5,154 matches
-
putere 2. Pe scurt, legitimând acțiunea de tip revoluționar, marxismul declară violența - atât în varianta hard (Lenin/Sartre), cât și în varianta soft (Benjamin/Lyotard) - un act nu doar inevitabil, de regretat, ci unul necesar, de asumat. Într-un sens ontologic, violența este originară, fapt care justifică strategiile autovictimizării individuale sau colective 3. Or, pentru gândirea teologică de sorginte creștină, haosul nu reprezintă un dat primordial, iar violența, oricât de satanică, trebuie înfruntată cu arme proprii și, mai ales, prin virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poziția structuralistă a lui Waltz privind existența statelor naționale constrânge structurile internaționale de a lucra independent. Drept urmare, strategia lui Wendt de a pune pe primul plan actorul internațional (agentul), în raport cu structura (sistemul internațional), poate fi justificată, deoarece "structurile sunt dependente ontologic și constituite prin practici și înțelegeri ale agenților, puterile cauzale și interesele acestor agenți sunt constituite și explicate prin aceste structuri."29 Astfel, Wendt își apără poziția sa care se concentrează pe stat, deoarece sistemul internațional este de tip interstatal
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
rolului practicilor interne în constituirea structurilor regionale, internaționale și globale. Aceste jocuri conceptuale sunt utile nu numai pentru liderii statelor, ci și pentru actorii nonstatali. 1.2.3. Ipoteze de tip epistemologic constructivist Ipotezele (axiomele) fondatoare ale epistemologiei constructiviste sunt: ontologică, deterministă, fenomenologică, teleologică, etică. Primele două ipoteze sunt împrumutate din epistemologiile pozitiviste și realiste, iar celelalte trei sunt specifice epistemologiei constructiviste. Ipoteza ontologică susține ideea potrivit căreia cunoașterea existenței (realității) conduce, în mod automat, la crearea progresivă a științei. Este
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
actorii nonstatali. 1.2.3. Ipoteze de tip epistemologic constructivist Ipotezele (axiomele) fondatoare ale epistemologiei constructiviste sunt: ontologică, deterministă, fenomenologică, teleologică, etică. Primele două ipoteze sunt împrumutate din epistemologiile pozitiviste și realiste, iar celelalte trei sunt specifice epistemologiei constructiviste. Ipoteza ontologică susține ideea potrivit căreia cunoașterea existenței (realității) conduce, în mod automat, la crearea progresivă a științei. Este vorba despre o existență independentă de observatorii care o descriu: universul, natura, viața. Această existență concretizată în esențe, substanțe, lucruri, aparențe, comportamente poate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
inteligența care a produs-o. Cunoașterea nu este un rezultat static, ci un proces activ care produce rezultate cognitive. Ea exprimă inteligența experienței subiectului cunoscător și interacțiunea subiectului cu obiectul care îl reprezintă. Subiectul nu cunoaște "lucrul în sine" (ipoteza ontologică), ci el cunoaște actul prin care el percepe interacțiunea între lucruri. El nu cunoaște acest arbore, ci interacțiunea acestui arbore cu mediul. Celebra formulă a lui Goethe: "La început a fost verbul" devine acum " La început a fost acțiunea", fapt
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
comercială, culturală, de schimb, credit, creștere, dezvoltare, mediu, rurală, de stabilizare, deflaționistă, demografică, industrială, monetară, publică, regională, socială etc. Practic nici un domeniu nu poate scăpa politicii 13. Politicul (masculinul francez le politique) se referă la dimensiuni caracteriale umane, la moduri ontologice, forme de exprimare, în sensul în care Aristotel definea natura umană. Omul este văzut ca zoon politikon animal social, sensul lui Aristotel incluzînd și pe cel de animal politic, atâta vreme cât statul și societatea prezintă caracteristicile unei realități sociale. Din această
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
marilor puteri, cu precădere Statele Unite ale Americii, Federația Rusă și China. Nu trebuie pierdut din vedere că dimensiunile strategice ale securității și apărării comune ale Uniunii Europene devin relevante dacă se iau în considerare și ipotezele fondatoare ale epistemologiei constructiviste: ontologică, deterministă, fenomenologică, etică. De aceea, pentru o mai bună înțelegere a fundamentelor strategice ale P.E.S.C./P.S.A.C., este necesar mai întâi, să se prezinte, cadrul teoretic și metodologic de elaborare a unei strategii de securitate națională (conceptul de strategie și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
internaționale. Și cum aceste valori evoluează ele însele, interesul național se regenerează și se transformă continuu de manieră altruistă și nu egoistă. Constructivismul avansează ipoteza potrivit căreia interesele naționale reprezintă idei în acțiune, ceea ce înseamnă că din punct de vedere ontologic ele sunt intersubiective, iar din perspectivă epistemologică ele reprezintă interpretări obiective despre lumea materială. Totodată, constructivismul respinge concepția realistă despre natura egoistă a intereselor naționale, în sensul că ele nu pot fi deduse mecanic din anarhia internațională, care potrivit lui Wendt
