2,742 matches
-
și răspunse imediat, cu devotament: — Da. Sunt aici. Ascult. Dar dintre gardurile ude de piatră nu se auzeau decât miorlăiturile pisicilor În călduri. Urmate, ca un burete care trece și șterge tot, de foșnetul vântului printre pini În Întunericul curților părăsite. Sitra de-itkasia: partea ascunsă. Continuă să meargă Încet, trecu prin fața clădirii Terra Sancta, În care nu se zărea nici o lumină, așteptă trei minute să se schimbe culoarea semaforului din Piața Paris, apoi Începu să-și târșâie picioarele spre centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
viitorul Orientului Mijlociu, iar Uri se folosește de argumentele Împrumutate de la el. Poate că rolul meu, În cadrul acestor Întorsături de destine, ieșite parcă direct din Stefan Zweig sau Somerset Maugham, este tocmai de-a face legătura Între cele două soții părăsite, Între care urma să se Înfiripe o mare prietenie. Solidaritate. Chiar o doză oarecare de intimitate. Căci amândouă Îmi doresc binele. În imaginația sa, Fima se văzu șezând În sala de cinema Întunecată, pe Jean Gabin intrând În Încurcături din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
largi și fără prejudecăți, un om de știință calculat și rațional, poate tocmai el va fi cel care va aprecia la justa lor valoare avantajele pe care le vor avea toate părțile implicate. Dimi nu va mai hoinări toată ziua părăsit, lăsat la mila vecinilor și la Îndemâna răutăților copiilor lor, sau condamnat toată ziua la o singurătate adâncă, În fața ecranul calculatorului. Iar pe Ted Îl va scăpa de povara care Îl apăsa, de nevoia de-a suporta permanent prezența Yaelei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu aievea păzind În pustietatea nopții tabăra părăsită a vânătorilor de balene. Un felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol, și spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bună ca orice altceva. Am așteptat următoarea replică de pe listă, dar aparent era rândul meu să vorbesc. N-aveam de unde să știu din moment ce nu mai jucasem scena asta niciodată. Exact. Treizeci și opt de ani și nu am fost niciodată părăsită. Nu mi-a sfâșiat nimeni inima. N-aș putea spune că am suferit nici măcar când m-am despărțit de Mark, din cauză că principala mea nemulțumire era furia că nu-mi oferea ce-mi doream și teroarea nesiguranței ce se așternea înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi semnalat în rubrica sinucigașilor, alături de o slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce, ca din greșeală, pe un cablu desprins de furtună și căzut pe un drum desfundat de ploaie. Sau să alunece „din nebăgare de seamă”, într-o prăpastie, împins acolo de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sunteți gata? Cu o Înclinare țeapănă a capului, care se voia expresia demnității rănite, Henry eliberă scena și coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau o pantă, cu vedere către o vale aflată la distanță, un pârâu șerpuit, sclipitor...“ Se Întrerupse În mijlocul frazei. — Cred că nu are rost să vă mai citesc indicațiile scenice. Cunoașteți toți tabloul. Care va să zică, sir Montagu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cârpesc și-l proiectez din nou iese o salată de imagini. Undeva pot să mă opresc să-mi arunc cârpele ferfenițite din picioare și să le înlcouiesc cu ciorapi de lână pe care îi găsim într-o magazie de haine părăsită a armatei; acolo există și teancuri întregi de maiouri și de foi de cort rezistente la ploaie. La un popas în lunca unui râu ating mâțișori înfloriți. Să fi cântat vreun cuc înainte de vreme? Să fi numărat eu oare de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cum a fost atunci?“ -, răspunsul vine, sigur de sine: „Din clipa în care am ajuns după sârma ghimpată, mi-a fost foame întruna.“ De fapt, însă, ar trebui să spun: ea, foamea, se instalase în mine ca într-o casă părăsită, atunci când i-a revenit sarcina de a ține locul ocupat, atât în barăci, cât și sub cerul liber. Rodea. Asta i se pune foamei în cârcă, faptul că ar fi în stare să roadă. Iar băiatul pe care încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
