KorAP: Find »[drukola/base=oribil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...98 >

2,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Eram sigură că aveam să mă trezesc În patul meu propriu, neatrăgător, cu perne nețesute de mână, peste un minut și că aveam să constat că Întreaga zi - la naiba, de fapt, Întregul an - nu fusese decât un coșmar absolut oribil. Nu se poate ca femeia asta chiar să creadă că eu, asistenta secundară, se poate duce acolo și accepta un premiu pentru felul În care presa prezenintă moda! M‑am uitat disperată prin Încăpere să văd dacă mai era cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mai puteam dori? Tocmai când mă străduiam să Îmi aleg o poșetă asortată, a venit femeia care Îmi făcea machiajul și coafura și și‑a Început Încruntările și tentativele de a mă face să par măcar pe jumătate atât de oribilă cât credea În mod vădit că arăt. — Ăă, păi, puteți să‑mi faceți machiajul de sub ochi ceva mai deschis? am Întrebat‑o cu mare grijă, Încercând cu disperare să nu par că Îi critic treaba. Poate ar fi fost mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ca pe un somn prelungit și profund care o va ajuta să se vindece. Dar nu e nimic sigur, a adăugat el Încetișor. — Și dacă nu Își revine? Presupun că ar putea avea tot felul de traume cerebrale sau paralizii oribile sau alte cele? O, Doamne, nu pot să suport. — Încă nu se știe. Ei zic că picioarele Îi răspund la stimuli, ceea ce e o indiciu că nu e paralizată. Dar are mari contuzii la cap și nu vom ști nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
halul ăsta? Nu mai aveam energia să‑i explic ceva evident, și anume că, dacă plecam acasă mai devreme, aveam să fiu dată afară și atunci tot acest an de sclavie ar fi trecut În zadar. Reușisem să suprim ideea oribilă care prinsese a căpăta formă În mintea mea: aceea că prezența sau absența mea nu Însemna absolut nimic pentru Lily În clipa asta, că ea zăcea inconștientă și nesimțitoare pe un pat de spital. Opțiunile au Început să mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

care suna astfel: „Să stai mereu de veghe la porțile gîndirii.“ Cuvintele astea Îl făceau pe Duncan să rîdă Întotdeauna, și nu pentru că le considera deosebit de comice, dar, pur și simplu, pentru că a rîde În acel moment ar fi fost oribil; atunci intra În panică la gîndul că va trebui să tacă atîta timp, și simțind că o să fie forțat să scoată un sunet, să facă o mișcare - să sară, să-nceapă să țipe, să facă o criză... Dar era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
magician. Privi În depărtare și Începu să zîmbească. N-o să uit cum eu și soră-mea i-am făcut o haină lungă dintr-o perdea, și am vopsit-o În negru - desigur, nu ne pricepeam, eram copii, și a ieșit oribilă. I-am spus că are puteri magice... Apoi tata i-a cumpărat de ziua lui o trusă de scamator. Pariez că l-a costat o avere! A primit tot ce și-a dorit, frate-meu, dar s-a ruinat total

