3,306 matches
-
să recidiveze neîntârziat. În timpul pauzelor de scris desenam călugărițe, cu predilecție vincențiene, ale căror bonete cu aripioare le aveam înaintea ochilor de la moartea sărmanei mele mame în spitalul Sankt Vinzent din Köln și pe care acum le schițam în metroul parizian sau în Jardin du Luxembourg. Iar acolo, aproape de caruselul lui Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele circuite în care se vedea urmărit, din care, așa credea el, nu exista scăpare. La Paris am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
europene și a rafinatului nostru egoism. Nu m-a lăsat indiferent nici Lunga căutare a lui Tai An, care reia, În stilul său, tema clasică a obiectului ascuns. Poe Începe seria cu The purloined letter; Lynn Brock Încearcă o variațiune pariziană În The two of diamonds, operă cu contururi prezentabile, dar sluțită de câinele Îmbălsămat; mai puțin inspirat, Carter Dickson recurge la calorifer. Ar fi Întru totul nedrept să trecem cu vederea Previziunile lui Sangiácomo, enigmă a cărei soluție fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajuta mersul la cenaclu să-i citesc. Măcar din curiozitate ar fi trebuit să văd cum, din păcate nu eram curios. Eram numai obligat de recunoștință. Și ce altceva putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării cu boruri largi și treponeme. Sau sfioși bacili Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te duci la munte, acum au apus zilele lor, s-a inventat hidrazida. Pe de altă parte, boema pariziană de Început de secol e frumoasă numai la Paris și la Începutul secolului, vorbesc de XX, deci n-avea cum fi autentică nici măcar În Bucureștiul Întunericului, orice asemenea Încercare, cu toate că binefăcătoare pentru artiști, vorbesc de trupul iar nu de arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abia i-au mijit sînii democrației ne mai informează că pe nimeni nu miră că „la francezi se fac urmăriri”. Știe ea. La articolul 27 alin. 2 din proiectul de lege privind organizarea SRI-ului, cîțiva politicieni lipsiți de perspectivă pariziană continuă să se mire, și au făcut propunerea desuetă de-a nu mai fi Încadrați În această fragilă instituție oameni compromiși. Informatori, colaboratori ai securității, foști activiști. Textul propunerii a fost respins. Din fericire, pentru că dacă s-ar fi adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Africa, cu lei și Redford, a așezat În prim-plan doi evrei suspecți de homosexualitate (dac-ar fi fost și handicapați negri, s-ar fi tradus deja În 12 limbi și-un sfert), Îi pune să vorbească precum În suburbiile pariziene la incendiu, a ales o schemă dramatic-sîngeroasă, că se vinde ca realitatea, a condimentat ciulamaua cu cîteva imagini SUA, și ne-a oferit concluzia absolut inedită: afganii sînt primitivi. La o asemenea capodoperă, amplă ca un șpagat pe tavan, cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd un program de filme franțuzești prezentat de societatea cinematografică a universității. Primul a fost Le Sang Des Bêtes, scurtul documentar al lui Georges Franju despre un abator parizian. Când filmul s-a terminat, sala era pe jumătate goală. Era publicul obșnuit al societății cinematografice: în multe cazuri mari amatori de filme de groază care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu puteau asigura livrarea decât luni, ceea ce era, evident, inacceptabil. De aceea fusesem nevoită să recurg la ideea cu avionul particular. Dacă totul se va desfășura conform planului, micile Cassidy și Caroline se vor trezi din somn În apartamentul lor parizian duminică dimineață și Își vor bea lăpticul la micul dejun citind noile aventuri ale lui Harry - cu o zi Întreagă Înaintea tuturor prietenelor lor. Mi se Încălzea sufletul de drag, zău așa. La câteva minute după ce rezervasem mașinile și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la etaj să văd ce vrea. Nu era decât ora două din prima mea zi la Paris și voiam deja să mor. Atâta că nu aveam voie să mor. 17 — Camera Mirandei Priestly, am răspuns eu din noul meu birou parizian. Cele patru mult râvnite ore care voiau să se