3,449 matches
-
a elevilor era deja închisă. Mi-era groază să nu dau nas în nas cu directorul sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-am și pudrat un pic, să ascund nenorocirea din frunte. Panglica am pierdut-o, era elastică și mi-a zburat din cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după ore; să facă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Creangă“ pentru povestea Cântărețul. În prezent este doctorand la University of Washington, unde lucrează la o teză despre poetica și politica imaginarului lingvistic la Cioran. A-ha Telejurnal. Ceaușescu și nevasta-sa în vizită, nu mai contează unde. Se taie panglica, se gustă pâinea cu sare, se iau copiii mici în brațe și ni se face semn nouă, publicului din toată țara. Mama din pat întoarce salutul și adaugă de la ea o bezea trimisă cu singura mână pe care o mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acolo de unde spre vest se desprinde drumul ce duce la una din cele mai mari și mai frumoase crescătorii de păstrăvi de munte din țară, proprietate a Ocolului Silvic Sibiu, ca să pătrundă în golul alpin pe care-și va desfășura panglica în serpentine ce reprezintă nu mai puțin de 30 la sută din toată lungimea lui, a Trănsfăgărășanului. Dela intrarea în pădure, unde lasă pe mâna dreaptă frumosul, elegantul și modernul popas turistic «Vama Cucului», munții Făgărașului dezvăluie tuturor celor ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu linele dealuri verzi care închideau peisagiul. Trenurile care manevrau în apropierea stației, mișcarea din partea de jos a orașului, erau pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe verdele covor al șesului, de către demiurgul căruia i se datorește delicata construcție a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
campanie publicitară fără per dea la Antene. Întro vreme, nu era emisiune de știri la aceste posturi în care să nu se dea cel puțin un material despre ce mare brânză au mai făcut reprezentanții partidului, care mai tăiau nu știu ce panglică, organizau seminarii și în general se agitau steril să ofere motive să se vorbească despre ei. Campania elec torală a Partidului Conservator la Observatorul Antenei 1 sau la emisiunile de știri ale Antenei 3 continuă șin prezent. Pe de altă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de pe scaun, a luat și paharul cu ea și sa retras în culise. După puțin timp, sa întors fluturând triumfătoare testul de sarcină. Sa așezat la discuții și o țară întreagă a urmărit cu sufletul la gură apariția liniuțelor de pe panglica albă. Graviditatea și nașterea sunt lucruri foarte serioase, dar a face spectacol de televiziune pe marginea lor, cu dama care merge în culise să facă pipi la pahar și apoi arată lumii întregi o panglică impregnată cu propria urină, e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la gură apariția liniuțelor de pe panglica albă. Graviditatea și nașterea sunt lucruri foarte serioase, dar a face spectacol de televiziune pe marginea lor, cu dama care merge în culise să facă pipi la pahar și apoi arată lumii întregi o panglică impregnată cu propria urină, e cel puțin grotesc. La fel e și cu moartea. Este vorba de ceva abisal și dramatic, de ceva care ne preocupă și ne determină în mod fundamental pe toți, de unul dintre cele mai teribile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ele „la păsărică“, burți revărsate și hăhăieli știrbe, urlete și nebunie. Și, la trecerea dintre ani, cireașa de pe tort: sânii lăptăresei ăleia de la Ciao, Darwin! revărsați, fără nici o opreliște, și pictați cu „2005“. Pe vremuri, „2005“ era scris pe o panglică atârnată de gâtul unui copil... Opulența de acum vrea să simbo lizeze, probabil, belșugul pe carel trăim. Ce copil?! Bidoane grele, manele și păsărici de doamne bătrâne - ăstai paradisul pe care ni l dorim! Aceasta e noua configurație a spațiului
