2,543 matches
-
sigure, soldatul Coșcodar pășește pe colosul de metal și-l orbește”. Colosul cu pricina e tancul. Pe care-l orbește Coșcodar, În trecerea lui ca un fum, ca un puf de păpădie, ca o rază laser. Sau e invers? A orbit Coșcodar? Rămînem În ceață ca femeia, ca Ilie Neacșu, ce semnează-un editorial cam mistic pentru un plutonier. „A pogorît Dumnezeu pe pămînt valah.” Motivul pentru care-a coborît brusc Dumnezeu pe pămînt valah este legea SRI-ului. Iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca un dreptunghi cu raze. Un grup de cetățeni cu cefe expresive de oameni de bine o aplaudă. Un alt grup e supărat. Un om, de la PNL, Își duce mîna la ochi și zice: „Pe unii dintre noi ne-a orbit”. Iar pe alții i-a tîmpit. În cele din urmă, căutînd o spiritualizare nocturnă prin emisiunea TV „Confluențe”, am reținut din comentariul la sculptura lui Vigeland: „Aici se nasc toate adevărurile și frumosurile”. O jumătate de oră de frumosuri m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult, dacă Îi rezistă inima și rinichii, scapă, zicea altul, privindu-mă ca primul, dar nu cred că-i vor rezista, Într-o dimineață i-am observat sclerele complet roșii și-am auzit-o spunîndu-mi că nu mai vede bine, orbea, iar În seara de Crăciun m-am dus, cu două flaconașe de sînge al Mașei ținute cu căpăcelu-n sus ca să nu se răstoarne, cu tramvaiul beat la Urgență, doar acolo mai funcționa laboratorul În asemenea zile, erau analize vitale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colective și universale mult mai sigur decît invers”. Ernest zărește un fluture pe iarba taluzului. Pauline se reține cît se reține, și-n cele din urmă acceptă să intre-n triunghiul erotic al Bermudelor artistice. Accident de mașină. Crétinon: „Am orbit!” La spital: „N-am orbit!” Urmează voiaj de nuntă-n trei În Kenya. Pe Ernest Îl frămîntă o Întrebare: „Ce este sculptura?” În gospodărie se Împart sarcinile, unul dintre cei trei jucînd rol de arbitru. Ernest: „Ce-ar fi istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sigur decît invers”. Ernest zărește un fluture pe iarba taluzului. Pauline se reține cît se reține, și-n cele din urmă acceptă să intre-n triunghiul erotic al Bermudelor artistice. Accident de mașină. Crétinon: „Am orbit!” La spital: „N-am orbit!” Urmează voiaj de nuntă-n trei În Kenya. Pe Ernest Îl frămîntă o Întrebare: „Ce este sculptura?” În gospodărie se Împart sarcinile, unul dintre cei trei jucînd rol de arbitru. Ernest: „Ce-ar fi istoria transportului oamenilor și ideilor dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
interneze, era la modă regula hipocratică de-a nu fi internate vietățile de peste 65 de ani. El, 84. I-au făcut scobutil. Exact ce-i trebuia, că avea și glaucom. De-ar fi scăpat, prin vreo minune oarecare, ar fi orbit. Și-am venit de la dispensarul din creierul ud al munților și l-am amenințat pe-al treilea medic de salvare și ăla s-a speriat și s-a Îndurat să ne ducă dracu’ la spital. În mașină, bunicul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge se răsuci, iar Jack spuse: — Poliția. MÎinile la ceafă. Inge aruncă băutura spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust, se ridică, Îi reveni vederea, dar ca prin ceață - Bobby Inge se făcuse nevăzut. Fugi afară. Nici urmă de Bobby pe trotuar, dar o mașină acceleră, scrîșnind din pneuri. Iar mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Inez pe trotuar, cu o poantă: — Cine zicea că White e un mardeiaș? CAPITOLUL 27 Bud Îi aduse femeii o cafea. Dă-i papucii și du-te să-l vezi pe Stens la pîrnaie. Carolyn nu mai știu cum. La Orbit Lounge părea În regulă. A cules-o dintr-un impuls de moment: tocmai fusese anunțat despre Dick. Dacă nu găsea o femeie, avea de gînd să Îl prindă pe Exley și să-l omoare. Nu era rea la pat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