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
privind Strategia Europeană de Securitate au drept scop de a clarifica principalele aspecte europene de natură strategică și de a evidenția noile evoluții geopolitice pe scena internațională. Acest subiect, din punct de vedere al epistemologiei constructiviste, ia în considerare ipoteza ontologică. Cunoașterea existenței (realității) europene conduce, în mod automat, la dezvoltarea progresivă a instituțiilor europene, nu numai în plan strategic, ci și în cel operațional și tactic. Această dezbatere europeană cu caracter strategic, concretizată în idei, norme, valori, relații, comportamente devine
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de analiză ale acestuia pe baza factorilor determinanți. Capitolul 1 pornește de la acea causa causarum care determină apariția fraudei, respectiv lipsa de etică, morală și deontologie În afaceri și În realizarea raportărilor financiare. În capitol sunt prezentate dimensiunile epistemologice și ontologice ale eticului și moralului. Pe baza acestor dimensiuni se prezintă modul În care etica poate acționa În domeniul afacerilor. Absența eticii, moralei și deontologiei la nivelul tuturor actorilor implicați În afaceri poate conduce astfel la destabilizarea echilibrului firmei, cu impact
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
proiectului și În special domnului prof. univ. dr. Ovidiu Călțun, domnului prof. univ. dr. Mircea Georgescu și domnului prof. univ. dr. Christian Cormieră. Capitolul 1 Etic și moral În profesia contabilă Sumarul capitolului 1.1. Introducere 1.2. Dimensiuni epistemologice, ontologice și metodologice ale eticului și moralului 1.3. Incursiuni În apariția conceptului de etică În afaceri 1.4. Profesia contabilă Între etică, morală și deontologie 1.5. Comportamentul etic În mediul de afaceri românesc și profesia contabilă 1.6. Concluzii
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
soluție la criza În care se afla profesia contabilă, manifestată printr-o pierdere a credibilității, generată de marile scandaluri financiare din secolele XX și XXI (Brewster, 2003, pp. 162-167, 226-228; McPhail și Walters, 2009, pp. 94-105ă. 1.2. Dimensiuni epistemologice, ontologice și metodologice ale eticului și moralului Încă de la Începuturile existenței sale, societatea umană a fost guvernată de o serie de principii, cutume, reguli și, mai apoi, legi prin care s-au impus anumite conduite și comportamente, marcate de valorile etice
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
promovării În cadrul societății umane a unui profil comportamental onest, cinstit, virtuos (Sârbu, 2005, pp. 39-40; Kropotkin, 1922, pp. 15-18ă. Conceptul de morală (latinescul mos, moris se traduce prin obicei, moralăă prezintă particularități În comparație cu cel de etică, din punct de vedere ontologic, epistemologic și metodologic. Etica reprezintă la nivel teoretic morala elaborată de filosofi bazată pe o serie de valori și are ca scop fericirea și binele suprem, la care se ajunge printr-o serie de prescripții, reguli de raționare morală (Sârbu
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Toma d’Aquino, etica este privită ca o Îmbinare armonioasă Între gândirea rațională și cea teologică, fapt evidențiat În lucrarea de căpătâi a acestuia, Summa Theologiae (1266ă. Pe de altă parte, Sfântul Anselm de Cantebury propune pentru prima dată argumentul ontologic, În lucrarea Proslogion, cap. II, pentru recunoașterea existenței divinității ca ființă perfectă și necesară unei bune orânduiri. Nu În ultimul rând, ideile lui Benedictus de Spinoza, cu privire la etică și la relația om-divinitate, influențate semnificativ de lucrările filosofice ale lui Riscul
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
care nu mai Încape nimic decît... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - În cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decît „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atît de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată, pe de altă parte, nici atmosfera românească a deceniului al treilea, marcată - nu numai În interiorul avangardei - de căutarea „autenticității”, a „experienței
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a Cuvântului și, în conexiune cu aceasta, încrederea în capacitatea subiectului, fenomenologic activ, de a străpunge vălul aparențelor, ridicându-se, printr-o mișcare de transcendere a planului ontologic, în sfera semnificațiilor simbolice. Abordare ce va deveni tipică pentru cea mai mare parte a poeziei moderniste și se va prelungi chiar dincolo de ea! În contrast cu această viziune de sorginte platoniciană, literatura pe care o numim deocamdată postmodernă (deși ultimul termen
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
