3,522 matches
-
funcționat irepresibil, în cazul meu, prejudecata. Format auditiv la școala recitărilor eminesciene în linia Vraca-Manolescu-Botta-Codrescu- Moldovan- Ca ramitru-Seciu-Bălănuță-Cozorici, unde artificiile rosti rii, retorica personală, amprenta actorului în stabilirea accen telor din arsenalul exclusiv romantic orientau discreționar lectura, sigur că glacialitatea partiturii lui Iureș m-a descumpănit. Dar nu mă las: mai pun o dată CD-ul. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 24 mai 2012 EPILOG Șir de plecări Ce bine ar fi fost dacă, odată citind titlul de mai sus, regia v-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însă să se facă primitoare. Nu-și consuma nici spiritul, nici grațiile, dar obliga pe musafiri să fie spirituali și gra-țiosi. Aceiași oameni nu mai erau aiurea deopotrivă de plăcuți, în cadrul acela simțeau nevoia să-și cânte cea mai bună partitură, nu numai muzicală, ci și omenească. Ca și sextetele, conversațiile mergeau în tactul și tonul cerut. Elena avea negreșit mult merit pentru aceste armonizări, dar pe drumul lui adevărat e lesne ca omul să meargă bine și Elena avea norocul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre Elena pentru a-i putea vedea impresia în caz de primejdie. Totuși intrase pentru că vrea cu orice preț să vadă pe Marcian, de care îi vorbise Drăgănescu cu admirație. Marcian, 234 ce se dusese spre bibliotecă să caute o partitură, dase peste acea arătare ascunsă acolo de o rușine necunoscută. Mika-Le, surprinsă, pusese mâna peste gură cu gestul ei prostesc. Mirarea lui Marcian fu așa de mare că Elena, care probabil îl urmase cu privirea, descoperise pe vinovată. Deși se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la fericirea Elenei revenea subt altă formă în sensibilitatea ei. Marcian băgase numai de seamă că rumeneala prindea foarte bine pe Elena. O privea cu surâsul din ce în ce mai plăcut. Se depărtase de bibliotecă neglijând cu totul pe Mika-Le, el vorbind de partitură, din buze numai, ea ascultîndu-1 distrat, dar amândoi simțind o neobicinuită mulțumire. Abia peste câteva zile, Elena povestise lui Drăgănescu impresia lui Marcian despre Mika-Le și cum nu era cu putință ca fata ceea să fie la locul ei. - O s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
uită Înspăimîntat la măicuță: parfumul, lipsea parfumul; se simțea complet năucit și În spatele lui lumea Începuse să murmure; lipsea parfumul și ăsta nu era pianul lui și ea nu stătea lîngă el, așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor... Nu-i nimic, Susan nu se simți de loc rușinată. Era foarte sensibil și emoționat, desigur. Două săptămîni mai tîrziu părăseau palatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am văzut, deseori, la concertele-lecție “Să înțelegem muzica”, ținute, aici, în N., de inimosul profesor universitar G.P., în vârstă de aproape optzeci de ani. Atunci nu pleacă nimeni, pentru că profesorul aduce cu el înregistrări video ori numai fono, dar și partituri, și, alături de ele, cadre didactice de la conservator, interpreți de operă, operetă, o parte din filarmonică, toți, probabil, foști studenți care, oricât ar vrea, oricât n-ar vrea, n-au cum să-l refuze. Vrăjitorul octogenar descifrează, pentru cei doritori să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tip reality, care profita de ciudățenii și durere. Lucra cu generalizări fără a particulariza, cu fapte fără a înțelege, cu cazuri fără a ține cont de sentimente personale. Nu citi cronica până la capăt. Stătea cu revista deschisă în față, o partitură la prima vedere. În jurul lui, în biblioteca luminoasă, plăcută, stăteau patru sau cinci pensionari și mulți copii de școală. Nici unul nu se uita la el. Privirile aveau să înceapă de mâine, când va trece prin campus: alura nonșalantă a colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreodată mâna pe un violoncel. Dar se auzea o muzică... incredibilă! Cum poate face creierul așa ceva? Adică, să imite cântatul la un instrument, mai înțeleg. Dar cine compunea muzica aia? În timp real? Eu nu pot nici măcar să citesc o partitură. Cele mai minunate armonii pe care le-am auzit vreodată. Și sigur eu le-am compus. N-are nici un răspuns de dat și asta îi și dă. Nu poate decât să-i atingă și el urechea. El visase noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