craniu, o mînă scheletică ieșită dintr-o mînecă. Pe haină - monograma „D.C.“ Se tîrÎ afară și inhală lacom aerul proaspăt. Hilda Lefferts era acolo. Ochii ei spuneau „Te rog, Doamne, nu asta!“ Aer proaspăt. Lumina zilei senine aproape că Îl orbea. Lumina albă Îi dădu ideea - cum să i-o tragă lui Exley. Informații scurse către o revistă de scandal. Un tip de la Whisper Îi rămăsese dator. Era o fițuică de doi bani, cu vederi liberale. Tipii de acolo simpatizau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stare s-o poarte după ea, încăperi din ce în ce mai mici, încât probabil puteau fi desfăcute și așezate una într-alta, ca într-un joc, din ce în ce mai întunecoase, la răstimpuri izbucnind într-o lumină formidabilă, palpitând preț de o clipă, ca o respirație, orbind-o și răspândindu-i-se în creier, mușchi, membre, măruntaie, după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros persistent de clor sau camfor sau iod sau toate la un loc, un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu știu cum am început să discutăm de una și de alta, îl tot contraziceam, până în clipa în care mi-a spus că sunt o sărăntoacă și o să rămân pe drumuri. Am încremenit. Atunci am început să bănuiesc ceva, până atunci fusesem orbită de iubirea pe care o credeam împărtășită. M-am înfuriat, mă simțeam profund umilită, un om trebuie să se uite la mine pentru ce sunt eu și cum arăt eu, nu pentru valorile pe care le-aș avea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se refere la acest caz ca la „o infracțiune fără victime“. Era, desigur, un joc de noroc, dar unul în care experiența lui își spunea aproape invariabil cuvântul și dacă era ceva riscant, cum să-și dea el seama? Orbit de nenumăratele ecrane puse între el și restul lumii, nu mai era în situația de a zări nici măcar în fugă oamenii cu ai căror bani juca. Oricum, clientul lui Thomas a câștigat bătălia și curând după aceea interesul lui față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de metrou, m-a urmărit până la King’s Cross, apoi povestea aceea stupidă că se duce în vizită la sora ei în Kettering și că nu are nevoie de valiză? Cum am putut să mă las păcălit: ce anume mă orbise? — Nu ești singurul bărbat care a căzut în această capcană, sunt sigur, spuse Findlay, părând că îmi citește gândurile. În fond, e destul de atrăgătoare; până și eu îmi dau seama de asta. Dar au riscat, dacă stai să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu m-am referit la vreme. — Nu? Pyles puse valiza jos în mijlocul coridorului și-l bătu pe Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sudist sadea, care molfăia paie și scuipa tutun, chestie care, firește, o oripila pe Miranda, veritabilă personificare a femeii rasate și sofisticate. B-DAD o rugase pe Miranda să organizeze o petrecere de logodnă pentru frățiorul lui mai mic, iar Miranda, orbită de amor, nu avusese Încotro și Îi făcuse pe plac. Și dacă era să facă ceva, era hotărâtă să facă la perfecție. Iar perfecțiunea era reprezentată de Met. Onorați membri, bla, bla, bla, am dori să vă cerem persisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luminate de un fulger, atît de scurt și nefiresc, Încît o sumedenie de mici detalii - cusăturile de pe gulerul Juliei, ancorele de pe nasturii hainei - păreau că sar din trupul ei În aer și se reped spre ochii lui Helen s-o orbească. Peste două secunde se auzi și explozia - inimaginabil de puternică, nu foarte aproape, poate că undeva În Liverpool Street sau Moorgate, dar suficient de aproape ca să-i simți șocul, izbitura Înspăimîntătoare