3,270 matches
-
se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa că va fugi acum? Dar în aceste condiții de ce nu știa și Discipolul? Și de ce așteaptă?" Nu putea să nu se gândească la faptul că se găsea prins în "capcana cea mai complexă care a fost vreodată inventată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să discute chiar și această contradicție fără să fie în nici un fel influențați de realitate. Esențialul era că aruncase sămânța. Îl văzu pe Enro supărându-se. - Destul cu gluma, zise uriașul. Să re venim, la fapte. Recunosc că m-ai păcălit, dar nu văd la ce v-a folosit. Ce dorești? - Înțelegere, zise Gosseyn. Se exprima cu băgare de seamă, dar se simțea stăpân pe situație. - După câte văd eu, continuă, doriți să mă folosiți într-un scop anume. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ia din nou în jos prin marele esofag. Biroul minuscul, marea masă rotundă, Provan, Marele Unthank, Alexander, catedrala, Rima, Zona, coridoarele consiliului, institutul fuseseră doar scurte perioade de odihnă pe drumul acestei căderi infinite. Monboddo îl readusese din nou acolo, păcălindu-l. Urlă de ură. Se pișă de frică. Se zvîrcoli și fața îi ieși într-o spuză de ceață lăptoasă. Se prăbușea tot mai mult în pasărea-mașină. Panica i se schimbă. Era mintea păsării, a unei păsări bătrîne care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deveni interesat să distingă ce emoții stârnea prezența sa în psihicul lui Crang, Prescott și Thorson. Dintre aceștia, Prescott îl ura fățiș. "Nici acum n-a uitat ― gândi Gosseyn ― cum i-am băgat frica în oase și cum l-am păcălit pentru a doua oară când am venit s-ă caut distorsorul la Palat". Thorson era machiavelic: nici nu-și plăcea, nici nu-și detesta prizonierul, era numai prudent și hotărât. Crang rămânea neutru. Pe acest om îl percepea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa că va fugi acum? Dar în aceste condiții de ce nu știa și Discipolul? Și de ce așteaptă?" Nu putea să nu se gândească la faptul că se găsea prins în "capcana cea mai complexă care a fost vreodată inventată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să discute chiar și această contradicție fără să fie în nici un fel influențați de realitate. Esențialul era că aruncase sămânța. Îl văzu pe Enro supărându-se. - Destul cu gluma, zise uriașul. Să re venim, la fapte. Recunosc că m-ai păcălit, dar nu văd la ce v-a folosit. Ce dorești? - Înțelegere, zise Gosseyn. Se exprima cu băgare de seamă, dar se simțea stăpân pe situație. - După câte văd eu, continuă, doriți să mă folosiți într-un scop anume. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
deveni interesat să distingă ce emoții stârnea prezența sa în psihicul lui Crang, Prescott și Thorson. Dintre aceștia, Prescott îl ura fățiș. "Nici acum n-a uitat ― gândi Gosseyn ― cum i-am băgat frica în oase și cum l-am păcălit pentru a doua oară când am venit s-ă caut distorsorul la Palat". Thorson era machiavelic: nici nu-și plăcea, nici nu-și detesta prizonierul, era numai prudent și hotărât. Crang rămânea neutru. Pe acest om îl percepea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Fără sentimentalisme! Avem de îndeplinit o misiune: să exterminăm toate felinele din lumea asta blestemată! - Ar fi foarte simplu, murmură Korita. E vorba de niște ființe primitive. Dacă ne-ar vedea că descindem, s-ar apropia, cu gândul să ne păcălească. Întorcându-se cu fața spre Grosvenor, Korita spuse, pe un ton prietenos: - Eu, unul, continui să cred că așa se va întâmpla, deși teoria amicului nostru, privitoare la natura animalica a acestor ființe, s-a dovedit adevărată. Dumneata ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un portmoneu pierdut, al cărui conținut pare foarte, foarte prețios, fiindcă recompensa e de trei ori mai mare decât de-obicei - nu-mi dau seama