3,464 matches
-
este periculoasă. Îi face pe oameni euforici și le produce halucinații. Herman Melville a scris ceva despre universul care a fost zămislit de frică, dintr-o sferă invizibilă de teamă. Apoi a venit Walt Whitman care propovăduia dragostea frățească și optimismul Lumii Noi. Ei propuneau aceste două viziuni diferite ale universului și de atunci, gîndește el cu o oarecare stînjeneală, noi am crezut ori Într-una, ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de martiniuri, strălucesc, aruncînd o lumină aurie care se reflectă În inelul din nasul obișnuitei barului, În chelia lui Zamyatin, În sticla de gin din mîna barmaniței care plutește pe deasupra paharelor de martini. Wakefield se străduiește să nu devină optimist. Optimismul i-ar putea duce de rîpă Întreaga carieră. Frumoasa barmaniță, pe numele ei Mitch, face casa, pregătindu-se să iasă din tură. Se cocoață În poala lui Zamyatin. Ca la un semn, cele două turiste Își dau paharele peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un magazin de Închirieri video, o galerie de artă, un atelier de olărit, o școală de dans și un magazin de Închirieri echipamente pentru surf. Numără șase alergători care trec pe lîngă el Într-un ritm egal și plin de optimism. Cinci bicicliști alunecă prin preajmă pe niște mașinării suple care se asortează cu costumele mulate pe trupurile lor perfecte. Soarele Încălzește treptat dimineața rece și sărată și cînd adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lipsită de importanță. Laurence râse. — Avem nevoie și de ziariști. Deschise ușa și o conduse pe hol. — Mulțumesc pentru că ai venit și pentru că crezi în ce facem noi. Uneori îmi amintesc doar eșecurile și uit finalurile fericite. Mi-ai redat optimismul. Fran strălucea de încântare. Simțea o profundă tristețe în ființa lui Laurence și tânjea să afle de unde venea. Poate că suferise o decepție în dragoste sau avusese o copilărie nefericită. — Laurence, șovăi ea, voiam să te rog ceva. — Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de convorbiri telefonice, reporterii de la departamentul sportiv își exprimară bucuria inițiind un val mexican care se propagă cu elan în rândul celor de la articolele de fond, prin intermediul redactorilor de știri, până la sub-redactorii din celălalt capăt. Jack râse, aproape regăsindu-și optimismul caracteristic. Indiferent ce credea Murray Nelson, nimic nu se compara cu atmosfera dintr-o redacție de știri. — Felicitări tuturor. La șase fac cinste. — Cred că s-ar putea să trebuiască s-o lași pe mâine. Jack se întoarse uluit, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și mobile”. În acord cu concluzia lui Beaudouin („Toate epocile mari au fost epoci de credință. A noastră, după ce și-a creat afirmațiile, se exaltează și se ridică la rîndul ei spre o credință omenească și universală”), Vinea își exprimă optimismul „viitorist”: „sîntem în preajma unei credințe noi. S-o salutăm”. Probabil singurul articol mai serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi“ al aceluiași Vinea (apărut nesemnat în pagina literară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist”, vizionar și utopic al lui Marinetti & Co, în care elogiul optimist, viril al progresului industrial cade ca o piatră tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și centrul politic se „reinventează”; victimă a erei „masselor“, Partidul Conservator dispare (odată cu dispariția votului cenzitar), lăsînd locul unor formațiuni noi, fluctuante, și unui nou sistem electoral. Reacțiile de adaptare la această schimbare sînt dintre cele mai variate, mergînd de la optimism „constructiv” pînă la ideologii antimoderne radicale. Adeseori, între ele există continuități paradoxale, ca într-un sistem de vase comunicante. Toate acestea sînt, desigur, locuri comune ale istoriografiei noastre cultural-politice. Important de subliniat rămîne faptul că generația creatoare a Contimporanului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte, și a pregătit un caracter unanim ce determină tendințele, fără să le limiteze”. Antitradiționalist, angajamentul lui Vinea în promovarea modernității radicale are drept țintă construirea unei tradiții refuzate de o istorie discontinuă. Lamento-ul din „Blestemul locului“ cedează în favoarea optimismului vizionar, întîlnind - peste timp - reprezentările geo-politice ale neoconservatorilor americani din anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în acest caz, cu obsesia expresionistă a „transformării” omului. Într-un articol destul de încîlcit („Despre public”), F. Brunea pleda pentru implicarea activă a spectatorilor în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
corectează viața”, refuză sentimentalismul și visează la o schimbare (în sens poetic) a vieții utilitariste americane. Autorul face o distincție tranșantă între romantismul „activist”, „optimist”, „progresist” al american way of life și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul rînd. De aceea spre deosebire de romantismul celălalt sentimental și dulceag, neoromantismul actual (și mai accentuat din cauza ideei de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras, a mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la noi uluit. Avea pe el doar cămașa și pantalonii tociți și peticiți și n-avea pantofi în picioare. A clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