a unei pale de vînt sufocante. Tumbele școlarului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trase draperia. Alec era acolo, la fereastra următoare - a salonului, unde Duncan dormea În weekend. Încă ciocănea În geam și-l striga pe Duncan să se trezească. Dar zări lumina lanternei lui Duncan, se Întoarse cu fața și raza Îl orbi, făcîndu-l să se dea Înapoi, să-și frece ochii și să-i acopere cu mînai. Fața lui arăta gălbejită În lumina asta. Avea părul dat pe spate, turtit cu ulei, iar liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot strige și să tot protesteze în van împotriva uzurpărilor, părea că nu mai are nici voce, nici suflu, atît de slab vorbea cu glasul său stins. Noi ne găsim în cel mai nefast secol. Clerul rătăcit de la calea sa, orbit de bunurile trecătoare și aproape gata să-și vîndă demnitatea și conștiința, la care se adaugă o importantă împrejurare, care poate adînci aservirea ecleziastică, adică puterea lui Otto I care i-a umilit pe marii domni și a făcut ca
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fascinația Clerului produsă de bunurile trecătoare a împiedicat pentru a treia oară, cel puțin, pacea între preoțime și imperiu; iar imperiul s-a rupt de ascultarea față de Biserică pentru a da ascultare și a deveni servul Clerului corupt, înșelat și orbit de fumul vanei adulări, cu care acest tip de Cler, care nu mai putea să-și vîndă nici demnitatea, nici libertatea, știa să-și cîștige semenii prin flatare. Imperiul a fost, așadar, un simplu pretext și accesoriu în marea luptă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aibă habar despre ce înseamnă cuvântul „plâns“ și refuzau cu îndărătnicie să ia seama la greutatea din gâtlej, care urca și tot urca, nemiloasă. (Ce să însemne asta, Edo? Se spune că atunci când ochii nu pot plânge înseamnă că ai orbit. Oare să fi orbit fără să-mi dau seama, Edo? Nu, bineînțeles că nu, bineînțeles că iar mi-o ia mintea razna. Doar că nu pot să plâng.) Din fericire, mai târziu în noapte, după ce m am foit în pat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înseamnă cuvântul „plâns“ și refuzau cu îndărătnicie să ia seama la greutatea din gâtlej, care urca și tot urca, nemiloasă. (Ce să însemne asta, Edo? Se spune că atunci când ochii nu pot plânge înseamnă că ai orbit. Oare să fi orbit fără să-mi dau seama, Edo? Nu, bineînțeles că nu, bineînțeles că iar mi-o ia mintea razna. Doar că nu pot să plâng.) Din fericire, mai târziu în noapte, după ce m am foit în pat fără să pot plânge
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture uriaș, orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
epocii edwardiene și știa cum să intimideze un martor nesigur. Argumentele filosofice puteau să ia la el amploarea chinuitoare a unui interogatoriu Încrucișat, mai mult judiciar decât socratic, și de atunci am evitat logicul. Se știe că toți copiii sunt orbi când e vorba de părinții lor și mai Înclinați ca niciodată să nu vadă latura copilărească din ei - condiționarea inevitabilă a trecutului. La Început Încercăm cu toții să le atribuim părinților ceea ce obișnuia să-i fie atribuit lui Dumnezeu: puterea nelimitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la intrarea înzăpezită a Cimitirului israelit. Se stinse, instantaneu, după cele trei săptămâni, în care zăcuse nemișcat, în cimitirul singuratec, de la marginea orașului, constrâns de încătușarea gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual, clocotind în simțurile celor ce mor înghețați, care-i umplură de plăcere inima copleșită de căință, convins fiind că ajunsese, undeva, în Cetatea Ierusalimului. Albert și ancestralul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]