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Premiul Academiei Române (1990) și i s-a conferit titlul de „Profesor și om de știință emerit“. În perioada 1941-1944 a fost combatant în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost distins cu Ordinul „Coroana României“ cu spade și panglică de Virtute Militară (1944). O contribuție deosebită a avut la refacerea clădirii Politehnicii ieșene, puternic avariată în timpul războiului. În mod decisiv a contribuit la crearea secției de Electronică, devenită ulterior Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Iași (1972). După o
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Onoare pentru contribuții deosebite la dezvoltarea geografiei românești, acordată de Societatea de Geografie din România (1995); Premiul „Opera Omnia“ pentru întreaga activitate de cercetare științifică al Ministerului Educației și Cercetării (2001); Medalia Centenarului Geografiei Ieșene (2004); Ordinul „Coroana României“ cu panglică de Virtute militară pe front, 1942-1943, veteran de război; Medalia „Crucea comemorativă“ a celui de-al Doilea Război Mondial (1997). Prof. univ. emerit dr. doc. Ioan Șandru a trecut în neființă în ziua de 5 martie 2010 și a fost înmormântat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de adio În ziua aceea la cină, Valentin era foarte furios. Își dădu seama de modul în care se uita la ea pe sub sprâncene, poate pentru că ea purta o rochie nouă, de un bleu sidefat, strânsă sub bust cu o panglică lată, așa că sânii, pe care îi considera comoara ei, ieșeau la iveală numi cât permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit, iar aerul e proaspăt și chiar luminos la fel de incitant și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
1 decembrie același an. Pentru locotenentul Petru Ir. Pogângeanu războiul se terminase. Meritele sale ostășești i-au adus mai multe distincții militare dintre care trebuie evidențiata poate cea mai importantă, Ordinul Coroană României clasa a V-a cu Spade și Panglică de Virtutea Militară”, dar și Cruciada contra Bolșevismului, conform înaltului Decret nr. 1014/1942. Peste mulți ani va fi declarat veteran de război. În luna mai 1945, în conformitate cu înaltul Decret nr. 1733/1945 va fi avansat căpitan. În anul 1942
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
apoi a scos din sacoșă un pachet: Cadoul de Crăciun, îmi spune, întinzîndu-mi pachetul. Cu o condiție, precizează. Seara asta, să-mi spui pe nume: Tamara. Bine? Bine, răspund, luînd pachetul. Mulțumesc mult! Desfac hîrtia și găsesc, legate cu o panglică, volumele de teatru ale lui Ibsen, traduse în românește. Doamne! exclam. Ibsen... Te bucuri? Îi iau mîinile, i le sărut, apoi întind mîna la teancul cu cărți de lîngă masă și scot o cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că vor fi sosit ori nu... și nu aș putea trăi liniștită. Mihai pleacă, îmi pare, la Diham. Îmi amintesc Crăciunul nostru ultim la Paris, cu chemineul din rue de l’Arcade, cu imensa cutie a păpușii, cutie legată cu panglică, și cu o creangă de brad, luată de la Marché aux fleurs, din dosul Madeleinei, și bucuria ta émer veillée. Dar tu nu ai știut niciodată că pentru mine a fost un Crăciun trist, de înfrângere, și nici plânsul meu, pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți place? spune Caroline, surprinsă. Ți-o fac cadou. — Nu se poate! Fata mea, mie nu-mi trebuie. — Dar sigur are o valoare sentimentală... vreau să zic, e o amintire care... — Amintirile mele sunt aici. Își dă una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și opt de ore înainte. — Cu douăzeci și patru e destul. Mă mai sărută o dată, apoi îmi arată spre masa din colț. Apropo, ai primit asta. Un cadou de logodnă. Fac ochii mari. E o cutie culoarea oului de rață, legată cu panglică albă. Un cadou de la Tiffany! — S-o deschid? — Te rog. Desfac panglica surescitată și deschid cutia, în care găsesc un castron albastru de sticlă învelit în hârtie, și o felicitare pe care scrie „Cu cele mai bune urări de la Marty