săi, pensionari și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii ai sălii de dans, puzzle-ul acelor peisaje idilice care se țeseau pe peretele din spatele său și sfera aceea de sticlă Îi evocau discotecile anilor șaptezeci. OPTIMISM. VISE. Pupilele i se aprinseseră În spatele ochelarilor - o idee. Trase aer În piept și se avântă. — Voi nu mai aveți aici discotecă. Nu mai aveți un cinematograf, un teatru, o sală de conferințe. Nu mai aveți nimic. Locurile de recreere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totodată dornic să se pregătească pentru întâlnire. Voia să fie ceva memorabil și care să-i dea satisfacția de care avea nevoie. Niciodată nu-și imaginase că va ajunge până aici, că își va pierde până-ntr-atâta cumpătul și optimismul care îl ținuse atâtea veacuri la suprafață. Trecuseră multe peste el, din clipa în care ieșise prima oară, că aproape nu-și mai aducea aminte starea de la început, de detașare, de curiozitate. Pierduse pulsul adevărat al dorințelor de atunci. Ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și optimismul unei tinereți convinse că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a urmări un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era formulată explicit la pagina 17; Michel medită mai multe ore la mesajul conținut În cele două fraze ce precizau tematica actualei colecții: „Optimismul, generozitatea, Înțelegerea, armonia fac lumea să meargă Înainte. VIITORUL VA FI FEMININ.” La telejurnalul de la ora 20, Bruno Masure anunță că o sondă americană detectase urme de viață fosilă pe Marte. Era vorba de forme bacteriene, probabil arheo-bacterii metanice. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pămătuful în cealaltă, punând totul în ordine. Ca Mary Poppins. Făcut paturile Scos rufele din mașină și pus în uscător 9.42-10.00 Făcut curățenie în băi Când termin de scris lista, o recitesc cu un nou elan de optimism. E mai bine. Așa mai da. În ritmul ăsta, pe la prânz am terminat. 9.36 Fuck. Nu pot să fac patul ăsta. De ce nu vrea așternutul ăsta să stea întins ? 9.42 Și de ce sunt saltelele atât de grele ? 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
durerea și rănile. Însă, în același timp... simt cu toată ființa că în față mi se deschid mai multe posibilități decât mi s-au deschis vreodată. Expir adânc, trăgând în piept aerul de țară și mă cuprinde un val de optimism, aproape de euforie. Cu un impuls, mă opresc lângă un copac și mă uit la crengile grele și verzi. Există o poezie superbă a lui Walt Whitman despre un stejar. Ridic o mână și mângâi cu căldură scoarța rece și aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să zic că o bluză de la French Connection e În jur de cincizeci de lire, În vreme ce pe asta am dat doar 7 și jumate. Și e aproape nouă ! Urc cu elan treptele de la metrou, soarele strălucește și sînt plină de optimism. De-abia aștept să fiu promovată. Și să le spun tuturor. Mama o să zică „Și... cum a fost săptămîna asta?“, la care eu am să-i zic „Păi, adevărul e...“ Nu, mai bine aștept pînă mă duc iar pe la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a fost chiar așa de interesant. Mai mult ca sigur că, Între timp, a apărut cine știe ce zvon mult mai palpitant. Precis că toată lumea va vorbi despre... fotbal. Sau despre politică sau chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gîndesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rînd, pentru că, după maximum o săptămînă, m-aș urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Wintris? Ce-a biruit? Sau ambasadorul Pancratz ce-a mai biruit, de-a ajuns de umblă prin oraș, la prestația lui, cu pantalonii în vine și bate aerul cu cureaua?! Băgați la predicile voastre și puțină știință și realitate cu optimism și încredere, că chestia asta că e un fenomen natural, inexplicabil pe moment, da știința cercetează... Să-nțeleagă lumea că nu e nimic deocheat, iar la o adică americanii ne ajută, ne trimite internetu, bazele alea, avioane, radare, elicoptere, rachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urcat în furgonetă și am pornit spre Kilburn. Drum drept până la Camden, un viraj pe strada Delancey, pe lângă Regent’s Park; pe șoseaua Edgware, într-un peisaj ce devenea tot mai prăpădit până când am ajuns la noul hotel, transformat cu optimism și mare cheltuială și care, fără îndoială, declara în pliantele sale publicitare că e în inima districtului Maida Vale1. Treaba putea să țină câtă vreme nici unul dintre oaspeți nu cotea spre dreapta când ieșea, pentru că după nici douăzeci de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a doua oprire, zeci de studenți se Înghesuiră În tren, purtând cu ei manualele cele noi de parcă ar fi fost talismane magice ce-i vor duce spre un viitor sigur, mai bun. Își aminti sentimentul acela, acea reînnoire anuală a optimismului ce obișnuia să-l pătrundă când urma facultatea, ca și când caietele virgine din fiecare an purtau cu ele promisiunea unui an mai bun, a unui destin mai luminos. La Vicenza, coborî din tren și se uită de-a lungul peronului după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]