celebra venirea pe lume a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cortului aveau să ne despartă. Ceva ce vorbește în favoarea lui Greti Schwarz, mama: fiica a fost crezută. Am ajuns până la Capo Circeo, și mai departe în sud, până la Neapole. Și oriunde ne instalam cortul - pe plajă, sub pini, între ziduri părăsite -, ne apropiam mai mult decât permitea linia, vezi Doamne, despărțitoare dintre stâlpii de susținere ai cortului. Deoarece însă până în ziua de azi dragostea noastră nu ne aparține decât Annei și mie, și din această cauză nu permite nici o risipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a părut a fi trecătoare, am luat o pauză de scris ce a durat patru ani, în care n-am mai făcut decât să frământ cu toate degetele lut de olărit în sculpturi, toate cele trei „lettera“ s-au simțit părăsite. S-au umplut de praf până când ,mai întâi scriind cu pensula pe foi de lut albit prin ardere, apoi scriind de mână într-un volum dolofan cu pagini netipărite, mi-au venit în minte istorii de sfârșit de lume acordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În noaptea asta Îți citesc cărțile. Nu știu dacă mocofanu i-a dat crezare; s-a dus să-și Înclifteze tunica, voia să meargă În salon; și nu și-a pus pă mine nici măcar un vizual. Dă cum am rămas părăsiți, doctoru Abenhaldun m-a luat la Întrebări: — Ai postit cu grijă, ai Învățat cele douăsprezece zodii ale lumii? I-am zis că să moară mama dacă dă joi dă la zece ( În seara aia halisem cu niște tigri ai noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alăture-stupidă satisfacție-precum Julieta. Acum: incert acest termen. Acum, cuprins de limpezimea vitraliului, V. tînăr este transparent. Toți trec pe lîngă el ca și cum nu l-ar vedea. Ai zice chiar că l-ar putea străbate. A devenit așa secretînd inerție: melancolia părăsitului de zeu. Doar Doctorul îl ia în rîs: „-Ce minunat ar fi să te ucizi pe căi legale, cerînd ca-n Atena, aprobarea Senatului“-spune el. „Eu mă dau în judecată pentru faptul de a mă fi torturat, de a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai tare căci fulgerul acela pare că le-a distrus cuiburile. Îți lepezi veșmintele și te așezi pe nisip, direct în aerul rece. Diurna întemeierii se capătă greu, ca un “-Ah!” ieșit din nudul roz al acestei dimineți adolescente. V. părăsitul sînt gol. Îmi e frig și soarele acesta ce apare din mare nu e adevărat. N-are căldură să mă ncălzească. Căci toate în jur sînt false. Obiectele își pierd sensul. Hainelor, deși le recunosc ca veșminte, nu le mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lumii. Tu îți strigi durerea că nu mai poți iubi și ele te-nfierează: -Im-po-ten-tul! Impo-ten-tul!” 10 Bocetul: un strigăt de răzbunare către zeu; urlă, cheamă și amenință: „-De ce mi l-ai luat pe cel drag? M-ai lăsat părăsit. M-ai făcut cîine și oricît mi-ar fi de dragă viața, am să te sfîșii. Coboară, numai!” La suprafața lui V. tînăr se vede doar calmul. Nimeni nu știe ce e înăuntru. Poate doar tînărul Doctor. Pedeapsa pe care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor. Înfricoșat de cele văzute de cel tînăr, V. din vitraliu capăt îndărătnicia de a mă ridica împotriva furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors privirea către înapoi. Și-acum aștept ca dintr-o clipă în alta pereții de sticlă ai mării să se fărîme și marea să curgă exploziv
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un destin de flăcări în durere, O viață tristă și haină, Pe un han de vise efemere. Un cer de stele îmi veghează în tăceri Mai plânge-n mine gândul de iubire, Am sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe lume și de alte chestii de genul ăsta. Dar eu nu înțelegeam care era problema. Eu deja nu-mi mai puteam închipui viața fără copil. Am rămas doar noi două, iubita mea, îi șopteam fetiței. Faptul că amândouă fuseserăm părăsite de bărbatul vieții noastre probabil că a făcut ca apropierea dintre noi să se producă și mai rapid. Se spune că nimic nu unește mai bine oamenii decât crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sau, mai curând, de vreme ce eram într-un avion Aer Lingus, probabil că era preot. Iar în ceea ce mă privea pe mine, nu se putea spune că eram cea mai strălucită partidă dacă luam în considerare faptul că eram o soție părăsită, cu un bebeluș de două zile, cu respectul de sine al unei amibe (așa de mult?), eram obeză, urma, fără nici un dubiu, să fiu lovită de o depresie postnatală și aveam un vagin de zece ori mai larg decât unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
subtilitate. Îmi cer din nou scuze. M-am lăsat pe spate ținând copilul în poală. Presupun că, pentru toți ceilalți pasageri, arătam ca orice mamă normală. Dar, și gândul ăsta m-a lovit din plin, nu eram. Eram o Soție Părăsită, devenisem un element dintr-un tabel statistic. De-a lungul vieții, fusesem multe lucruri. Fusesem Claire, fiica cea ascultătoare. Fusesem Claire, fiica turbulentă. Fusesem Claire, studenta. Fusesem Claire, curviștina. (Pentru scurt timp. Cum am mai zis, dac-o să avem vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]