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o dată, apoi îmi arată spre masa din colț. Apropo, ai primit asta. Un cadou de logodnă. Fac ochii mari. E o cutie culoarea oului de rață, legată cu panglică albă. Un cadou de la Tiffany! — S-o deschid? — Te rog. Desfac panglica surescitată și deschid cutia, în care găsesc un castron albastru de sticlă învelit în hârtie, și o felicitare pe care scrie „Cu cele mai bune urări de la Marty și Alison Gerber“. — Uau! Ce drăguț! Cine sunt Gerberii ăștia? — Habar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
decât să confirme faptul că nu știi niciodată. Cine ar fi crezut că am să aleg o rochie cu mâneci evazate? O asistentă cară altă rochie și zăresc cu coada ochiului un body brodat de mătase gen corset, legat cu panglici. — Hei, e drăguță e rochia aia! spun. Ce e? — Nu contează ce e, spune Cynthia, întorcându-se și oferindu-mi un pahar de șampanie. Ți-ai găsit rochia! Își ridică paharul, dar eu nu-mi pot lua ochii de la corsetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e drăguță e rochia aia! spun. Ce e? — Nu contează ce e, spune Cynthia, întorcându-se și oferindu-mi un pahar de șampanie. Ți-ai găsit rochia! Își ridică paharul, dar eu nu-mi pot lua ochii de la corsetul cu panglici. — Poate ar trebui să o încerc și pe asta. Doar două secunde. — Știi ce mă gândeam? spune Suze, ridicându-și privirea din Brides. Ce-ar fi să-ți iei o rochie care nu e de fapt rochie de mireasă? De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bronzului și bej. Arăți senzațional. — Pe bune? Sunt OK? Ești un vis, spune Danny ferm. Îmi ajustează trena, se dă un pic înapoi pentru a mă vedea mai bine, apoi scoate repede o foarfecă și taie expert o bucățică de panglică. — Gata? zice Robyn. Cred că da, spun, cu o senzație de rău de la stomac. Ușile duble sunt date în lături și aud foșnetul făcut de patru sute de persoane care se întorc în scaun. Orchestra filarmonică începe să cânte tema muzicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fie ușor de recunoscut și, ca atare, au fost stigmatizați : „Pentru ca evreii din Bucovina să poată fi deosebiți de ceilalți locuitori - hotăra În 1780 Comisia imperială de la Viena -, să fie obligați să poarte pe calota pălăriei ori pe căciulă o panglică galbenă de o lățime de două degete” <endnote id="(124, p. 202)"/>. Decizia Comisiei de la Viena nu a fost originală În epocă. Ea copia, de fapt, o prevedere similară din Edictul Împotriva evreilor emis la Roma de papa Pius al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1775. După cum se vede, vechiul stigmat (pălăria țuguiată galbenă, Judenhut) pe care Îl purtau evreii din Europa Centrală În Evul Mediu (prima atestare, În 1175) a supraviețuit timp de șase secole, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prin simplificare : o panglică galbenă atașată la o pălărie obișnuită. Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că galbenul a fost culoarea tipică a stigmatului cu care au fost Însemnați evreii, indiferent de forma pe care a luat-o acesta de-a lungul secolelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai continuă și astăzi [= 1888] și constă În aceea că comunitatea [evreiască] prezentează În ziua de Sf. Martin [= 11 noiembrie] Împăratului la Viena patru [gâște], iar Împărătesei, prințului moștenitor și principesei câte două gâște Îndopate, frumos jumulite și legate cu panglici de colorile naționale ungurești, printr-o delegațiune din cei mai notabili membri Împreună cu președintele [comunității evreiești]” <endnote id="(232, p. 194)"/>. Credința magică În polaznic și datina din jurul ei sunt foarte răspândite la popoarele slave din sudul României (bulgari, sârbi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de coaroane de flori, atât la cimitirul creștin cât și la cimitirul evreiesc din oraș, iar la 9 iunie 1940, în prezența reprezentanților autorităților locale, a fost sărbătorită trecerea în rezervă a colonelului Isac Axler, decorat cu Coroana României și panglica de Virtute Militară, iar sensul manifestației a fost vădit patriotic și atașat armatei. Într-un timp foarte scurt, mai concret, între 29 iunie și 3 iulie 1940, ocuparea de către sovietici a unor localități din nordul județului Dorohoi, retragerea haotică a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]