2,178 matches
-
Nu am avut reflexul să-i spun că eu eram acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă sideră la superlativ, a fost că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt? În plus, se scuza că e la ea acasă. Asta mă stingherea. Eu eram cel care o deranjam, iar nu contrariul. Ospitalitatea împinsă până în acest punct nu înceta să mă uimească. Sau poate că mă înșelam grav. Olaf făcea parte dintr-o bandă, și o anunțase pe Sigrid că șeful bandei va locui la ei pe o durată nedeterminată. În biblioteca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
eu gândesc, din contra, să lucrez ca om cinstit; Am scăpat o sumă mică din dezastrul suferit; Cu această rămășiță cred să am destul noroc Să ridic și strălucirea casei mele iar la loc. LAIS Poate casa mea, vestită pentru ospitalitate, Va putea să suplinească dorul țării depărtate. PSAMIS A ta inimă ușoară la exil să se deprindă. BOMILKAR (împingîndu-l de-o parte) Fie oricum... LAIS Tu la mine vezi Corintul în oglindă, Vezi esența, cum am zice, cele bune, cele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dacă tot exercițiul ăla nu era, cumva, decât pur și simplu cea mai crasă dovadă de sadism din partea lui Heydrich. Comandantul lagărului ieși din baraca lungă să ne ureze bun-venit. Ca toată lumea din Bavaria, mai avea multe de Învățat despre ospitalitate. În cea mai mare parte, nu avea decât pedepse de oferit. Ne spuse că erau copaci mai mult decât suficienți prin preajmă ca să ne spânzure pe fiecare dintre noi. Încheie prin a ne promite iadul și nu m-am Îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În care ești nevoit să tranșezi Între două imperative contrarii. Femeia beduinului asasinat vede sosind În amurg un fugar, asasinul soțului ei, care cere să fie adăpostit. Această femeie are două imperative: cel de răzbunare a soțului și cel al ospitalității. Ea oferă găzduire pe timpul nopții și a doua zi pleacă Împreună cu frații săi să Împlinească răzbunarea. Ea a fost confruntată, În același moment, cu două datorii contrare și a trebuit să găsească o soluție satisfăcând-o pe una, apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-și etaleze extraodinarul. Secretara îmi zice că primarul Ke a venit cu două ore mai devreme ca să-mi aștepte sosirea. E o întâmpinare ceremonioasă. Menită a-mi arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă duce pe Șoseaua Hua-shan, la numărul 1245. Primarul Ke stă lângă mine și își notează fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Îi transmit salutările lui Mao și îi spun că trebuie să găsesc scriitori buni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dar el și Adăpostul se pregăteau pentru reprezentație, cu fălcile strânse. Slide-urile se derulau rapid, șerpuind ca râul aflat în discuție. Punctul culminant viza ultima țintă la care s-ar fi gândit Karin: ceea ce Consiliul de dezvoltare numea „Sectorul de ospitalitate“. Un grafic cu coloane arăta numărul de turiști care veniseră să vadă migrația de primăvară în ultimii zece ani. Pentru ea, cifrele erau un veșnic mister, dar cu lungimile se descurca. Coloanele își dublau lungimea din trei în trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cei mai interesanți oameni pe care i-am cunoscut. CHARLES: Iertați-mă domnule. Nu observasem că... îmi dați voie? Charles Bovary. (Își dau mîna) EMMA: Noua mea cunoștință a acceptat să rămînă la noi noaptea asta. CHARLES: Desigur... modesta noastră ospitalitate... EMMA: Lasă politețurile, Charles. Domnul înțelege foarte bine situația. De altfel, este un om cu bogată experiență de viață: ocnaș și nebun. CHARLES: Vă rog să mă iertați, Emma e uneori ciudată... EMMA: Deloc! Să spună chiar el. Ești nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
