3,219 matches
-
se desfășoară aici, ca și în romanele lui Sadoveanu, dincolo de orice coordonate ale vârstei moderne, într-un atemporal însămânțat de răbdarea muntenilor. Octogenarul Dănilă, starostele ciobanilor de pe Culmile Scripetelui, scăldate de apele sinuoase ale râului Iablanicioara, își trimite ginerele, pe Păun Ozun, să lupte alături de armata pandurilor. Împreună cu Agripina, el are trei copii: pe Măriuca, pe Vlad și pe Păunaș. După plecarea bărbatului la oaste, rutina cotidiană învăluie implacabil destinele sătenilor, iar narațiunea începe să fie presărată cu semne ale naturii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
morți în singurătate (subl. în text)". (1997: 239). În amurg, Costache și Maria aud soneria de la intrare; vizitatorul necunoscut îi prezintă Ilenei (care, la rându-i, i-o arată tânărului Brumă) o carte de vizită simplă, pe care scrie Nicolae Păun. Atunci când ușa se deschide, bătrâna îl recunoaște instantaneu pe negricios. Partea a III-a debutează cu portretul oaspetelui neinvitat: "Era un om nu prea înalt, slab și subțire, cu brațe lungi, cu mâini nepotrivit de mari și de vânjoase pentru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
plasate adversativ: "Purta un costum cenușiu, neajustat bine pe trup, un costum probabil cumpărat gata. Vestonul închis până la gât, ca o tunică, îi dădea o înfățișare impersonală, rece și corectă, dezmințită însă mereu de mișcările lui și de expresia feței". Păun cere să vorbească între patru ochi cu Brumă; prezența Mariei devine indezirabilă. Acum naratorul începe să construiască tensiunea epică în mod migălos, prin acumulare de depoziții. Intrusul vorbește repede, sacadat și straniu, are gesturi febrile; "toate acestea îl făcură să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
parează prompt: "Vrei să știi cine sunt, natural. Ești gata să mă socoți nebun și te gândești desigur cum să faci să scapi mai repede de mine". Adăugând că între el și Manole erau "legături foarte strânse (subl. în text)", Păun scoate din portofel și-i arată lui Brumă o fotografie a unui bărbat de vreo treizeci de ani, pe spatele căreia scrie: "Dragii mele Zoe, Manole, 12 mai 1894 (subl. în text)". Costache află, astfel, că mama străinului se numea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din portofel și-i arată lui Brumă o fotografie a unui bărbat de vreo treizeci de ani, pe spatele căreia scrie: "Dragii mele Zoe, Manole, 12 mai 1894 (subl. în text)". Costache află, astfel, că mama străinului se numea Zoe Păun și că aceasta îl născuse, chiar în anul 1894, pe primul fiu (desigur, nelegitim) al profesorului: Nicolae. Intrusul și Costache sunt, prin urmare, frați după tată. Știrea vine ca un șoc pentru tânărul Brumă, care află, în continuare, că necunoscutul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este pasionat de cărți. Această dragoste de instrucție îl face să plece în străinătate, în Elveția, unde începe să activeze în cercurile anarhiste și socialiste care făceau furori la Zürich și la Geneva în la Belle Époque. Întors în țară, Păun este înrolat în armată și rănit în timpul războiului, apoi făcut prizonier și dus în lagărul de muncă de la Stralsund, apoi pe o moșie din Prusia Orientală, în Pomerania. După război, deschide o ceasornicărie în București, însă, membru în mișcările ilegale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
decât când e pe viață, adică atunci când smulge definitv pe condamnat din societate. Condamnatul politic iese din închisoare mai înverșunat decât era când a intrat". Din acest discurs orientat psihanalitic, lectorul poate descifra cu ușurință rădăcinile agresivității stranii ale lui Păun, ca și mobilul întreprinderii sale. După detenție, condamnatul primește o scrisoare de la un avocat, prin care este informat că o persoană anonimă dorește să-l ajute să se reintegreze în societate, oferindu-i o sumă consistentă: 50000 de lei. Înzestrat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sale. După detenție, condamnatul primește o scrisoare de la un avocat, prin care este informat că o persoană anonimă dorește să-l ajute să se reintegreze în societate, oferindu-i o sumă consistentă: 50000 de lei. Înzestrat cu o inteligență instinctivă, Păun face o legătură rapidă între bărbatul din fotografia rămasă de la mama sa și filantropul necunoscut. Totuși, în pofida ajutorului financiar, fiul nelegitim al lui Brumă nu reușește să-și facă o situație, preferând să-și consume timpul în reverii și în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
