2,056 matches
-
pună capotul pe ea și să aprindă lumina în dormitor, când auzi un urlet cumplit, mult mai puternic decât celelalte. Luminile se aprindeau acum în toată casa și auzea oameni alergând în direcția sursei scandalului. Dar Rebecca rămase pe loc, paralizată de frică. Recunoscuse acel strigăt, chiar dacă nu mai auzise așa ceva până atunci. Era urletul unui om care trăgea să moară. Peste două zile, a apărut în ziarul local următoarea relatare: Tentativă de jaf la Winshaw Towers Lawrence Winshaw s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie? Așa se face și la americani, și la franțuji, și la nemți, că cică să învețe omul că fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se va părea că în jurul lui mișcarea a crescut, evenimentele se succed din ce în ce mai precipitat, i se perindă pe dinainte zeci și sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar apuca să blameze luxul unui mare imperiu, acest imperiu ar cădea în suferință; dimpotrivă însă, luxul ar face să piară un stat mic; banii care ar ieși prea abundent și n-ar intra în aceeași proporție ar face să paralizeze acest organism delicat în structura sa și n-ar putea evita desființarea lui etică. Este, deci, o regulă indispensabilă oricărui politician să nu confunde statele mici cu cele mari și, tocmai prin aceasta, Machiavelli păcătuiește grav în acest capitol. Prima
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acestuia, și ea o excelentă înlocuitoare a soției demnitarului. Dânsa ne a înmânat câte o carte de vizită și vizita s a terminat. În sfârșit am urcat în tren și, în fine, a început greva salariaților de la mișcare care a paralizat orice mișcare. Pe la prânz am revenit acasă unde, spre bucuria tuturor, ne-am strâns în jurul castronului cu urzici aburinde. Le adusese mătușa Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți plăcuțele, segmentezi, scoți toba de eșapament, verifici injectoarele, sistemul de direcție și capul de redare-Înregistrare, Inspectoratul Culturii v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți plăcuțele, segmentezi, scoți toba de eșapament, verifici injectoarele, sistemul de direcție și capul de redare-Înregistrare, Inspectoratul Culturii v-a numit cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de rîs, cel pur și simplu, cînd rîzi de lup, și cel contaminat de disperare, ură, oligofrenie, frică. De multe ori rîd pentru că mă simt bine, am o cravată nouă, și nu o pot purta fiindcă am gîtul fin, Îmi paralizează omușorul și alte lucruri, de mare interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Vietnam caută la un moment dat o seringă pe care s-o Încarce cu ceva letal, portocaliu, iar Jon Voight, alertat de tentativa de sinucidere aflată-n plină desfășurare, se suie cu greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că tînărul blocase ușa și-avea și ghitara cu el și, după cum se auzea, era o ghitară surdă al cărei sunet ar fi Încastrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Asta-nseamnă că Charlie e aici”, zice Fink. Detectivii se reped În hol, din pereți prind să țîșnească flăcări, apare Charlie și-i Împușcă pe amîndoi urlînd „vă arăt eu adevărata viață a spiritului”, apoi se Îndreaptă spre prietenul său paralizat În cadru, Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic nu-i sigur În lumea asta, exceptînd faptul că unii Își bat joc de el că e prea gras, alții-l fac nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și tot așa, neavînd acces și nici În alt caz, colonelul hălăduia pe cîmpuri minate de legionari, fluierînd din frunza de securist. „Eu cred că În vizor se află fosta securitate și, prin ricoșeu, SRI-ul. Este vorba de a paraliza capacitatea de luptă a acestei instituții pentru ca cei care complotează să lucreze nestingheriți. Vrei să prădezi o gospodărie? Mai Întîi omoară cîinii care o păzesc.” De-aici trăgeam concluzia că domnul Măgureanu este cîine. Iată și finalul acestei cutremurătoare confesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar că nu este benefică pentru scris (și pentru nici o altă formă de artă, fie chiar și săpatul În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă pe față, Însă ești prea extenuat ca să te dai la o parte. Nu-ți mai face plăcere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de profund, încît mă podidiră lacrimile. Mi se părea că sunt singur, părăsit undeva fără prieteni și fără cunoscuți, și mi-era teamă de moarte. Mă vedeam mort aici, la cinci săptămâni depărtare de țara mea, și gândul acesta mă paraliza, frica îmi înghețase obrajii. ― Ce ai? întrebă ciudat doamna. ― Nimic; vreau să mă rad, minții eu, căci mi se părea că n-are să mă înțeleagă. Dar lacrimile nu conteneau, și atunci o întrebai șoptit: ― Credeți că am să mă fac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe o minune, pe care prezența Maitreyiei o făcea mai tainică și mai fascinantă ca o legendă, către care mă simțeam atras și dezarmat; și celălalt suflet se revolta împotriva conspirației acesteia din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori și mistere, unde petrecerile mele tinerești vor trebui sacrificate, băuturile excluse, cinematografele rărite. Simțeam tot atât de organic și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă simții vinovat și începui a mă gândi dacă nu cumva tot îmi mai aduc ceva aminte din toate poveștile pe care le citisem în copilărie. Nu-mi venea nici una în minte. Mă simțeam neghiob, și conștiința opacității mele mă paraliza. Trecui repede în revistă: Perrault, Grimm, Andersen, Lafcadio Hearn. Mi se păreau toate cunoscute. Mi se părea că aș fi ridicol să le spun povestea Scufiței Roșii sau a principesei adormite, sau a comorii fermecate. Aș fi vrut să știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar organul partidului. Pantelimon clătină din cap. - Bine, dar acum, o dată descoperiți, nu mai au nici o șansă. Exemplarele vor fi controlate, unul câte unul, înainte de a fi expediate. - Nu poți controla, în fiecare noapte, zeci de mii de exemplare. Ai paraliza circulația ziarului... În plus, exemplarele apocrife apar neregulat, uneori două, trei zile în șir, apoi deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse încet privind bordura trotuarului: - Ar trebui să te însori, să ai și d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți, evident, nu numai vocea, ci și cuvintele pe care le spunea, pentru că nu înțelegeau întotdeauna prea bine ce voia să spună, înțelegeau, doar, că el, Ieronim, oricând se poate furișa aici, în fundul peșterii, în adâncul mării, și se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îi provocau un gol În stomac. Îl slăbeau ca și cînd ar fi avut febră și cunoscuse neputința de a se mișca, atunci cînd trebuia să se forțeze să facă un pas pe niște picioare amorțite de parcă ar fi fost paralizate. Dar toate astea dispăruseră acum, cînd Îndeplinea fărĂ nici o greutate tot ceea ce trebuia să facă. Pișcăturile erau singurele rămĂșițe ale acelei vaste capacități de Înfricoșare pe care unii bărbați curajoși o au la Început. Era singura lui reacție În fața pericolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tare mi-aș dori să nu fi omorît cerbu’ Ăla. — Și el și-ar dori. Mi-a povestit cum a citit Într-o carte că poți cresta pe cineva cu un glonț fărĂ să-l rănești cu adevărat. Atîta că paralizează de frică - și Nickie a vrut să Încerce chestia asta. Zicea c-a fost o mare prostie. Da’ a vrut să-ncerce. Și atunci l-a Împușcat și i-a rupt gîtu’. I-a părut groaznic de rău. Îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceață, întuneric profund. Mi s-a părut că dinspre cimitir (tocmai dinspre cimitir!), auzeam foșnete. Imediat mi-am pus arma în poziție de tragere, pregătit s-o folosesc. Părea că cineva sărise gardul, inima îmi bătea nebunește. Efectiv, am rămas paralizat când ceva străluci în mâna intrusului. Gâtuit de emoție, reușii să bâigui regulamentar “Stai, cine- i?”, dar prea târziu. Respectivul se apropiase, eram sigur, să mă înjunghie! Ia de ici, hai ia de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Urâtul este cea mai “reușită” mutilare a frumosului, pe un pat al lui Procust care este societatea, și totodată punctul cel mai îndepărtat de frumos, paralizat de însăși neputința de a înainta pe scara valorilor. După cum știm, urâtul este contrariul frumosului. Dacă admitem existența unei valori, precum cea a frumosului, trebuie să admitem și existența unei nonvalori, și anume cea a urâtului. În lipsa urâtului, frumosul n-
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
Joseph. Și mai era ceva ce m-a uimit peste măsură: accentul cu care vorbea femeia. Exprimarea era cât se poate de precisă, dar n-aș putea s-o redau exact și în amănunt. Al treilea lucru, care m-a paralizat, a fost constatarea că figura ei, pe măsură ce mă uitam mai bine, începea să mi se pară oarecum cunoscută. Era chipul străbunicii mele, al cărei portret atârna pe un perete, în biroul tatălui meu. "Pac!" și bățul m-a pocnit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
moară. I-auzi cum doinește Poetul pe care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu o săgeată otrăvită, dar tot mă simțeam neliniștită. Nu paralizată de teamă ca În zilele de odinioară, când simplul sunet al unui celular era destul să Îmi facă inima să Îmi sară din piept, dar destul de neplăcut la ideea - oricât de improbabilă - de a da cu ochii de ea. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]