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Dați-vă Înapoi!“ „Stați lîngă uși În picioare!“ L-am văzut pe Eric Wainwright anul trecut. Ți-l amintești? Și el m-a observat, știu asta - dar s-a făcut că nu mă vede. Era În Piccadilly cu o tîrfuliță oribilă. Am dat nas În nas și cu Închipuitul de Dennis Watling, acum două luni, la o Întrunire politică. Tot Îi dădea Înainte despre Închisoare În gura mare - de parcă ar fi stat acolo doisprezece ani În loc de douăsprezece luni. Cred că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vorbească. Fraser Îl urmări ceva mai mult, apoi se Întoarse și se uită din nou la figurile de la dig. Duncan se Întreba ce anume o să facă bărbatul cînd va observa că Fraser Îl privește. Și-l imagină făcînd niște gesturi oribile sau, pur și simplu, zîmbind și dînd din cap către Fraser. După cîteva secunde, Fraser se Întoarse și-i spuse cu blîndețe: — Nu-i nimeni acolo, nu te privește nimeni, Pearce. — Nu se poate, trebuie să fie, zise Duncan. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu crezi? SÎnt În pas cu moda, nimic mai mult. De fapt, văzînd chifla unsuroasă și pudrată cu zaharină i se făcea greață, dar de dragul lui Mickey, luă chestia aia și Începu s-o ciugulească. Coca Îi dădea o senzație oribilă pe limbă și În gît, dar Mickey o supraveghe pînă cînd termină de mîncat. — E bine acuma, doamnă? — Nu te-ai descurcat rău, zise Mickey, Îngustînd un ochi, arătînd din nou ca Șmercherul. Data viitoare o să-ți fac cinste cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
singurul lucru care se petrecea, nu-i așa? Singurul despre care vorbeai. Singurul care conta. Încercai să dai importanță altor lucruri, dar mereu reveneai la el. — Închipuie-ți dacă ar Începe din nou, zise Viv. — Cristoase! exclamă Helen. Ce idee oribilă! Locul ăsta ar fi terminat, oricum. Te-ai Întoarce la vechea ta slujbă? Viv se gîndi. Lucrase la Ministerul Alimentației, după colț, În Portman Square. — Nu știu, zise ea. Poate. Atunci era o slujbă importantă. Îmi plăcea. Cu toate că nu făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aveau! Dar ce rost are? Și, la urma urmelor, uite unde a ajuns! Noi a trebuit să facem față acestor lucruri, domnule Fraser - familia noastră și eu, nu dumneavoastră. Timp de patru ani am făcut drumul dus-Întors la locul ăla oribil. Patru ani, și, pe deasupra, ne-am tot frămîntat. Chestia asta aproape că l-a ucis pe tata! Poate că dacă Duncan ar fi fost ca dumneavoastră cînd era mic - adică să aibă aceleași lucruri, vreau să zic, oamenii care v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mi-am schimbat părerea În ce te privește. Nu cred că lucrezi Într-un bar deocheat. Cred că ești detectiv particular. Mă apropii de adevăr? Cafeaua din fața ei era neatinsă și se răcise. Sosiră și prăjiturile, niște chestii ciudate, chiar oribile, de culoarea vopselei fosforescente la lumina zilei, fiecare cu cîte un moț de frișcă deja apoasă. Nu-i era foame. Cu coada ochiului Încă vedea figuri care ar fi putut fi Kay. Aproape că uită de Fraser; era vag conștientă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asigure că nu era nimeni În hol care s-o poată auzi, apoi apropie marginea lamei de piele și tăie. Tăietura era superficială, dar infinit de dureroasă - o simți de parcă ar fi pășit prin apă Înghețată, ca pe un șoc oribil În inimă. O clipă se retrase, apoi Încercă a doua oară. Senzația era aceeași. Pur și simplu i se tăie răsuflarea. Mai fă-o o dată, dar mai iute! Își zise, dar subțirimea și flexibilitatea metalului, care Înainte aproape că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Se trezi că urăște atingerea mîinii domnului Mundy. Domnul Mundy așteptă, apoi se depărtă. Se duse spre bucătărie. Închise ușa salonului În urma lui, iar Duncan simți brusc aerul Închis, Îmbîcsit din camera mică, Întunecată și Înțesată de mobilă. Avu sentimentul oribil al căderii, se vedea căzînd printr-un puț Îngust. Dar panica, la fel ca dezamăgirea, se amplifică și apoi se stinse. Domnul Mundy se Întoarse la timp cu o ceașcă de cacao: Duncan i-o luă din mînă și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru băieți, cu cotoare late și colorate. Pe polița căminului, așezați gata de luptă, erau niște soldați de plumb urît pictați. Dar domnul Mundy instalase și niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nefericit. Își imagină că Fraser ar fi cu o fată. O văzu foarte precis: solidă, grasă și rumenă, cu un rîs batjocoritor, cu buze roșii și umede și cu o respirație care mirosea a sherry. PÎnă să aibă acea viziune oribilă, avusese de gînd să meargă la ușa principală, ca un musafir obișnuit, și să sune la sonerie. Acum, pentru că devenise nervos, tentația de a merge În vîrful picioarelor pînă la fereastră și să tragă repede cu coada ochiului Înăuntru Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
procedînd repede astfel Încît prietenii lui să nu vadă. I se păru că inima Îi explodează În piept. Se temu din nou să nu plîngă. Dar nu trebuia să facă asta. Plînsul era o chestie prostească, fără rost! Ce pierdere oribilă de timp. Ridică un ghiocel și-l scutură ușor, apoi se uită la chiuvetă. — Ar trebui să-i pun În apă. — SÎnt aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase una dintre agrafe. — Folosește una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi pentru a azvîrli cocoloașe de hîrtie prin Încăpere. O’Neil terminase de bandajat mîna lui Hughes și Începuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sora ta cea drăguță? — A venit sîmbătă, Îi răspunse Duncat așezîndu-se. — E bună cu tine. Și drăguță pe deasupra. Bărbatul făcu cu ochiul. Și asta nu dă rău, nu-i așa? Duncan zîmbi, dar apoi adulmecă, strîmbîndu-se. De unde vine mirosul ăsta oribil? — Tu ce crezi? zise bărbatul de vizavi. S-a Înfundat din nou canalul ăla nenorocit. La cîțiva metri de masa lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În scalp. Și, ce era mai rău, privi Înapoi la masa lui, și-i văzu fața lui Fraser, iar expresia lui era atît de neplăcută - un amestec de jenă, furie și dezgust -, că aproape că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
chiuvete, Închise ochii... Înghițind, Înghițind, simțind cum i se adună ceva În stomac și se lupta să-l Împiedice să se ridice... Dar țîșni brusc. Se repezi În toaletă și vomită În gol. În spațiul acela Îngust, orice sunet părea oribil. Trase de lanț pentru a Încerca să le ascundă. CÎnd se Întoarse la chiuvetă, Caroline părea neliniștită. — Cred c-ar trebui să-mi dai voie să te duc la asistentă, Viv. — Nu pot să mă duc la asistentă pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton jalnic. — Ei bine, de ce n-o faci? Au mai rămas douăzeci de minute. — Să plec? Și ce mă fac cu Gibson? — O să-i spun că te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că nu ești tu, și-și dă seama că sînt nefericită și nu știe de ce, și mă liniștește! Mă alină, și eu Îi dau voie! O las să mă consoleze, cînd, de fapt, tînjesc după tine. RÎse. Avea un rîs oribil. Își lăsă mîinile și adăugă mai ferm: — Nu mai pot face asta. Va trebui să-i spun, Julia. Dar mi-e teamă. Mi-e teamă de cum se va simți cînd o să audă că-i vorba de tine! Că tocmai despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să Încerci să te uiți pe fereastră, pentru că obloanele erau trase, iar plăcuțele cu numele gărilor fuseseră revopsite sau Îndepărtate. Stătea de patru ore cu alte șapte persoane Într-un compartiment de clasa a doua, pentru șase. Atmosfera generală era oribilă. Vreo doi soldați se distrau cu chibrite aprinse, Încercînd să dea foc părului celuilalt, iar un ofițer cu fața acră le tot spunea să Înceteze. O femeie tricota, iar capetele andrelelor ei atingeau șoldurile celor care stăteau lîngă ea. Una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]