2,234 matches
-
-se cu degetul mare de la mâna dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni, fie de altceva, problema nu e că nu-mi plac, spuse el, Înghițind Încă două aspirine. Apoi scoase trei pastile de culoare cărămizie dintr-o cutiuță cilindrică de plastic și le-ndesă În gură și le dădu pe gât cu Miller Lite. — Ce sunt alea? — Niște medicamente chinezești pentru detoxifierea organismului. Acum vreo patru-cinci ani, ba nu, acum vreo doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și m-am mânjit de sânge. Începând din acea zi am devenit un sclav perfect. Primeam de la Keiko Kataoka exact atâția bani cât să-mi ajungă să trăiesc. O dată pe săptămână trimitea o fată să-mi aducă banii, Împreună cu niște pastile de ecstasy și câteva grame de cocaină. Fetele erau mereu altele, dar Îmi povesteau despre Keiko Kataoka și mă masturbam cu gândul la ea. Pielea din jurul penisului mi se zgâriase și mă durea Îngrozitor a doua zi, dar mă dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei! Este atât de simplu, îl facem! Am 4 pastile de diazepam, tu îl ții de vorbă, eu i le strecor în cana cu ceai, adoarme, îl legăm de calorifer, îi punem căluș în gură și gata. Gară, tren, lume... Largă lume, deschide-ți plămânii că venim! Vom păși dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala pătată de somn actualiza un vis despre o primăvară sosită în tocul ferestrelor. Pastilele lichide de diazepam adormeau ferestrele. Dumnezeul mamii voastre de căcăcioși! Ați vrut să mă otrăviți, las' că va dau eu în primire! Bă, Chelemen o să vă rupă gâtul ca la hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în strălucirea picăturilor de rouă. -Aici e mai bine decât în deșert! -Aici e mai bine decât oriunde! -Aici putem fi fericite! -Și putem fi împreună! Lumea incredibilă a Suzanei Deac În lumea miraculoasă a Suzanei Deac nu trebuie înghițite pastile în încăperi, aparținând unor lumi iluzorii, trebuie pășit cu grijă în castele de sticlă, învăluite în ceață, pe insule necunoscute pline de verdeață, unde nimeni nu-l mănâncă pe celălalt. Această lume te face să înțelegi cuceririle unor inimi de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai adaug, ca moldoveanul, nu las ideile să se părăduiască, că-i păcat. - Și în ce constă acest „până acum”? - În următoarele cărți: Pe fluviu la deal - roman, Editura Moldova, Iași,1992; Vitrina cu fantasme - roman, Editura Moldova Iași,1998; Pastile contra morții - povestiri, Editura TipoMoldova, Iași,2001; Erotica - 2 romane: Clubul Megasexe și Prețul vieții ca de câine, Editura TipoMoldova, Iași 2002; Ademenirea - roman, Editura Moldova, 1996; Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006, vol I., Editura PIM Iași
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și promisiuni „cât cuprinde”, prăbușit în decembrie 1989, în cenușa lagărului care-și dăduse obștescul sfârșit, ca orice imperiu). În rest, am mai meditat și eu asupra vieții și am gândit niște Pastile contra morții. Sunt împăcat cu ce am pus deoparte, pentru viitorime. Să știe și urmașii noștri ce a fost și cum a fost și să se ferească „de cel rău!” - Și ceva despre adăugiri, la zestrea amintită? - Am copilărit într-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
ore bune, și amândoi se duseră În bucătărie. Violoncelistul nu mâncă, n-avea chef. În afară de asta nodul pe care-l avea În gât nu l-ar fi lăsat să Înghită. După o jumătate de oră era În pat, luase o pastilă ca să-l ajute să adoarmă, dar nu i-a fost de mare folos. Se trezea și adormea, se trezea și adormea, mereu cu ideea că trebuia să alerge după somn ca să-l prindă și să Împiedice insomnia să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Reinhard Lange stătuse la clinică mai multe luni, și se arătase deja disponibilă să discute despre angajatorul ei și despre treburile clinicii. M-a trezit la șapte dimineața cu un pahar de suc de grepfruit și cu o colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Leigh Eisner de la apartamentul 16D. E cineva la ușa mea. Cred că vrea să intre peste mine. Poți să vii repede aici? Să sun la poliție? Vorbea precipitat în timp ce se plimba agitată în micul vestibul și își îndesa în gură pastile de gumă Nicorette direct din folie. — Domnișoară Eisner, bineînțeles că am să trimit imediat pe cineva, dar poate că o confundați pe domnișoara Solomon cu altcineva. A sosit acum câteva minute și a urcat direct la apartament...ceea ce e permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-l pulverizase cu suc de lămâie — se desprinse din coadă acoperindu-i jumătate din frunte și ochiul stâng în întregime. Leigh vru să se întindă și să i-o dea după ureche, dar se abținu. Luă