luat de mână pe Adela și, întorcînd-o cu fața spre noi, a complimentat-o în felul ei: Ia uitați-vă la dânsa ce ochi are, să nu fie de deochi!" Adela, împurpurată și stânjenită, era acum fata de altădată. Grație ospitalității obișnuite la această mănăstire și drepturilor mele câștigate de musafir vechi, dar desigur mai ales grație ochilor Adelei, maica arhondară se purtă cu noi ca și cu un revizor eparhial. Prânzul și cina au fost adevărate banchete, prezidate de ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar luni dimineață, din zori, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, pleca la treabă pe la jidani și români, căci era căutat, fiind foarte bun meseriaș. Câteodată, duminica dimineață se înfățișa mereu, același petrecăreț, un oarecare om din Țicău, nărăvit la ospitalitatea doamnei Ecaterina Ionescu. Venea și bătea în poartă: - Madam Ionescu! Madam Ionescu! Ieșea femeia din casă și întreba: - Ce-i, bre. Da' intră, bre, ce te-ai proțăpit acolo? - Madam Ionescu, spunea omul intrând în tindă, eu... - Știu eu, omule
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
alții ca ei, comunitatea noastră reușește să-și valorifice la maximum resursele logistice care ne vor face cât mai puțin dependenți de administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci ăsta era motorul din spatele întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, împreună cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se opri. Se Îndreptă. Șortul de baie Îi căzuse de pe șoldurile slabe, dezvăluind un șir de furnici care cobora dinspre buric. Șirul de furnici era roșcat. Dar pe cap părul Îi era negru ca tăciunele. ― Cine-i ultima victimă a ospitalității tale? Întrebă băiatul. ― Ea e Callie, spuse Obiectul. Apoi, spre mine: ― El e fratele meu, Jerome. Asemănarea era clară. Aceeași paletă coloristică fusese folosită și pentru chipul lui Jerome (portocaliu și albastru pal În cea mai mare parte), dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de ce nu pusese bani deoparte În Insulele Cayman, așa cum făcuse Milton; o alegere care Îl condamnase pe părintele Mike la eternul statut de rudă mai săracă, obligat fiind să Îndure lipsa de respect a lui Milton, acceptându-i În același timp ospitalitatea și fiind constrâns să Își ducă un scaun de la masă În sufragerie dacă voia să stea jos. Da, a fost un șoc imens pentru Milton să-l descopere pe cumnatul său pe peronul gării. Dar, În același timp, acum totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreo oră Kitty Îl așteptă răbdătoare pe Matthew să coboare. Era o așteptare de care se bucura, o liniște spartă doar de valurile care alergau spre plaja fină. Se gândi că trebuia să existe o cale de a-i răsplăti ospitalitatea. Se uită prin cameră, dar nu-i veni nici o idee. Poate cafea? Caută prin toate dulapurile un filtru, dar degeaba. Improviză unul dintr-un șervețel, puse de cafea și continuă să aștepte răbdătoare. Când auzi primele zgomote sus, urcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
drog, și dependent, iar Kitty Înțelese că tot ce putea face era să plece singură. Își luă rămas-bun de la Pedro și de la Patrick, apoi se Întoarse spre Charlie. — Trebuie să plec, dar aș vrea să-ți mulțumesc mai Întâi pentru ospitalitate, zise ea cu cel mai politicos și mai cuceritor zâmbet de care era În stare. Dacă n-ar fi fost târgul tău de artă, n-aș fi Întâlnit niciodată acest bărbat special. Tipul pe care l-ai cunoscut la târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
au trecut oare...?” „Bucureștiul e un oraș frumos? - se interesă fata privindu-l cu dragoste. Ce are În mod deosebit...?” „Ce nu are...!oftă prelung Tony Pavone dus pe gânduri. Tot ce poți afla mai drăguț, mai pitoresc, apun În fața ospitalității locuitorilor acestui oraș. Pot afirma fără teamă de-a greși, atât bucureștenii precum și locuitorii acestui Întreg teritoriu strămoșesc au În permanență zâmbetul pe buze...! În casa celui mai sărac locuitor ești primit cu bunăvoință, iar ultima bucata de pâine o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