numească noaptea mea de somn fuseseră Întrerupte de un apel telefonic disperat de la una dintre asistentele lui Karl Lagerfeld la ora șase dimineața, și exact acela a fost momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de dezgust total sau, În cel mai bun caz, cu vreo remarcă răutăcioasă, iar pentru asta nu fusese nevoie decât de o echipă de intervenție formată din redactori de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și scumpă garderobă din lume. — A venit mașina, Ahn‑dre‑ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că glumești - te rog. — Nicidecum. Nostim, nu? Nu reușesc să pun mâna pe tine În nici un alt fel, și m‑am gândit că așa poate merge. Mama mea vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat la redacția pariziană a Runway - e fotograf și face din când În când ședințe foto pentru revistă - așa că nu a trebuit decât să o rog să‑i spună Mirandei că Însinguratul ei de fiu ar avea nevoie de compania uneia din asistentele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât de bine ne‑am Înțeles, cu câtă ușurință ne‑am Împărtășit una alteia coșmarurile legate de Runway (eu le mai aveam din când În când: unul cu precădere Îngrozitor, În care părinții mei erau Împușcați mortal de un polițist parizian de modă pentru că purtaseră pantaloni scurți pe stradă, iar Miranda reușise cumva să mă adopte legală, cât de repede ne‑am dat seama că eram de fapt una și aceeași persoană, cu numai șapte ani diferență Între noi. Întrucât avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu puteau să nu fie privite într-o perspectivă puternic polemică și în strînsă legătură cu ideile de reformă religioasă parcurse de Restaurația europeană ea își recucerește integritatea și adevărata fizionomie precum și locul său istoric exact. Anii imediat următori revoluției pariziene din 1830 au fost deosebit de fecunzi și tulburi pentru istoria religioasă europeană, în general, și italiană, în particular. După cum a observat Giorgio Spini, un suflu reformator s-a manifestat mai viu decît oriunde altundeva, în Italia, în opinia care în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai umilitoare, cum ar fi călătoriile ratate în Brazilia. Nu voiam ca dr. F. să știe și chestiile foarte intime. — Asta nu e tot, mi-a zis. Îmi ascunzi ceva. I-am povestit, fără tragere de inimă, despre tentativa mea pariziană de sinucidere, pe care am înfrumusețat-o. De asemenea, am recunoscut că n-am mai avut parte de Rio după călătoria la LA. —Ei bine, ori era orb, ori homosexual, glumi dr. Fensler, încercând să mă înveselească. Genul acesta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Îi potolea pe locuitorii pueblelor n-avea ce căuta În această mică enclavă vibrantă, care părea să combine ce aveau mai bun Bel Air (##notă: Zonă rezidențială exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit pentru viața sa artistică și intelectuală.##). Vizavi de poarta Clubului Nautico era un cinematograf În aer liber cu un amfiteatru tăiat În coama dealului. O pancartă de lîngă chioșcul de bilete anunța un sezon de filme cu Katharine Hepburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny); operă cu subiect politico-satiric compusă de Kurt Weill, pe un libret de Bertolt Brecht. Prima reprezentație a avut loc În 1930, la Leipzig.##) sau Irma la Douce(##notă - Musical avînd ca personaj central o prostituată pariziană, compus de Marguerite Monnot (autoare a foarte multor piese din repertoriul lui Edith Piaf) pus În scenă pentru prima dată la Paris, În 1956, pe versuri de Alexandre Breffort.