alte cuvinte, noutatea paradigmei postmoderniste ar consta tocmai în această simultaneitate și interferență a lumii „reale” cu lumile posibile și chiar cu cele imposibile. Dacă o asemenea perspectivă nu atrage în mod necesar după sine „domesticirea” sau ordonarea acelui „peisaj ontologic”, pluralist și anarhic, despre care vorbea Brian McHale, ea are totuși meritul de accentua asupra posibilităților practic infinite ale unei lumi (teoretic) „finite”, excluzând ipoteza existenței unei esențe atemporale, situate dincolo de ea. O anumită neîncredere în „transcendența goală” (după formula
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
inerente redării unei realități transcendente, divine, inaccesibilă altminteri omului obișnuit. Excursul etimologic constituie așadar un argument pentru introducerea în joc a noțiunii de muvqoz (mýthos) - implicată în procesul de mimesis - și la postularea unei distincții între două planuri complementare: cel ontologic și cel al semnificațiilor simbolice. Trecerea dintr-un plan într-altul ar fi posibilă grație unor „omologii diminuate”.2 În mod similar, Andrew Benjamin considera că un rol esențial în interpretarea gândirii lui Platon ar juca raporturile de omologie. Chiar dacă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a tuturor acelor elemente care intră în joc când vine vorba de o reconsiderare a figurii...2 Postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării depășește simpla corespondență între planuri (ontologic, respectiv simbolic), deschizând, din cerc în cerc, domeniul unei totalități care, în cele din urmă, nu mai poate fi totalizată. Conceptul de eterogenitate originară, ca și principiul „dispersiei”, trebuie privite în legătură cu inepuizabilul joc de forțe dintre prezență și diferență 3
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104. De aici și până la presupoziția ontologică a referinței (cu evidențierea conexiunilor dintre povestire și modul nostru propriu de a trăi în lume sau de a trăi lumea) nu mai este decât un pas, anticipat, de altfel, de câteva observații mai vechi, pe care Ricoeur le făcea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bine, în lumina acestei concilieri provizorii dintre cele două lumi, fondul polemicii lui Ricoeur cu structuralismul, sintetizat în alt loc printr-o exclamație îndeajuns de semnficativă: „Ca și cum limbajul nu ar fi, dintotdeauna, proiectat în afara lui însuși prin chiar forța sa ontologică!”108. Faptul că operele literare îmbogățesc, la rându-le, limbajul printr-o experiență unică, nu cu totul străină de cea cotidiană (din moment ce aceasta poate fi refigurată la capătul lecturii), nu exclude - după cum am putut constata - nici intervenția mediatoare a mythos-ului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reprezentată de definirea ființelor ficționale). De un interes deosebit din perspectiva tezei noastre este împrejurarea că autorul deplasează accentul pe flexibilitatea lumilor ficțiunii, remarcând promptitudinea cu care acestea pot intra în cele mai diverse aranjamente și angrenaje. „Propunând un cadru ontologic general pentru ficțiune - structurile proeminente - am arătat că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face o dată pentru totdeauna; nu i se poate atribui un set de proprietăți constante, o esență”146, notează Toma Pavel în capitolul consacrat, în concluzia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a condus la un impas, la crearea unei vaste lumi imposibile în care intrigi contradictorii se anulează reciproc”158. La fel ar sta lucrurile și în romanul lui Robbe-Grillet, Casa de rendez-vous, unde narațiunea generează contradicții aparținând mai multor regimuri ontologice. Între paradoxurile enumerate de Doležel în legătură cu romanul lui Robbe-Grillet, cel mai important pentru înțelegerea modului în care sunt structurate lumile imposibile rămâne acela că, în Casa de rendez-vous, una și aceeași entitate a lumii revine sub diferite forme: ca ficțiune
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
revine sub diferite forme: ca ficțiune literară, ca reprezentație teatrală, ca pictură sau ca sculptură. Explicația cea mai la îndemână ar fi că entitățile aparținând unor regimuri sau ordine diferite sunt reunite printr-un procedeu care presupune tocmai ștergerea granițelor ontologice - metalepsa metaficțională 159. În mod întrucâtva similar, Umberto Eco admite, în Limitele interpretării, că, deși frustrează așteptări și transgresează limitele raționalității, lumile imposibile pot fi menționate (așa cum sintagma „cerc pătrat” poate fi pronunțată), reprezentând o reală provocare pentru „Cititorul Model
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cere Cititorului Model să exercite o flexibilitate și o superficialitate exagerat de largi, dat fiind că el este obligat să considere drept sigur ceva ce nici măcar nu poate concepe 160. Astfel stau lucrurile în cazul tuturor entităților care transgresează limite ontologice (acelea din speța Cavalerului inexistent al lui Italo Calvino, de pildă), entități ce nu încetează să uimească, demonstrând că, în literatură, prioritate capătă provocările lansate imaginației, nu mai puțin fascinante, în fond, decât căutarea unui „concept solid de adevăr”. În
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]