refugiați, pe teritoriul acestei țări, au fost amplasate câteva oficii de repartizare În alte State capitaliste a refugiaților care nu vor să ceară azil politic local, ori din alte motive erau respinși. În această situație, onorabila gazdă care le oferi ospitalitate și, care nu mergea la lucru decât capul familiei, se putea Înțelege fără alte comentarii; Șederea lor prea Îndelungată pe cheltuiala respectivei familii nu va fi În ajutorul nimănui, evadații va trebui să i-a o decizie. Puteau cere azil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iorga au declarat că starea de spirit În rândul localnicilor români devenise, dacă nu excelentă, În orice caz mai bună decât cea existentă În toamnă (către sfârșitul anului 1939). La despărțire, În fața primăriei din Hasi Kioseler, Iorga, după ce mulțumi pentru ospitalitate, Încredințează această taină, care Îl lasă pe tata perplex: Am de gând să-l sfătuiesc pe rege ca să cedeze acest teritoriu bulgarilor deoarece numai așa vom avea liniște deplină din partea Bulgariei. Uluiala părintelui meu crescu până la paroxism, când Îl auzi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță nevăzută, ireală, căreia hai să-i atribuim epitetul „ocultă” dacă nu-ți convine adjectivul „extraterestră”. Nu numai vizita mea dintâi a decurs cum cer legile nescrise ale ospitalității, dar și cea de-a doua, din ziua de marți 5 septembrie, s-a desfășurat sub aceleași auspicii normale, În acord cu faima de care ne bucurăm În această privință. Purtarea ta oribilă, cu adevărat incalificabilă și lipsită de sens
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ziua când tata le-a oferit adăpost celor doi muribunzi, nenorocirea ne-a urmărit peste tot pe unde am umblat. Nimeni, niciodată, n-a plătit atât de scump pentru că a respectat un vechi obicei. Știi foarte bine că pentru noi ospitalitatea nu este doar „un vechi obicei“ - îi aminti Laila. Este o lege la fel de veche ca pământul. — Dar pe care nimeni în afară de imohagi n-o respectă, și aș spune că nici măcar n-o înțelege. Câtă vreme am stat în oraș, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă nici un comentariu, traseră de funia veche până când pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Sfatul meu e să așteptați să se lumineze. Fir-ar al dracului! Ne-am simți onorați dacă ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim? — Eschimoși nu, bineînțeles... Bun! Facem haz de necaz. Ce să facem... Pierduți, dar mulțumiți... Și după toate astea, nici nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care l-au omorât, un gardian ce-l ajutase să scape din fortul militar unde fusese deportat în timpul dictaturii și care, din nenorocire, se afla relativ aproape de locul unde ne așezaserăm noi tabăra. — Înțeleg... Soldații au încălcat sfânta lege a ospitalității tuaregilor. — Așa este. Au vărsat sânge în casa noastră și au luat cu forța un biet bătrân căruia îi oferisem protecție. Tata nu putea îngădui o asemenea faptă și a jurat că-i va omorî pe cei care-l dezonoraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Tata nu putea îngădui o asemenea faptă și a jurat că-i va omorî pe cei care-l dezonoraseră și că nu-și va găsi liniștea până când Abdul-el-Kebir nu va fi din nou liber ca în ziua când îi ceruse ospitalitate. — Nu s-a făcut un film cu acest subiect? spuse dintr-odată Alain Guitay. Mie mi se pare cunoscută povestea asta. — În vremea aceea s-a vorbit mult despre tata și s-a scris chiar și o carte, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nici o mie, nici zece mii, nici un milion de franci nu servesc la nimic dacă nu avem apă. Dacă vreți să beți, beți. Dacă nu, e mai bine să vă vedeți de drum, pentru că nici măcar n-ați avut bunul-simț să ne cereți ospitalitate și cred că e destul de târziu s-o mai faceți. — Dar dacă nu punem apă în radiator, motorul o să explodeze în mijlocul deșertului, protestă celălalt. — Asta este problema voastră, nu a noastră. Când v-ați hotărât să participați la o competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]