2,686 matches
-
un sens, variabil în funcție de indivizi și de epoci'' (ibid., p. 93). Astfel se construiesc probe pentru un fenomen bine cunoscut de autovalidare a credinței care leagă și permite o relectură a evenimentelor, reinterpretate astfel în funcție de conținut și de formă. O parabolă chinezească din secolul al III-lea î.H. exprimă perfect acest proces: "Un om nu-și găsea toporul. Îl bănui atunci pe fiul vecinului că l-a furat și începu să îl pîndească. Avea figura tipică a hoților de topoare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
spectator în exercițiul spiritual al credinței, așa cum făcuse deja stilul iezuit al Contrareformei. 427 Numele artistului se leagă în pictura secolului al XVII-lea și de exploatarea temelor religioase, așa cum reiese și din lucrările Lapidarea Sfântului Ștefan (1625), Bogatul din parabolă (1627), Iuda aducând înapoi cei treizeci de arginți (1629), Orbirea lui Samson (1636) ș.a. 428 William Fleming, Arte și idei, vol. II, Editura Meridiane, București, 1983, p. 36. 429 Klaus Schwager, Arta Barocă, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ne poate zgudui mai mult decât discursurile lui Krishnamurti, dar nu-i spuneam, adică, brutal, că un mare scriitor e totdeauna pentru mine superior unui iluminat fără operă. Cristos a înțeles acest lucru și din iluminarea lui au ieșit nemuritoarele parabole... Sunt opera lui, care, împreună cu răstignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conștiința omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcea el în caverna lui din munți? Urmăream pagină după pagină să-l văd trecând în sfârșit la acțiune, fiindcă ceva pregătea, dar ce? Evanghelia după Matei avea patruzeci de pagini, în care găseai o nouă religie, pe concret, cu parabole clare, o viață, o răstignire și o înviere. Ăsta nu mai termina cu profețiile lui delirante și în plus nu pățea nimic și nici nu era limpede cum după spusele lui puteai deveni supraom. M-am uitat la sfârșit să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fost mereu meditarea în jurul aceleiași coruptibilități, înțeleasă ca o dispariție prin dezintegrare a forțelor sale, a corpului său, a sănătății sale, a raționalității sale, a dinamicii sale, precum dizolvarea progresivă a elementelor care constituie integritatea și mișcarea interioară, în interiorul unei parabole destinate inexorabil să sfârșească. Mai mult: a fost poarta care a deschis atmosfera tragică în care se rezolvă povestea umană, ce a făcut să atingă de multe ori cu mâna inconsistența sa, vulnerabilitatea sa radicală, expunerea sa absolută la distrugere
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o dată cu scopul de a arăta că, în fond, această modalitate nu este rea. În această autojustificare, ea ajunge până la a se prezenta ca judecător al altora, făcând să se înțeleagă că „ea este măsura comportamentului moral”, ca vameșul în respectiva parabolă a lui Isus, din Lc 18,9-14. De aici și caracterul de „obrăznicie” care îl distinge pe omul corupt. Bergoglio interpretează cu acuratețe această obrăznicie ca pe încercarea omului corupt de a introduce minciuna în inima ființei care, în mod
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
-ți spun că Jenny, colega mea de facultate din RDG, a auzit prima dată de Rainer Măria Rilke în Universitatea din București, de unde a mai aflat și că Mano și vrăjitorul de Thomas Mann este cu totul altceva decât o parabolă antifascistă, cum i se spusese ei acasă. învățămîntul și cultura țării mele, mai cu seamă după 1970, au rezistat pasiv comunismului cu o eficiență care s-a dovedit a depăși rezistența activă a disidenților din alte părți. Nu am avut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut să fie indexul acelei cărți și încununarea ei. Scena iertării femeii căzute-n păcat mi se pare parabola centrală a Evangheliei, iar scrisul rămas în țărână - cea mai frumoasă operă a umanității și, poate, definiția ei. 308 Două feluri de fericire Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzație scurtă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e de natură fantastică, nu se poate spune că intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli; în prezent, le analizăm și le citim cu aceeași plăcere ca publicul din vremurile acelea, ele păstrîndu-și valoarea mai degrabă prin valabilitatea mesajului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