celelalte roluri pe care ni le asumăm, așa că nu-mi rămânea decât să practic un slalom nesfârșit și obositor, alergând mereu de la o scenă la alta, schimbând în goană costume, decoruri, peruci, strădu indu-mă să interpretez cât mai corect partiturile și simțindu-mă vinovată că nu am destul timp să pregătesc fiecare rol așa cum se cuvine. Pur și simplu, mă suiam la repezeală pe câte-o scenă și improvizam din mers, mereu cu ochii pe ceas, mereu gândindu-mă ce
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
formă, în locul preocupării pentru esență. Având acest conținut filozofic, estetica lui Camil Petrescu, explicită în aceste texte, nu are corespondent direct în scriitura artistului. Dimporivă, Camil Petrescu este un scriitor care excelează conștiința formulării. Stilul "frumos" se arată și în partiturile personajelor care devin naratori, scriind: Doamna T., Fred Vasilescu, Ștefan Gheorghidiu. CREAȚIA NARATIVĂ Romanul românesc modern este rezultatul unei minuțioase analize psihologice, dar și al unei profunde cunoașteri a complexelor probleme sociale. Înscriindu-se în această arie a sondării stărilor
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
al provincialului. Este așa cam cum ar fi să fie în emisiunile de varietăți, din acelea realizate pe vremuri la TVR, la care priveam cu toții duminică seara. Acolo vedeta (atunci de muzică ușoară, astăzi altfel, în sens, adică, politologic) cântă partitura ei și dansează așijderi, între timp anonimatul provincial, imaginați-l că se exprimă în spate sub forma acelor balerini, sau coruri, sau ce-or fi ele, care degrabă și la timp execută pașii care trebuie, se învârte anonimatul provincial frumos
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
execuția muzicală concretă, ci funcționa ca manuscris de arhivă la care se făcea referință, pentru a controla dacă s-a deviat sau nu de la tradiție. Notația muzicală, la început, așadar, nu a implicat în mod necesar obișnuința de a citi partitura dintr-o carte în momentul execuției: acest lucru a avut loc în mod gradual, până când tradiția scrisă a înlocuit-o total pe cea orală și a devenit condiția indispensabilă pentru noile compoziții. Repertoriul codificat privea atât Liturgia Orelor cât și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și practicate și alte combinații vocale, uneori originale și neobișnuite. De exemplu, în capela din Ferrara, la curtea lui Ercole I, între 1471 și 1505, este atestată prezența a două coruri, unul format din adulți și unul din copii, cu partiturile existente. Cantorii, al căror număr era variabil în funcție de disponibilitatea financiară a comitenților, se dispuneau în cerc înaintea unui enorm pupitru de lemn așezat între altar și nava centrală; în jurul lor, se aflau eventualele instrumente de suflat. Existau și elemente laice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu care credem c-o să se mărite. Au trecut patru ani pînă cînd ai apărut tu. Thaw ajunse acasă cu trei ore înainte de întoarcerea tatălui său de la lucru. Lemnele erau pregătite pentru foc. îl aprinse, apoi luă un teanc de partituri de pe scăunelul de la pian și le împrăștie pe carpeta din fața șemineului: adaptări de duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putu să plîngă, dar un aisberg de lacrimi înghețate pluti aproape de suprafață, și își dădu seama că acel aisberg plutea în oricine și se întrebă dacă și ceilalți îl simțeau la fel de rar ca el. Adormi cu capul pe teancul de partituri și se trezi peste o oră, simțindu-se atît de bine, că aruncă seringa și adrenalina în găleata de gunoi și bău o gură de spirt. Avu efectul unui pahar de whisky cu prietenii, dar gustul era atît de respingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul, bătrânul și bunul meu Bösendorfer, și-am luat în brațe partiturile, un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă ispitea nimic și dintr-odată m-am simțit atrasă ca prin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
