3,686 matches
-
secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
or să urce dealul cu două mașini, să-mi aducă Oldsmobilul în seara aceea. Dacă nu, să-i aștept mâine dimineață. Nu mă obosesc să-l întreb cât costă reparația. Am rămas cu gândul la Iugoslavia și mă gândesc la ororile din Sarajevo și Kosovo, la miile de nevinovați măcelăriți, care au murit fără alt motiv decât acela că erau văzuți ca fiind altfel decât oamenii care i-au ucis. Gândurile întunecate mă bântuie până pe la prânz și mă plimb prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Trebuia să-l lase să iasă. Altfel nu putea opri sângerarea. Făceam eforturi să o văd cât mai des pe Aurora, mai ales în acele prime luni dificile, când încă se mai lupta să-și găsească un drum în viață. Ororile din Carolina de Nord o marcaseră pe viață și amândoi știam că nu avea să-și revină niciodată complet de pe urma lor, că, oricât de bine se va descurca în viitor, trecutul avea să rămână cu ea. M-am oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu se aude la clasa întâi? Ce bine o fi să zbori în lux absolut! Dacă aș avea bani, nu aș zbura decât la clasa întâi. Pot să pun pariu că „Adam al meu“ nu a trebuit niciodată să îndure ororile unui zbor de mai mult de unsprezece ore spre L.A., cu un puști enervant lovindu-i scaunul. Într-o zi sper să fiu celebră și bogată și că o să îmi permit să stau la clasa întâi în timp ce vreun însoțitor frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea să îi scrieți finului dumneavoastră numele întreg, sugerează patroana, săritoare. Care e numele de familie? — Ă, Wilson, zic, fără să mă gândesc. — Wilson. Și, spre oroarea mea, începe să caute în coș. W... L... uite un O... — Mai bine, zic repede, mai bine nu. Fiindcă... fiindcă... părinții lui divorțează și s‑ar putea să trebuiască să își schimbe numele de familie. — Serios? spune patroana, luându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și bărbia rigidă. Pornesc pe stradă și dau colțul, fără să știu încotro. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
luminatè de becurile de la ferestrele casei, petrecerea s-a încins înèuntru, invitații directorului meu se simt tot mai bine, eu suferind de neputința de a mânca ouè umplute, o întreb și pe ea deoarece vreau sè aflu de unde îmi vine oroarea de a mânca acest delicios preparat culinar, Oare de ce nu-ți plac?! ea zâmbind îngèduitoare la teoria gastronomico-filosoficè pe care, cu o aparențè de gravitate, o elaborez în mod savant, încercând astfel sè maschez prin cuvinte emoția vie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gravitate, o elaborez în mod savant, încercând astfel sè maschez prin cuvinte emoția vie pe care o trèiesc acum în apropierea ei, Emit ipoteza conform cèreia consider cè totul ar fi din cauza faptului cè ouèle sunt fierte, am avut întotdeauna oroare de albușul întèrit prin fierbere al oului, poate pentru cè mi se pare cè prin procesul de fierbere e ucisè viața oului, eu închipuindu-mi ce big-bang de celule se produce în interiorul unui ou protejat de subțirea coajè transparentè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè i-l scoatè prin buric, Atunci, lui Matei, pentru care garajul în care tata își ține sculele nu mai are nici o tainè, îi vine subit o idee, burghiul! Dar față, ascultând explicațiile despre burghiu ale bèiatului, închipuindu-și cu oroare un instrument asemeni unui pistol rotitor care sè dea o gaurè în burtă ei, respinge categoric aceastè soluție mult prea dureroasè, O sè mè doarè și o sè curgè sânge! cerându-i lui Matei sè gèseascè altceva, mai simplu, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
soi de vietate cumplitè și independentè, trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca atinsè de o vrajè, încremenind jos pe covor, cu picioarele adunate sub ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în priviri cum Matei, aplecându-se spre burtă ei, începe s-o examineze, îi simte degetele atingând-o, atingerile lui fècând-o sè se înfioare de plècere că atunci când tata o aruncè în sus, spre tavan sau spre cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șarpelui care se încolècește în jurul meu ar musca la întâmplare, încremenesc de parcè-aș fi cuprins de-o vrajè grea, incapabil sè opun vreo rezistențè, Sè fug! dar unde? Nu! Matei nu se teme de o nebunè oarecare?! Sè trec peste oroarea pe care mi-o provoacè și s-o scot cu picioare în fund afarè din compartiment! ea vorbind, auzindu-mi gândurile, acuzându-mè, Știu cum ești tu, cei de felul tèu m-au lovit, m-a durut! Tu esti bèrbatul! