3,552 matches
-
Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin pentru fiecare. La azil, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuie abandonată, nu ținta ce trebuie atinsă. Și totuși, Îl urmăream pe Salon și mi se Învârtejeau În cap noi idei pline de viclenie pentru Plan. În timp ce așteptam unicul Adevăr al acestei lumi sublunare, mă-ncrâncenam să edific noi minciuni. Orb ca animalele ce trăiesc sub pământ. M-am scuturat deodată. Trebuia să ies din tunel. „Trebuie să plec“, am spus. „La o adică, Îmi puteți recomanda niște cărți pe tema asta“. „Noo, tot ce s-a scris despre treburile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
E rândul lui Nilus, care o clipă a crezut că o va avea și pe țarină, și harta. Călugăr murdar și desfrânat, Îl voiai pe Anticrist? Îl ai dinainte-ți, dar nu-l cunoști. Și Îl conduc, ca pe un orb, cu mii de farafastâcuri mistice, la micuța trapă infamă care-l așteaptă. Luciano Îi despică pieptul cu o rană În formă de cruce, iar el se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat joc de cititorul dornic de sânge. Iluzie. Voiam să-mi dau peste cap colegii. Alt exercițiu tâmpit. Și am început să pierd ore-n șir acolo, pe secție. Uitat. Inert. Departe. Ei erau vii. Câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
controleze gratiile. Ca să nu vezi pe nimeni. La „aer“, când erai scos, la fel. Era o pedeapsă. Nu mi-era drag să-i văd, oricum. Dar puteam să-i simt. Nu știu, după un timp, așa, începi să... ca și orbii. Dacă era în spatele meu, sau în dreapta, sau în stânga, și făceau un semn... De multe ori mă lăsau să dau cu capul în zid. Trebuia să faci dreapta, stânga... asta... Și te-mpinge puțin și-ți pierzi din... așa. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm, să plecăm” (Tristan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
socotind că doar atât mi se cuvine; să bâjbâi între amintire și vis... ― Ana trecuse prin apropierea mea fără să mă observe, însoțită de un fel de animal straniu. Un fluture enorm, cu aripi obscene și cu ochi de bufniță, orbi; din pricina asta, fluturele își răsucea mereu capul după sunete. Am hotărât să mă duc singur la mormântul lui Alexandru, dacă Ana nu revenea... Așteptînd-o, am văzut un stol de păsări zburând spre miazăzi. Am închis ochii și, când i-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul în formă de ochi. - Și ăsta e tot al tău. Pupila este un fragment din Kaaba 1, ține departe demonii și spiritele necurate. M-am uitat la el dezamăgit. - Altceva nimic? Doar marfă falsificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui să-i arunce pe toți În mare, să-i scufunde cu tunurile. — De ce nu te Împaci cu el? se hazardă Valentina, și pentru o clipă speră că totul putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi pe copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te-am creat, eu te-am dorit - tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne salvezi, dar n-ai fost În stare. Și dintre noi doi ea te-a ales pe tine - pitic pinguin și orb. Eu te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va urmări pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să facem vreun zgomot, de parcă n-am exista, se gândi. De parcă deja n-am mai fi aici. Și dac-ar fi Într-adevăr așa? Vom pleca Într-un fel sau altul. Înaintând, pipăind cu palmele pereții galeriei, ca niște orbi. Zero Își spuse că, deși era incitant, ar fi fost stupid să se lase arestați. Nu trebuiau să se lase prinși din nou. Mai degrabă ne lăsăm călcați de tren. Ne vom lăsa străbătuți de curentul electric - ne vom aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a uitat îndelung la fotografie, a sucit-o și el pe toate părțile, apoi a clătinat din cap, ce-ar trebui să văd, a întrebat, că nu văd nimic. La care Feri iarăși s-a lins pe buze, pentru că ai orbul găinilor, d’aia, și-a pus arătătorul pe fața tatei, la gură să te uiți, atunci o să-ți dai seama, pentru că ăsta nu-i altul decât Csákány. Traian, încruntându-se, s-a mai uitat o dată la fotografie, apoi deodată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în