ce poate să fie, s-a păstrat un secret neobișnuit -, apoi doi escroci care-i păcălesc pe naivi cum făcea și faimosul Andronic, adică le iau toți banii ca să-i înmulțească într-o „mașinărie“... ăăă, ce mai e... un vas turcesc scufundat în Marea Neagră. Și, a, da, asta e cel mai important, s-ar părea că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici bisericile ale căror nume nu mă obosisem să le rețin, deși femeia mi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu era străin. Deși Costache era cunoscut pentru mersul lui rapid, acum călca încet și greu, simțindu-se cuprins de melancolie. Chipul prietenos al tânărului și ochii lui negri se amestecau cu umbrele nopții. Încă un copil care se lăsase păcălit de senzația că e nemuritor. Se gândi că, fără îndoială, chiar în clipa asta, într-o familie, o mamă sau un tată sau surori și frați trec prin momente de teamă cumplită fiindcă băiatul nu se întorsese acasă de două
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trezea că n-aveau pâine deloc. În alte case se făcea în cuptor, în curte, de ieșea mirosul în stradă și-ți intra prin nări în burtă, dar el trebuia să cumpere și nu prea apuca. Avea pesmeți și-o păcălea uneori pe mamă-sa cu ei, deși ea se strâmba și-i scuipa pe jos, făcând mizerie. În dimineața asta, simțindu-se pieptănată, a zâmbit dulce și liniștit cum de mult n-o mai văzuse. Poate și fiindcă era vreme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
socotesc că, în scurt timp, va fi anunțat public, prin reclame, faptul că Orașul Mijlociu va fi locul următoarei escale a unui maestru al magiei. Ei sunt pregătiți săl salute călduros dacă va binevoi să explice cu exactitate cum a păcălit sute de oameni, făcându-i să creadă că au văzut o clădire ciudată - un fel de arsenal. Clădirea ar fi apărut în spațiul ocupat, anterior și actualmente, de localul familial "Mătușa Sally" și de croitoria "Patterson". În interiorul celor două localuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
oameni cinstiți care se apucă de o treabă necinstită. Sunteți oameni puternici, intelectuali, care v-ați închinat viața unei concepții idealiste. Ați crezut neîncetat că, dacă va fi vreodată nevoie, nu veți șovăi să faceți sacrificii drastice. Dar nu puteți păcăli pe nimeni. Care e șmecheria? V Era surprinzător acest contraatac. Îi văzu pe indivizii aceia ieșind din camera dosnică și avu un adevărat șoc când observă că se duseseră să-și ia echipamentul de protecție înainte de a fi putut ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în mod conștient cu o organizație atât de uriașă și de amenințătoare. Cu un mare efort își sili mușchii flasci să se încordeze curajos și spuse: - Pe mine nu mă puteți păcăli făcându-mă să cred că e cineva în spatele meu. Haideți, duceți-vă la ușă aceea. Ochii necruțători ai bătrânului priveau peste umerii lui. Vorbi calm: - Ei, Rad, ai pregătite toate datele? - În orice caz destule pentru un examen preliminar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
evaluare Pp, ceea ce, uneori, îl cam nedumerea. Se hotărî ca la o dată ulterioară să cerceteze mai bine această mașină și să descopere de ce oameni în mod firesc sceptici îi acceptau, fără crâcneală, judecățile. Îi venise neașteptat de ușor s-o păcălească, s-o mintă, să-i transmită povestea lui falsificată cu grijă. E adevărat că își stăpânea în mod deosebit propria minte și avea cunoștințe tehnice ieșite din comun asupra reacțiilor mașinii la procesele biologice, dar copleșitoare era realitatea dominantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