misterul în vileag. Dat afară de Manole, el nu mai primește scrisori de la acesta decât prin intermediul unui avocat, care-l asigură, totuși, că termenii testamentului nu fuseseră modificați. Profesorul păstrează tăcerea timp de doi ani și-l invită din nou pe Păun la conac abia în ajunul morții. La sosirea acestuia, Manole nu mai este în viață, astfel că primul nu știe cum să acționeze. Negăsind pe nimeni acasă în dimineața înmormântării, Nicolae se furișează în casă printr-o ușă neîncuiată. Ajuns
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să-l viziteze la conac. În acest mod, cercul confesiunii autobiografice se închide. Sentimente mixte, de frică și de amertume, pun stăpânire pe Brumă la capătul monologului lui Nicolae, pe care găsește reursele să-l întrebe unde fuseseră ascunși banii: "Păun apăsă butonul și atunci jumătatea de sus a tăbliei din dreapta se desprinse și se răsfrânse în jos, lăsând să se vadă o încăpere, ca o cutie, de formă pătrată, adâncă de câțiva centimetri. Era goală". Nicolae suspectează că o persoană
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Nicolae suspectează că o persoană necunoscută "a găsit și celălalt testament, la fel cu acesta pe care-l am eu. Și acel cineva (subl. în text) știe acuma că bătrânul mi-a lăsat mie banii...". Iar opțiunile, în mintea lui Păun, se limitează la două: Costache Brumă sau Maria Brancea. Cu calm și cu sinceritate manifeste, fratele său vitreg le respinge pe amândouă ca nefondate. Toată atmosfera țesută între cei doi este de anxietate subtilă, punctată de narator prin mici sugestii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întoarse spre Brumă, cu ochii strălucitori și pumnii strânși" etc. Tensiunea se construiește gradual, însă se depozitează într-un recipient fără supape, amenințând să explodeze în fiecare moment. Nici măcar hârtia pe care o completa bătrânul în clipa morții, găsită de Păun, nu spune mare lucru: "Astăzi 19 septembrie 1937, am" și se încheie brusc, fără alte adăugiri. O tăcere jenată se lasă între cei doi frați vitregi, Costache încercând să-l liniștească pe Nicolae. Reacția acestuia este surprinzătoare: "Păun se ridică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
găsită de Păun, nu spune mare lucru: "Astăzi 19 septembrie 1937, am" și se încheie brusc, fără alte adăugiri. O tăcere jenată se lasă între cei doi frați vitregi, Costache încercând să-l liniștească pe Nicolae. Reacția acestuia este surprinzătoare: "Păun se ridică deodată, ca împins de un resort, drept în picioare, cu fața lângă fața lui, cu fruntea bătăioasă, cu ochii sticloși. Vorbele de împăciuire ale lui Brumă, în loc să-l calmeze, îl ațâțaseră, se vede, și mai mult. Depresiunea fusese
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-un accces de furie ațâțată de alcool, îl apucase de gât". Încolțit, Costache nu are de ales: "O lovitură în stomac! Sub stăpânirea groazei, gândul și fapta se petrecură în același timp. Cu amândouă mâinile, încleștate într-un pumn
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
telefoneze grabnic, pentru a informa autoritățile în privința omuciderii, Costache ezită, sub presiunea unei noi obsesii terifiante: "Din zecile de gânduri care în câteva minute i se îmbulziseră în minte, unul singur stăruia: va fi acuzat că l-a omorât pe Păun cu voință". Argumentul legitimei apărări dispare, desigur, în fața mizei uriașe a moștenirii. Hăituit de propria imaginație, Brumă are halucinații, redate, diegetic, sub forma unei interogații în stilul indirect liber: Se ridică însă imediat, privind spre ușă. Nu se auziseră oare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numeroase fobii, zăvorăște și ușa din fundul coridorului, ca nu cumva Maria Brancea să mai pătrundă, accidental, în birou, apoi deschide dulapul: Își adusese aminte că încăperea din dreapta, fără rafturi, era goală. Chiar un trup mai voinic decât al lui Păun ar fi încăput înăuntru. Brumă luă cadavrul și îl vârî în dulap". Impresiile senzoriale deformate continuă sub impresia măștii mortuare: "Se ferea mereu să-i privească fața, în care numai un ochi era întredeschis, dând figurii o expresie șireată, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