LUNI 29 DECEMBRIE Timpul trece 1 Anul a trecut ca o săgeată pe lângă mine. Și,cu toate că din el mai sunt numai două zile,ce-am făcut eu azi? Am cântat și-am tot cântat la pian, am luat la rând partiturile. Apoi am cântat fără partitură, din amintiri. Am cântat mai prost decât oricând, mizerabil, neatent. Cât despre rest, am început să-mi scriu portativele interioare cu Alexandru la cheie. Ba chiar cred că e vorba de concerte în Alexandru major
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
1 Anul a trecut ca o săgeată pe lângă mine. Și,cu toate că din el mai sunt numai două zile,ce-am făcut eu azi? Am cântat și-am tot cântat la pian, am luat la rând partiturile. Apoi am cântat fără partitură, din amintiri. Am cântat mai prost decât oricând, mizerabil, neatent. Cât despre rest, am început să-mi scriu portativele interioare cu Alexandru la cheie. Ba chiar cred că e vorba de concerte în Alexandru major și le-aș tot relua
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să răspundă la telefon. E complet "nevinovată", înțelegeți ce vreau să spun. Pe vremuri, în cazuri din astea neamurile te puneau sub interdicție. " Da, își zise maiorul, îmi închipui ce-a fost în stare să facă Melania acolo. Cu ce partitură formidabilă le-a luat ochii ăstora. Ea și Mirciulică... Și totuși nu se poate! Nu se poate să nu fi greșit undeva! Dar unde?" Se uită la chipul căruntului căutând parcă acolo răspunsul, dar nu văzu decât feșele albe și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce concurs, în fine partitura completă. ― Și? ― Când a dat cu ochii de ipochimenă, nenorocitul a prins o expresie sfâșietoare. Și-a adus aminte că a uitat reșoul în priză ― era un spontan ― și a luat-o la goană! Acum înțelegeți, sper, de ce Valerica n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
armele moderne, iar restul este istoria pe cale de a se scrie. Pentru Cushing, întâlnirea cu Lilian Woodham-Kelly nu înseamnă decât un interludiu înșelător în existența sa. Sergentului dezertor îi este oferită ocazia de a juca timp de câteva zile, convingător, partitura ofițe rului de carieră. Sfârșitul aventurii este și sfârșitul unei idile petrecute în afara cadrului implacabil al destinului. Nici Miccoli nu-și va afla fericirea în Abisinia și poate că tocmai de aceea drumurile îl vor purta mai departe către Spania
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau cel puțin o stare de confuzie. Deseori era nevoie să o pună la punct. Îl adusese în centrul orașului cu vechiul ei Plymouth și în timp ce ea fusese la medic să-și trateze artrita, Ignatius cumpărase de la magazinul Werlein niște partituri pentru trompeta sa și o coardă nouă pentru lăută. Apoi se plimbase prin Penny Arcade de pe Royal Street să vadă dacă se mai instalaseră jocuri mecanice noi. Fusese nemulțumit că dispăruse jocul de minibaseball. Poate îl duseseră doar la reparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
baseball o oferea umanității, cei doi ochi triști și plini de râvnă se îndreptau spre el prin mulțime, ca două torpile ce trebuiau să atingă o țintă mare și lânoasă. Polițistul se năpusti asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu o voce în care tremura speranța că acesta nu avea nici o legitimație oficială. — Cum? Ignatius privi în jos spre insigna de pe șapca albastră. Cine ești dumneata? — Arată-mi permisu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dacă ai puțin timp, o să fac efortul de a discuta cu dumneata problema delictelor, dar nu face greșeala de a te lua de mine. Polițistul îl apucă pe Ignatius de braț și se trezi lovit în cap de punga cu partituri. Coarda de lăută care se bălăngănea în afară îl plesni peste o ureche. — Hei! strigă polițistul. — Așa-ți trebuie, strigă Ignatius, observând că în jurul lor cumpărătorii curioși începuseră să se adune în cerc. Doamna Reilly se afla în magazinul D.H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tot timpu’. De ce nu-ți ții gura? îi spuse polițistul bătrânului. — Ignatius, întrebă doamna Reilly cu voce tremurătoare, ce-ai făcut, băiete? — De fapt, mamă, cred că el a fost cel care a început toată povestea. Arătă cu punga cu partituri spre bătrân. Eu nu făceam decât să stau aici și să te aștept, rugându-mă în gând ca veștile de la medic să fie încurajatoare. Ia-l pe bătrânu’ ăsta de aici, se adresă doamna Reilly polițistului. Cată gâlceavă’. I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]