##). Femeile urcară Împreună cu Mahoud Într-un taxi care porni În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pot să vă spun că arătați neschimbată! Oh, ești gentil! Sunt măgulită să aud complimente, chiar dacă știi că sunt minciuni în haine elegante. Dar de ce stăm în hol? Poftiți înăuntru. Face un mic semn tinerei brunete, cu aer de subretă pariziană, care-și făcuse tăcut apariția pe o ușă laterală: Ileana, te rog, pune într-o vază buchetul de flori. Ați apucat să mâncați domnule Rădulescu? Fără să mai aștepte răspunsul lui Marius, continuă: Nu are importanță, micul dejun este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ani, le răsfoia În vacanțe, cu lacomă curiozitate, Îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un verde deschis - purtată de o actriță franceză, aflată Într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina Îmbrăcată În strălucitoarea rochie pariziană, se visa, cu alte cuvinte, În mijlocul acelei lumi trecute pentru cei de aici, dar Încă actuală pentru civilizația lumii apusene de pe continent. Rochiile, croiala și eleganța acestora, erau, implicit - simțea ea - expresia unei lumi libere, care trăia după pofta inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini Înflorite de primăvară, În inima Parisului, apoi pe străzi cu zeci de magazine cu reclame colorate și mărfuri În vitrine elegante. Și ele mergeau ținîndu-se de mînă, erau vesele, rîdeau și parizieni curioși Întorceau capul după ele. 6. Intraserăm În iarnă. Zăpezi. Înainte de zăpezile Crăciunului, cu două săptămîni Înainte, primii scrisoare de la Ana, prin care-mi anunța moartea lui Lung. „Te anunț cu strîngere de inimă: Lung a murit; a fost Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
îngăduit să întrevedem putința unui transplant roman, care să prilejuiască o autentică palingerezie: după un decupaj astfel condus, încît să-i împrospăteze eclatant acestui tezaur valențele mediteraneene și latine. Bogăția ofertei nu se găsea nicicum sacrificată, numeroase piese din arhiva pariziană a marelui fotograf, generos puse la dispoziție de soția sa Ariana Negropontes Grigorescu, se adăugau, fericit concrescute, lotului anterior de imagini, - noua expunere de la Roma le absorbea natural, fără vreun hiat. Priveliști antologic expresive, muri și pavimente cărora melancolia timpului
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
Dej, n-a putut vorbi mai mult, ca și despre perioada 1944-1947 a colaborării autorului la "Dreptatea", în nici un fel amintită (cartea a fost scrisă înainte de 1989!) - e de înțeles. Ceea ce mă miră este că Șerban Cioculescu omite anii studiilor pariziene, unde voia să-și pregătească o teză de doctorat și unde i s-a născut și fiul său Barbu. Dar, să trecem. Volumul de Amintiri al lui Șerban Cioculescu în recenta ediție, completată cu vreo câteva piese esențiale, se citește
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
bandă" era alcătuită cu precădere din femei. Dar dincolo de uneltirile mai mult sau mai puțin verosimile la care Elena Bibescu va fi participat în privința lui Ferdinand, meritul cel mare al pianistei e legat de lansarea lui George Enescu în fața publicului parizian, episod subliniat cu pregnanță de C. D. Zeletin: "La o largă cuprindere a vieții unui om, descoperim existența unui moment de apogeu căruia îi pătrundem sau nu semnificația. E posibil să fim născuți pentru acest vîrf biografic. E vorba de
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
artei la acele elemente "premonitorii", "revoluționare" legate de "progresul" victorios spre arta modernă. Un artist este expus pentru calitățile intrinseci ale lucrărilor sale indiferent dacă este un inovator sau se exprimă în limitele unor reguli predefinite. Ca și la muzeul parizian Orsay, rezultatele sunt amestecate. Picturi reprezentând arta academică și cea de avangardă nu sunt cu adevărat integrate chiar dacă sunt expuse în săli învecinate. O abordare cronologică mai strictă ar fi lăsat vizitatorul să judece singur meritele unora în raport cu celelalte și
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
culise, iar ceea ce mi se pare remarcabil, Nae Caranfil transformă fiecare personaj într-un actor, mai mult sau mai puțin conștient de rolul său, iar în această privință excelente mi s-au părut inserturile de bandă desenată care prezintă periplul parizian al asociaților. Caranfil riscă uneori scene șarjate funambulesc, precum scena în care monarhul explodează furios - Carol I era reputat pentru calmul său desăvîrșit - cînd consilierii încearcă să-l lămurească fiecare după priceperea și urechea lui cam care ar fi rostul
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]