3,023 matches
-
un veac, decodasem nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc: subuman, igienizant, infracțional, bestiariu, religios, scatologic, libidinos, funebru, xenofob-rasist. Pentru a caracteriza mahalaua lingvistică de astăzi, mahalaua contemporană (care de astă dată nu mai ține strict de presă și pamflet, ci de limbajul stradal vehiculat în centru și la periferie sau în manele și hip-hop), trei registre sunt evidente prin folosirea lor abundentă: registrul infracțional, cel libidinos și cel scatologic. Prin registrul infracțional se mizează pe un statut delincvențial de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sonetele de aceeași factură ale lui Eminescu, sunt lipsite de precizia și percutanța modelului, ca și de forța lui plastică. Aici totul are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și convențional, portretizările diverșilor „Popești” neajungând la conturul de aqua-forte al pamfletului, cum intenționase autorul. SCRIERI: Florile dalbe, Craiova, 1912; Doine din zile de luptă, Iași, 1917; ed. 2, Iași, 1919; Când pleacă regimentul, București, f.a.; Influențe românești în poezia și folklorul unguresc, Sibiu, 1929; Ziua mamei, Sibiu, 1929; Nicolae Iorga, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
economiei narative, ca și printr-o reducție voluntară a impactului politic al romanelor. Însă tot ea reprezintă un câștig indubitabil sub raport literar: dramatizând funcționarea mecanismelor ideologice indiferent de aria lor de aplicație, ambiguitatea împiedică romanele să devină un simplu pamflet politic, permițându-le, grație reflecției asupra caracterului deopotrivă ciclic și haotic al istoriei, recontextualizări de durată. În Galeria cu viță sălbatică Chiril Merișor joacă rolul de agent dublu: erou fără voie al unui șir de întâmplări care debutează cu excluderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
de libertate, improvizat în ziua de 11 iunie) și reproduce, după „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, O noapte pe malul Dunării, cu o temă de actualitate - robia țăranilor. O satiră în proză îi aparține lui Grigore Alexandrescu. Gazeta găzduiește pamfletul anonim Cuvânt a unui țăran cătră boieri. La rubrica „Urzici” sunt caracterizate moravuri și persoane ostile revoluției. De câteva ori apar și știri teatrale. Se traduce, în foileton, Carlota Corday de Lamartine. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
se joacă cu relativitatea valorilor, imaginație care fixează pentru eternitate o icoană grăitoare, găsești din plin în înțelepciunea acumulată în acea miraculoasă memorie a poporului numită tradiție. Proverbele sunt deopotrivă: frânturi de sisteme filozofice, frânturi de psihologie, frânturi de mare pamflet."374 Nu în ultimul rând, marele filozof proclama necesitatea unui "studiu serios despre proverbul românesc", un studiul scris de la "înălțimea mijloacelor de investigație și de determinare de astăzi", care să descifreze "cea mai organică psihologie a gândirii poporale românești"375
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Gautier și Charles Baudelaire au contribuit în modul cel mai direct la apariția poeticii modei în secolul al XIX-lea. În 1874, Mallarmé se lansează în publicarea unei reviste feminine, La Dernière Mode: gazette du monde et de la famille. În pamfletul De la mode, Gautier face din modă semnul normelor mereu variabile ale frumuseții. Baudelaire, în această filiație, a fost poetul căruia îi aparține formularea cea mai clară a asocierii între modă și modernitatea artistică în cadrul unui program estetic. În concepția să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
absența idealurilor. Poezia se caracterizează de fapt printr-o mare diversitate de teme și modalități artistice, autorul trecând cu ușurință de la meditația asupra vieții și a morții la lirismul sensibil al evocării viețuitoarelor mărunte (Șopârla, Balada broaștei, Vrabia). Cultivă și pamfletul în versuri, cu adresă bine precizată, poezia sa socială fiind de cele mai multe ori una a invectivei, dar cuvintele triviale sunt adesea, ca și la Tudor Arghezi, înnobilate artistic. Dacă prima carte conținea in nuce toate posibilitățile lirice ale lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
scriitorului pare a se împlini însă în formula dramatică a (post)absurdului, materializată în volumul Așteptând-o pe Godette (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu), din care se distinge în primul rând piesa omonimă, unde melanjul de mitologeme biblice, de pamflet și grotesc, de registre stilistice, de livresc și metateatru creează imaginea unei umanități în derivă. SCRIERI: Felia amară, Sibiu, 1993; Povești din pădurile fanteziei, Deva, 1998; Ridicarea în genunchi, București, 1999; Socrate poetul, Bistrița, 2000; Așteptând-o pe Godette, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