simbolurilor moral religioase. Rostul unor astfel de scrieri este acela de a sensibiliza pe calea mai accesibilă a concretului la idei și precepte altfel prea aride. Toate mitologiile (și ulterior toată literatura de inspirație mitologică) se folosesc copios de alegorii, parabole, pilde. Istorioarele povestite au totdeauna un tîlc ascuns, iar descoperirea lui este mereu incitantă și seducătoare pentru cititor. Depășind nivelul literaturii mai curînd Îngust moralizatoare a fabulei, a proverbului și a zicalei, a maximei sau a sentinței, alegoria devine un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
polemic și contextul biografic (pe care, ocolind abil capcanele, eseul o fructifică și, uneori, cu sensibilitate feminină, o supralicitează, inclusiv atunci când se sprijină pe corespondența poetului). Totodată, modul în care este individualizat discursul publicistic arghezian prin forța de sugestie a parabolei și prin modalitățile sintactico-lexicale de construcție textuală sau când se pune sub lupă limbajul lui Arghezi, formulându-se idei productive asupra stilului arghezian, descifrat ca o invazie a inesteticului în estetic (să ne amintim ce spune însuși Arghezi: limba e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului estetic, fie o ignoră din ne-necesitate. E limpede că forța de sugestie a parabolei și modalitățile sintactico-lexicale de construcție textuală singularizează discursul publicistic arghezian, dar cercul prea strâmt care cuprinde piese rare în varianta extremă a pamfletului sterilizat (găsim inspirată formula lui Călinescu) a lăsat pe dinafară cea mai mare parte a producției publicistice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fără vanitate le explic". Așadar discursul vine ca replică implicit polemică la puseele critice surescitate sau eronate, postevenimențiale. Apoi, cel mai potrivit exemplu este, fără îndoială, Dintr-un foișor, un discurs amplu și complex alcătuit din secvențe narative, fabulă, evocare, parabolă, dialog imaginar, monolog interior, mărturisire care semnifică un bilanț generos atât prin conținut, cât și prin formă. Departe de a-și fi epuizat resursele creatoare, Arghezi se găsește totuși la o vârstă când "trecutul și amintirile trebuiesc mutate din peizajul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de la apariția volumului de versuri Cuvinte potrivite". Folosirea condiționalului traduce o notă de prudență în discursul polemic al unui scriitor mereu ispitit de transcenderea realului-evenimențial și plonjarea în imaginar. Altfel spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra gazetăriei, de producțiile pamfletare în care ficțiunea, "invenția personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arghezian. Atunci când temperatura violenței scade, iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a "profanilor"), care aveau sediul la Brofft, un sediu care, întâmplător observă naratorul -, rima cu "moft". Ficțiunea satirică aduce izbitor cu cea din publicistica argheziană, care anunță, prin formă și conținut, Tabletele din țara de Kutty. Urmând coerența logică a parabolei, "capuținism" înseamnă "orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă, litere, științe". În evoluția lor, "capuținiștii" au cunoscut două stadii: mai întâi, unul "clasic", având caracterul esoteric al unei comunități de inițiați, dar în care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
modernitatea "capuținiștilor", coincide cu contemporaneitatea autorului. Reapariția enunțiatorului, în enunț, prin secvența "am putea zice", precum și deicticul "azi", care modifică timpul enunțării, aduce povestirea la limita factualității, pentru ca, apoi, naratorul să-și intre, din nou, în rol și să continue parabola. "Ei [intelectualii, n.n.] fac ploaie și vreme bună, ei tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngădue sau încununează în literatură, în teatru, în arte, în știință, în fine, în tot: ei! ei, intelectualii!" Procedeul caracterizării hiberbolice trimite, iarăși