părinți bogați. Pentru îndeplinirea acestui serviciu, "gunoierul" primește întotdeauna un comision de opt la sută de la cel ce împrumută, în cazul de fată de la fiul dumitale. Banca a folosit mijloace necinstite prin aceea că agenții autorizați de ea te-au păcălit susținând că i-au plătit deja fiului dumitale zece mii de unități monetare, pe când în realitate nu i s-au plătit decât o mie, și asta abia după ce au obținut polița dumitale. Culpa de șantaj se naște din amenințarea că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lumina ta în lume dăruiește-o fără așteptări și dacă primești ceva deschide-i ușa inimii tale și nu te gândi la ceea ce ar putea ascunde în spatele său, la o eventuală recompensă mai substanțială. Când faci calcule de fapt te păcălești singur. Nu ești nici sincer cu tine, nici nu trăiești autentic. Și nici darul tău nici darul primit nu-ți vor fi de folos. În loc să te ajute să „crești” te vor bloca pe cale! Atunci când dai, fă-o cu bucurie și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
zile. Veți ateriza pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele de terorism. ― Documentată sînteți, în orice caz. Apropo, cine mă asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu rîse: ― Tablourile vor fi la voi. Ce garanție mai dorești? Inginerul rămase un timp pe gânduri. ― Bine, domnișoară, unde e filmul? ― Apleacă-te puțin și vei găsi în colțul din stânga un pachețel. Trebuie developat. ― Erați sigură că voi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând. ― Ar fi trebuit să-mi spuneți chestia asta de la început. N-a fost cinstit din partea voastră să mă păcăliți. Credeam că am plecat la drum cu oameni normali. ― Ca tine... ― Ei lasă acum, interveni Ionescu. A glumit și el. Fii atent la fluture! Ai grijă să nu-ți scape. Dascălu se înfurie. ― Nu gândești deloc, deloc? Crezi că e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să-și ierte că se lăsase păcălit atâția ani. O ignorase totdeauna, o ființă fără importanță, nebună după dulciuri și curse. Nu scăpa un concurs, iar Matei îi șoptise că pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o femeie deosebit de inventivă, mai inteligentă decât lasă să se vadă. ― Domnule maior! Vâlcu se oprise gesticulând tulburat: O cunosc bine. N-o să mă convingeți că, timp de trei ani, s-a prefăcut, a jucat teatru, a reușit să mă păcălească, a făcut pe idioata, și asta fără nici un țel concret! Și nu numai pe mine, dar și pe ceilalți. ― Mă întreb în ce măsură v-ați dat silința s-o cunoașteți. ― Indiferent! O naivă, din specia imaturilor. Nu știu ce naiba se întîmplă... Celulele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femei, își aminti maiorul, pentru care vârsta nu contează. ― Când nu contează, nu mai sânt femei. L-am refuzat firește, dar vă mărturisesc, nu tară oarecare strângere de inimă. ― Și totuși... ― Și totuși! Bătrâna oftă. Nu aveam dreptul să-l păcălesc. ÎI apreciez foarte mult, este un om delicat, fidel, de o mare cultură dar... Îl privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu mă înfioară. Cristescu începu să râdă. Afirmația, în gura Melaniei Lupu, avea o savoare cu totul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur. O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă și inteligentă, își izbea palmele de uimire: "Minți de îngheață apele, Melania! Cum poți tu să-i păcălești pe toți..." ― Da, șopti bătrâna. Pe toți i-am păcălit în afară de ea. Chiar și pe Lupu. Râse încetișor. ... Se săturase de școală, de orășelul trist, de casa aceea veche cu scoarțe și icoane, de tartina cu magiun pe care o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă și inteligentă, își izbea palmele de uimire: "Minți de îngheață apele, Melania! Cum poți tu să-i păcălești pe toți..." ― Da, șopti bătrâna. Pe toți i-am păcălit în afară de ea. Chiar și pe Lupu. Râse încetișor. ... Se săturase de școală, de orășelul trist, de casa aceea veche cu scoarțe și icoane, de tartina cu magiun pe care o primea la ora 5, de glasul ca o trâmbiță al
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]