pentru copii la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii și învățământului, despre gazetar și polemist, despre rolul său de tribun, cartea are meritul de a sublinia că paginile usturătoare ale lui Maiorescu au însemnat o adevărată trezire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
se reține o bucată după răspunsul la „Poștă redacției”. Critică literară dau Marin Sârbulescu și Tiberiu Tretinescu. „Cronică limbii” e ținută de Ion Coteanu, „Cronică dramatică” de Al. Cerna-Rădulescu, iar „Cronică măruntă” de Felix Anadam (Geo Dumitrescu). Rubrică „Insectar” cuprinde pamflete antifasciste, semnate cu pseudonimul Ion Călimara. Ultimul număr, al șaptelea, e consacrat lui G. Călinescu. Interzisă de cenzură, revista reapare într-un singur număr, la 1 noiembrie 1942, sub titulatura „Gândul nostru”. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285219_a_286548]
-
violent proces demagogiei. Deși inspirate din surse franceze (Edmond Texier), sau chiar simple prelucrări și adaptări, portretele satirice ale lui I. H. Rădulescu din "Fisiologia poetului" au putut influența, prin verva lor caustică, dezvoltarea stilului publicistic, în care se ivește pamfletul politic. Aceste "fiziologii" au avut un oarecare răsunet, fiind reproduse în "Curierul de ambe sexe" (1842-1844), precum și în "Gazeta Transilvaniei" (1845). Dacă în epocă se traducea mult și cam fără alegere, chiar și după intervenția lui Kogălniceanu în "Dacia literară
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată. Prin temperament și prin experiență, A. este mai degrabă un adept al liricii militante, cu sursa în evenimentele timpului. Scrie Marșul libertății, Mircea, Hora Unirii, numeroase alegorii, fabule, satire, pamflete, balade istorice care, în lipsa unui sigiliu de originalitate, întrețineau doar un climat literar specific. Târziu, în 1884, mizând pe valoarea documentară a unor astfel de producții, va publica într-o antologie, Satire politice care au circulat în public, manuscrise și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
și cronici de artă plastică în „Arta română”, „Flacăra”, „Vremea”. La cotidianul „România”, în 1917, este autor de stihuri mobilizatoare, patriotice, iar la rubrica intitulată „Carnetul unui pribeag”, folosind semnătura Ac., poate și pseudonimul Idem, scrie note critice, uneori adevărate pamflete, precum și articole izvorâte din obida și suferințele acelor zile de restriște. Tot la Iași mai colaborează la „Unirea”, apoi, după întoarcerea la București, numele îi va apărea, în decursul următoarelor trei decenii, sub articole, nuvele, fragmente de roman sau de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
între scriitori de-a lungul deceniilor următoare. La înlăturarea romancierului din poziția de redactor-șef a mai contribuit, pe lângă polemica literară, și gâlceava acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă", atotputernicul partid considerând că Eugen Barbu, prin pamfletele sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scrisă și citită de James Wilson 7. 3. Thomas Paine 8 (1737-1809), pamfletar, negustor, meșter, orator, revoluționar, emigrant (de la Norfolk, unde s-a născut într-o familie de quakeri) în America. La sfatul lui Benjamin Franklin, a publicat Comon Sense, pamflet pentru independența coloniilor americane, ideile din acesta fiind dezvoltate în proiectul Constituției liberale din Pensylvania, care prevedea vot universal, alegeri anuale, legislativ unicameral, reprezentare democratică. A intrat în armata revoluționară a lui Washington, a luptat pentru ideea unei federații, a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
cetățenilor. Ulterior, el va promova și ideea unui "stat asistențial". 4. John Adams 10 (1735-1826) a fost filosof, om de stat, președinte al SUA între 1797 și 1801, lider al federalismului implicat direct în elaborarea Declarației de la 1776, autor al pamfletului Thoughts on Government. S-a îndepărtat la 1787 de idealismul republican și de federalismul ortodox a lui James Madison și Alexander Hamilton. În anul redactării Constituției (1787) a publicat Defence of the Constitutions of Government of the United States of
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
Reprezintă, aș spune, o răsplată morală pentru toate ideile de frumos și bine pe care le-am răspîndit. În comportarea mea sufletească am ținut totdeauna la mare cinste delicatețea spirituală, care mi se pare cea mai frumoasă trăsătură umană. Dezavuez pamfletul și polemica indecentă. Sînt convins că nimic nu rămîne după noi decît ceea ce înnobilează; și această noblețe, mai presus de blazoane, presupune puritate și generozitate. Dar văd că încep să filozofez... Nu-mi mai doresc decît timp pentru a încheia