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversarului, și surprinderea lui în ipostaza declasantă a igienizării personale. Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează în parabola zeflemitoare ce exploatează, în continuare, aceeași contradicție, cu aportul oximoronului și al sugestiilor senzoriale: "Or fi ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul tuturor. Și nu oricine le adună într-o cupă de cristal. Și nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
celor din vechime pentru a inculca idolatrilor noua idee a creatorului unic. Și Dumnezeu începe în mistică și sfârșește în politică, adică în imagini. Primii vestitori ai Împărăției Cerului se încred în Cuvânt. Ei se exprimă prin simboluri, enigme și parabole, fiindcă numai Vocea poate rosti Absolutul, numai limbajul poate extrage un sens din universul vizibil; dar mijlocitorii lui Mesia care vin după ei, papii și episcopii, reinjectează imaginea în idee, pentru că numai ea dă trup Spiritului, carne promisiunii, iar mulțimilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui")? Schimbând o metaforă prin alta, de ce să nu înlocuim panglica drumului, ascendent sau descendent, cu treptele unei case a scării? O figură elicoidală dublă mișcare de rotație în jurul unei axe și de translație de-a lungul ei permite suprapunerea parabolei biologice, prima metaforă a istoriei artei copilărie, maturitate, bătrânețe -, peste ideea mai largă a unei evoluții istorice de ansamblu. Înlănțuind sfârșitul unei curbe cu începutul alteia, spirala poate împăca repetiția tristă cu înnoirea veselă; nihil novi sub sole cu "trăim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sfârșitul unei curbe cu începutul alteia, spirala poate împăca repetiția tristă cu înnoirea veselă; nihil novi sub sole cu "trăim o epocă formidabilă", din prezent. Treapta terminală a unei perioade a artei poartă în ea certitudinea unei noi renașteri, aceeași parabolă, alt conținut. N-am mai avea astfel de ales între o concepție saturniană a ireversibilei degradări și naivitatea euforică a primăverii perpetue. În realitate, spectacolul imaginii ne aruncă în trei durate, în același timp eterogene și simultane: timpul din afara timpului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că Arhimede țintea o armă către ei. Arhimede a „zărit“ pentru prima dată infinitul prin luciul oglinzilor sale de război. Timp de mai multe secole, grecii au fost fascinați de conice. Luați un con și secționați-l; obțineți cercuri, elipse, parabole și hiperbole, depinde cum îl secționați. Secțiunea parabolică are o proprietate deosebită: preia razele de lumină ale soarelui sau ale oricărei surse îndepărtate și le îndreaptă asupra unui punct, concentrând întreaga energie a luminii pe o suprafață foarte mică. Orice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deosebită: preia razele de lumină ale soarelui sau ale oricărei surse îndepărtate și le îndreaptă asupra unui punct, concentrând întreaga energie a luminii pe o suprafață foarte mică. Orice oglindă ce poate incendia o corabie trebuie să aibă forma unei parabole. Arhimede a studiat proprietățile parabolei și așa a început să se joace cu infinitul. Pentru a înțelege parabola, el a trebuit să învețe cum să o măsoare; de exemplu, nimeni nu știa cum să determine aria unei secțiuni parabolice. Triunghiurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ale soarelui sau ale oricărei surse îndepărtate și le îndreaptă asupra unui punct, concentrând întreaga energie a luminii pe o suprafață foarte mică. Orice oglindă ce poate incendia o corabie trebuie să aibă forma unei parabole. Arhimede a studiat proprietățile parabolei și așa a început să se joace cu infinitul. Pentru a înțelege parabola, el a trebuit să învețe cum să o măsoare; de exemplu, nimeni nu știa cum să determine aria unei secțiuni parabolice. Triunghiurile și cercurile erau ușor de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]