frântă. Ușa continua să se deschidă încet (subl. în text)". Climaxul nu întârzie; cititorul este proiectat în inima trepidantului mister: Apoi, un trosnet înăbușit se auzi, încuietoarea se desprinse, ușa dulapului se dădu cu putere în lături și cadavrul lui Păun se prăbuși peste Brumă, răsturnându-l pe spate". În sfârșit, Partea a IV-a, extrem de succintă, joacă rolul unui deznodământ. A doua zi, înaintea prânzului, Natalia Cristea vine să-și viziteze nepotul la conac, unde este întâmpinată de Maria Brancea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să-și viziteze nepotul la conac, unde este întâmpinată de Maria Brancea, care o informează că tânărul Costache nu a ieșit încă din cameră. Subit, bătrâna realizează cu îngrijorare că, în seara precedentă, îl lăsase pe Brumă în compania lui Păun. Mătușa Natalia decide că trebuie să intre cu forța și, cu ajutorul grădinarului, sparg ușa din fundul coridorului: " În odaia de culcare, patul era neatins. Intrară în birou. Trupul lui Păun rostogolit peste trupul lui Brumă rămăsese cu capul pe umărul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în seara precedentă, îl lăsase pe Brumă în compania lui Păun. Mătușa Natalia decide că trebuie să intre cu forța și, cu ajutorul grădinarului, sparg ușa din fundul coridorului: " În odaia de culcare, patul era neatins. Intrară în birou. Trupul lui Păun rostogolit peste trupul lui Brumă rămăsese cu capul pe umărul acestuia, cu o mână întinsă ca pentru o îmbrățișare. Brumă zăcea pe spate, cu ochii umflați de o nemărginită groază". Misterul dispariției banilor se devoalează simultan cu descoperirea fraților îmbrățișați
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
compoziții purulente" și alte curiozități bizare care reprezintă o "negare a actului decorativ". Sunt enumerate și vasele de faianță care ornează terasele și galeriile castelui Peleș executate de von Heider la Schongau "vase strălucitoare precum penajul păsărilor, oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique" VII123 din L'Indépendance Roumaine, criticul examinează două ateliere care funcționează cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de virtuți terapeutice sau morburi patogene declanșate de magicieni sau strigoaice. Mantica reprezintă prezicerea viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale. Tot după anumite semne, „un român știe sigur că va ploua, când: rândunica zboară pe jos, țipă păunul des și ascuțit, (... animalele sunt neliniștite și nu au astâmpăr, ies furnicile afară și se adună la un loc, sentorc albinele devreme, Soarele arde prea tare (... ”. Zăgazurile ploilor. Datini și practici de secetă În legătură cu lipsa sau „zăgăzuirea” ploilor, românii posedă
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
omului. Individul a conștientizat propriile limite, și-a dat seama că de unul singur, izolat, performanțele sale vor fi mai reduse decât dacă și-ar uni eforturile cu alți indivizi care au scopuri asemănătoare. În lucrarea „Școala - abordare sociopedagogică”, E. Păun enumeră avantajele, individuale și sociale, pe care le aduce activitatea organizată: * dezvoltarea și potențarea capacităților individuale, prin cooperare într-o structură organizată care-l plasează pe individ acolo unde competențele sale pot fi valorificate superior; * utilizarea rațională și reducerea timpului
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
individuale, prin cooperare într-o structură organizată care-l plasează pe individ acolo unde competențele sale pot fi valorificate superior; * utilizarea rațională și reducerea timpului de realizare a diferitelor activități; * prelucrarea, transmiterea și utilizarea sistematică a achizițiilor generațiilor anterioare (E. Păun, 1999, p.7). Având în vedere aceste avantaje, putem afirma fără mari rezerve că, cea mai mare parte a vieții și activității noastre se 6 desfășoară în cadre bine organizate, mai mult sau mai puțin conștientizate. Mulți cercetători consideră că
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
individul este cuprins în organizații preșcolare și școlare, apoi în viața adultă face parte din organizații profesionale, economice, politice, culturale etc. Rezultă că nu există organizații fără oameni, dar o organizație este mai mult decât o sumă de indivizi. E. Păun, în lucrarea citată, definește organizația folosindu-se de caracteristicile sale principale: „Organizația este definită ca un sistem de activități, structurate în jurul unor finalități (scopuri, obiective) explicit formulate, care antrenează un număr mare de indivizi, ce dețin statute și roluri bine
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
un sistem de activități, structurate în jurul unor finalități (scopuri, obiective) explicit formulate, care antrenează un număr mare de indivizi, ce dețin statute și roluri bine delimitate în cadrul unei structuri diferențiate, cu funcții de conducere și de coordonare a activităților ” ( E. Păun, 1999, p.8). Aplicând aceste caracteristici în cazul particular al școlii se poate afirma că școala este o organizație, deoarece activitățile sunt structurate în jurul unor finalități clar formulate în documentele școlare, antrenează un mare număr de indivizi (elevi, profesori, personal
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]