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
docomentul la Editură. Mi s-a luat un bolovan de pe suflet. L-am pritocit mult- textul. Să văd ce-o să fie. Am prins apoi o mînă nemaicunoscută (mie) și am scris Fiziologia criticului oral. A ieșit ceva rar. Nu-i pamflet, ci un portret realizat cu detașare și ironie. Nu exagerez, dar e ceva prea suculent, cu o demonstrație răbdătoare și, de ce să nu spun, perfidă. Ce zici? Ți-l trimit urgent? Crezi că i-ai putea păcăli pe șefi și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fi, din 1898, și director al Școlii Normale Superiore. Îndată după sosirea la Iași, Q. devine membru al societății Junimea, colaborând la „Convorbiri literare” cu studii, articole și recenzii. În urma unui conflict cu Titu Maiorescu, împotriva căruia scrie și un pamflet (sub pseudonimul Victor Motreanu), în 1875 îi părăsește pe junimiști. În septembrie 1877 este ales membru al Societății Academice Române, în secția literară, al cărei secretar a fost aproape două decenii. Deși funcționează ca profesor de limba și literatura latină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
revii. O r&găsești oricând la fel de credincioasa și discretă. Cartea pentru Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S. al sufletului , la Caragiale un pamflet. Pentru oamenii din popor , care îi înțeleg necesitatea practică, devine lapidara axioma : „ai carte, ai parte”. Sunt demne de luat în seamă gândurile exprimate de anumiți scriitori români și străini referitoare la importanța cărții, a lecturii: “Ce este cartea ? O
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
a fost nevoie să se înființeze un serviciu special la poșta din localitate). Ezra Pound și-a continuat emisiunile radio pro-fasciste în tot timpul celui de al II-lea război mondial și a condamnat vehement participarea USA. Céline, autorul unor pamflete violente împotriva evreilor, s-a refugiat în Germania taman în 1944, când spiritele luminate nu mai știau cum să evadeze din chingile celui de "al III-lea Reich"; doar după căderea Berlinului a ajuns, de nevoie, în Danemarca. Heidegger s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
jidovii, de-aceea-s plodicioși ” <endnote id="(727, p. 76)"/>. Imaginea evreului puțind a usturoi va supraviețui și peste un secol. În 1992, de pildă - uzând de o bășcălie joasă, de mahala -, Corneliu Vadim Tudor o va folosi și el Într-un pamflet antisemit din revista România Mare (nr. 87, 6 martie 1992). „Nimeni n-o să te gazeze aici - scrie C.V. Tudor fostului prim-ministru Petre Roman -, doar că s-ar putea să mori sufocat de acea putoare de usturoi pe care ai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Paul Morand spune că evreii sunt mai generoși decât creștinii ; dar Înainte vreme ei trăiau din camătă. Din cauza aceasta au făcut confuzie În privința lor și Plaut și Molière și Balzac” <endnote id="(879)"/>. Iată ce scria Tudor Arghezi Într-un pamflet din 1930 : „Legenda cere ca evreul să fie, una peste alta, milionar [...] Un evreu trebuie să aibă, după legendă, o bancă, trei fabrici, o moșie [...], capitalurile ar avea o tendință filosemită expresă, toate Statele confecționând monete exclusiv pentru evrei, posesorii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune o ghicitoare românească, cârciuma este „Casa Dracului, În mijlocul satului” <endnote id="(162, p. 165 ; 639, p. 126)"/>. La Începutul secolului al XVII-lea, pentru cronicarul-teolog Matei al Mirelor, „beția este mama tuturor relelor, mulțimea păcatelor o au drept tată”. Pamfletul său teologic se Îndreaptă și Împotriva celor care chiar „și În numele lui Dumnezeu [și al sfinților] ridică paharul plin”. „Beția este râpa care duce la Iad. Beția este otrava Diavolului. Câți te vor Îndemna să bei, să te Îmbeți, sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În rândul creștinilor (The Navigation Into Turkie, 1585). În orice caz, În secolele XVI-XVII, În vestul continentului, poveștile despre „armata evreiască” erau destul de confuze. În unele dintre ele, evreii se aliau cu turcii Împotriva creștinilor, În altele - invers. Într-un pamflet din 1606, de pildă, intitulat Noutăți din Roma (News from Rome), se spunea că o armată de evrei, cu asistență navală olandeză, Încearcă „să recâștige pământul făgăduinței”, aflat atunci sub stăpânire turcească. „Prima armată a evreilor”, susținea autorul, „a ajuns
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]