fața ei și, cu două mâini, a apucat lădițele, și a întrebat-o, cum adică a închis ușa de la intrare, nu vede câtă lume mai stă aici, iar tanti Ani s-a răstit la el, să lase lădițele, ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi sângerau, știa că va rămâne orb pentru totdeauna, iar mâna dreaptă Îi era pe jumătate secționată; dar mai știa că, În ciuda sângelui și a suferinței, Annabelle va rămâne alături de el, ocrotindu-l veșnic cu iubirea ei. În weekendul de Toussaint, plecară Împreună la Soulac, la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș de spaimă. — Ba nu știi, zic iute. Connor, nu știi cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi o popularizare, o vulgarizare a ideilor lui. Dar Însăși predarea, chiar dacă predai Platon sau Lucrețiu, Machiavelli, Bacon sau Hobbes, e tot un fel de popularizare. Produsele acestor mari spirite au existat de secole Întregi tipărite și accesibile unui public orb la semnificația lor ezoterică. Pentru că toate marile texte au o semnificație ezoterică, gândea și afirma Ravelstein. Acest lucru trebuie să fie menționat, cred eu, dar nu mai mult decât menționat. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai simplă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-te câți oameni sunt orbi. BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine orb? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că ăsta era orb. BĂRBATUL CU BASTON (Iritat.): Nu e, dom’le nimeni orb aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sau poate că s-a aruncat singur. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să s-arunce singur? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate a vrut să moară. BĂRBATUL CU BASTON: Să moară! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să se sinucidă vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
POVESTESC ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, în două acte Personajele (în ordinea intrării în scenă): GRUBI BRUNO FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI BĂRBATUL CU TOMBERONUL OMUL CU SACAUA PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
v-ați dat seama că n-aveți ce căuta? AL DOILEA BĂRBAT: Ziceam și eu, așa... BRUNO (Își scoate și el capul.): N-are nici un rost să coborâți și voi. Totul s-a terminat. GRUBI: Suntem pe fundul paharului. (Apare ORBUL; vine încet, pipăind cu bastonul terenul din fața sa; se apropie de groapă și cade în ea; nimeni nu l-a observat.) BRUNO (Ridicându-se în mâini și așezându-se pe mărginea gropii.): Gata. GRUBI (La fel.): Am făcut treabă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU TOMBERONUL intră grăbit și începe să descarce gunoaiele în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ia te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine din nou, din aceeași direcție, foarte grăbit și cade în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Leneș.): Ziceam și eu, așa... (Pleacă.) FETIȘCANA (Către BRUNO și GRUBI.): Eu nu știu de ce-i lăsați pe toți ăștia aici. (Pleacă.) BRUNO (Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
seama că groapa este cu totul altceva decât o groapă obișnuită? Ei? TOȚI: Ei? MAJORDOMUL: Punctul este... TOȚI: Este... MAJORDOMUL: Să intre OMUL CU SACAUA! (Intră OMUL CU SACAUA, PRIMUL BĂRBAT CARE MĂNÎNCĂ SEMINȚE, AL DOILEA BĂRBAT CARE MANÎNCĂ SEMINȚE, ORBUL, MAMA și RECRUȚII - câți consideră regizorul că e bine - precum CĂLĂTORUL GRĂBIT care apare din groapă; personajele sunt gălăgioase și grotești, ele provoacă dezordine și larmă; fiecare își face loc pe marginea gropii și își așază picioarele în groapă; înghesuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai comod; se împing unii pe alții, se bruschează; lanțul de trupuri de pe marginea gropii se clatină mereu, amenințător și sufocant.) GRUBI (Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi să stăm în culise, ca proștii... MAMA: Lasă că vă arătăm noi piesă! ORBUL: Adică noi suntem incapabili? Vreți să ne reduceți la tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]