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se plângeau niciodată, plângeau doar când auzeau vocea lui Hitler la radio, Întreruptă de ovațiile stadioanelor. Poate o să vezi lucrul ăsta și În țara unde te duci, dar nu mă sili pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede de apă țâșnindu-i din răni. Ce oroare! Dar nu, nu așa se privește arta! — Și o constatare banală te face să te rățoiești la o pasăre nevinovată? Vezi că bătrânețea nu este nici Înțeleaptă, nici calmă, așa cum se crede? De fapt, oamenii vârstnici sunt nervoși, depresivi, lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre o prietenie sinceră. Din mărturisirile ei fugare, din fragmente incomplete de mărturisiri, Guibert alcătuise un tablou aproape complet al nefericirii ei. Marioritza nu numai că detesta căsătoria, considerând-o cea mai cumplită capcană pentru o femeie, dar refuza cu oroare orice contact fizic. Devenise conștientă de această oroare după moartea lui Fabio. Orice atingere, oricât de ușoară, îi trezea doar un recul dureros. Guibert o vindecase de insomnii, de coșmaruri. Încercase, după puterile lui, să o ajute pe acestă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din fragmente incomplete de mărturisiri, Guibert alcătuise un tablou aproape complet al nefericirii ei. Marioritza nu numai că detesta căsătoria, considerând-o cea mai cumplită capcană pentru o femeie, dar refuza cu oroare orice contact fizic. Devenise conștientă de această oroare după moartea lui Fabio. Orice atingere, oricât de ușoară, îi trezea doar un recul dureros. Guibert o vindecase de insomnii, de coșmaruri. Încercase, după puterile lui, să o ajute pe acestă femeie tânără, frumoasă, în plină putere, să-și trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin ființa lui. Fusese un deliciu, un veritabil deliciu. Se bucura. Era o geană de speranță. Dar, în același timp, se temea că, până la urmă, nu va ieși nimic, nu va fi capabilă de nimic și va simți aceeași cumplită oroare, așa cum i se mai întâmplase de nenumărate ori. ― Și totuși, dragul meu Guibert, va trebui să dispar. ― De ce? Când tinerii îndrăgostiți roiesc în jurul tău mai mult ca oricând? În fiecare zi primești dovezile lor de iubire. Coșuri cu flori, colivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
căscat ochii. —Chiar crezi c-o să se întoarcă la ea? Pun pariu pe toată garderoba mea. Care, așa cum știi, valorează ceva. Julia a luat o gură de vin. —James o să se învârtă prin casa aia mare, o să deschidă frigiderul și - oroare și șoc! - o să-l găsească gol, așa că Deborah o să stea din ce în ce mai mult pe-acolo, ca să-l dădăcească și să se asigure că toate poftele îi sunt satisfăcute... până când o să se mute cu totul. Julia s-a lăsat pe spătarul fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva invaziei nisipurilor. „Vreau să-l prind pe împuțitul ăsta de targuí, își zise. Și să-l prind viu, ca să-i smulg vălul, să-i văd chipul și el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adică o credibilitate perpetuându-se în timp, așa încât n-avem decât să o înghițim și pe asta; toate manevrele chemării minerilor la București s-au făcut peste capul Domniei-Sale și fără să i se dea prilejul să se împotrivească acestei orori a regimului Iliescu, care ne-a scos din cursa pentru intrarea în Europa, așa încât mai avem de așteptat, dragi cititori, iar timpul trece în folosul lor și-n paguba noastră, în vreme ce fostul prim-ministru se joacă inteligent cu jumătăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dansau superb. Ceilalți nici măcar nu Încercau. Stăteau În picioare la marginea ringului de dans, bârfind fără rost, sau se sprijineau În poziții incomode de blocurile de ciment, care erau singurele scaune disponibile. Per ansamblu, aveam dinainte un nesfârșit catalog al ororilor și n-aș fi rămas dacă vărul lui Baby, Tim, nu ni s-ar fi alăturat pe când eram la restaurant. Tim era ziarist la Sunday Herald și avea un simț al umorului la fel de sec ca o fântână părăsită. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uitase un asemenea detaliu. Nici urmă de milă pe chipul ei, un chip de Înger al morții, care părea și mai terifiant din cauza acelor pungi pe care le ducea În mână. Viața de zi cu zi e cea mai grozavă oroare dintre toate: spectacolul schimbării la față a celui de lângă tine, al prietenului care-și pune pe chip masca răzbunării, În spatele căreia a pierit persoana la care ai ținut odată, căzută pradă celor mai negre porniri. Într-o străfulgerare, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Pot să mă uit și eu la schițe, scumpo? Fără să mai aștepte aprobarea mea, se Îndepărtă agale În direcția mesei și Își aruncă puțin ochii pe desenele pe care Felice tocmai le aduna din nou Într-un teanc. Spre oroarea mea, am observat că sticla de vodkă zăcea lângă teanc, În mijlocul mesei. Duggie Întinse o mână și-o ridică la verticală. I-am Întâlnit iar privirile lui Jim Ashley. De data asta, nu mai Încăpea Îndoială: ăla chiar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În ceea ce ne privește pe noi, biserica catolică, apostolică și romană, vom organiza o campanie națională de rugăciuni ca să-i cerem lui dumnezeu să hotărască Întoarcerea morții cât mai repede posibil spre a scuti sărmana umanitate de cele mai mari orori, Dumnezeu are autoritate asupra morții, Întrebă unul dintre optimiști, Sunt cele două fețe ale aceleiași monede, de o parte capul, de cealaltă pajura, Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul lui dumnezeu, La timpul cuvenit vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se felicite, fără rezerve, pentru succesul campaniei naționale de rugăciuni al cărei obiectiv, reamintim, fusese acela de a-l ruga pe dumnezeu să facă să se Întoarcă moartea cât mai repede posibil ca să scutească biata umanitate de cele mai mari orori, am Încheiat citatul. Durase aproape opt luni să ajungă rugăciunile la cer, dar trebuie să ne gândim că numai pentru a atinge planeta marte avem nevoie de șase, și cerul, cum e ușor de imaginat, trebuie să fie mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]