori unii sunt mai „exigenti”, acordând preponderent note mici, în timp ce alții sunt mai „permisivi”, acordând sistematic punctaje mari, acestă lipsă de omogenitate poate dezavantaja anumite comunități, restrângându-le accesul la fonduri de dezvoltare, în condiții de competiție. În România, în contextul programelor de dezvoltare comunitară, o astfel de ipoteză a fost testată în 2003 de Fondul Român de Dezvoltare Socială. La 3-4
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
al., 2002) a scos în evidență faptul că, în proporție de 86%, discrepanțele dintre județe în ceea ce privește numărul de proiecte finanțate de FRDS erau generate de însăși distribuția la nivel județean a numărului de proiecte depuse la Fond, în timp ce lipsa de omogenitate în evaluare a echipei de evaluatori FRDS, luată la rândul ei în calcul, explica doar aproximativ 2% din aceste variații. Diferențe în evaluarea proiectelor FRDS. Concluziile studiului ICCV Am compus o medie a notelor pe care fiecare evaluator le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de evaluare. Analiza în echipă, clarificarea aspectelor problematice ale proiectelor evaluate, schimbul de informații și de expertiză (între începători și cei cu mai mare experiență, între cei ce lucrează într-un domeniu specific și ceilalți etc.) permit o mai mare omogenitate în notare, puntajul final acordat unei propuneri de proiect reflectând mai degrabă consensul echipei decât opinia individuală a evaluatorului: „După evaluarea de birou, ne întâlnim toți evaluatorii în jurul aceleiași mese și fiecare începe să-și prezinte, în mare, proiectele evaluate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]