în schimb încă o pastilă de Nicorette. Emmy ridică privirea. — Cum adică? — Păi, ce defecte are? Obiceiuri urâte? Chestii nasoale? întrebă Leigh. Adriana ridică mâinile în sus a disperare. — Haide, Emmy! Orice! Mofturi, aventuri, obsesii, dependențe, secrete... O să te facă să te simți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de câte ori am încercat să vă învăț treaba asta pe amândouă. Uneori au nevoie de o atingere blândă. Învățați când să aveți o mână fermă și când s-o acoperiți cu catifea și sunt ai voștri pe vecie. Leigh luă câteva pastile Nicorette. — Habar n-am despre ce vorbești. Se întoarse spre Emmy. Vorbește englezește? Emmy ridică din umeri. Era obișnuită cu secretele pe care Adriana încerca să le împărtășească an de an. Erau ca niște povestioare drăguțe: amuzante când le asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doar să treacă de la dependența de țigări la ce de guma de mestecat cu nicotină - dar n-avea importanță. De la gumă n-avea să moară în viitorul apropiat, spera ea, și dacă da, atunci asta era situația. Mai vârâ o pastilă de gumă în gură ca să știe o treabă și lăsa manuscrisul deoparte. De obicei ajungea relativ ușor să fie captivată de lectura unei cărți bune pe care doreau să o publice mai multe edituri, dar de data asta era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
priceput. Asta e cea care îți place, nu? Leigh oftă. — Relativ, da, cred. E nemaipomenit de drăguță, prietenoasă, deschisă și grețos de perfectă. Seamănă foarte mult cu cealaltă. Emmy auzi zgomotul familiar pe care îl făcea Leigh când scotea o pastilă de gumă Nicorette din folie și o mesteca. Aproape că și simțea ușurarea prietenei ei. — Mai bine așa decât vreo ticăloasă pasiv-agresivă care să-ți facă viața un calvar. Ți-ar fi mai greu să fiți ca niște cumnate decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o mică geantă pe role, se îndreptă spre firma de închiriat mașini de pe strada East Thirteen și, după ce acceptă asigurarea oferită — paza bună trece primejdia rea! — Leigh își luă o cafea mare cu lapte și gheață de la Joe, apoi două pastile de gumă Nicorette și se așeză la volanul mașinii, un Ford Focus roșu. Drumul a durat mai puțin decât se aștepta; în două ore și ceva se opri în parcarea unui restaurant numit Estia’s. Era construit ca o căsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cap că nu, iar Tuti a fugit repede la bar. — La ce te-ai gândit când ai adus-o aici? s-a pomenit Leigh întrebând, de parcă mintea ei nu mai era în stare să controleze ce spune. A luat trei pastile de gumă Nicorette și a așteptat să se calmeze. Nu, nu-mi răspunde. Nu-mi pasă la ce te-ai gândit. Eu vreau să plec. A început să-și strângă lucrurile, dar Jesse a oprit-o punându-i mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o femeie care, într-un cartier pustiu cu obloanele închise, deschisese pe neașteptate o fereastră, deasupra lui, și scosese două țipete puternice înainte de a trage iar obloanele peste umbra deasă din odaie. Dar el nota pe de altă parte că pastilele de mentă dispăruseră din farmacii \ multă lume le sugea pentru a se feri de o eventuală contagiune. EL CONTINUA DE ASEMENEA SĂ-ȘI OBSERVE PERSONAJELE FAVORITE. AFLĂM CĂ BĂTRÂNELUL CU PISICILE TRĂIA, ȘI EL, ÎN PLINĂ TRAGEDIE, ÎNTR-O DIMINEAȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu cumva aceasta, perfidă, să țină pilula sub limbă, iar apoi, intrînd În bucătărie, să o scuipe la coșul de gunoi. Ar fi trebuit să intre după Ingrid și În baie, să fie sigur că prefăcuta nu scăpa acolo de pastila nedorită. Ingrid avea o fiică, mai Încercase, poate, să lege pe cineva. Thomas nu vroia să Încheie brusc relația. Se pregătea; s-ar fi putut, altfel, să iasă rău. Învăluitor, sufocant, Ingrid Îi arăta iubire. Sau nu, Îl dorea doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Umilință extraordinaire, țipând că s-a zis cu logodna ei. Julie spunea c-avea pe ea doar o blană de șinșila furată, chiloți cu șnur, și-atât. E clar că trebuie să fi fost o nuntă spartă. Partea bună a pastilelor antianxietate de genul Xanax-ului este aceea că poți să te afli în epicentrul propriului tău dezastru romantic fără să bagi de seamă. Ar fi arătat dumnezeiește în rochie de mireasă. Oooofff, ce triiisstt. Vera Wang o să fie furioasă. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ce copiii ăștia nu iau o supradoză de Advil, comentă Julie. E mult mai simplu decât să iei droguri sau mai știu eu ce. Advil? Poți să mori luând Advil? Aveam un flacon întreg în cameră. Mă întrebam de câte pastile ar fi oare nevoie. Mai mult de două pastile ar fi deja supradoză, presupun, spuse Julie. Era groaznic să te gândești că trei pastiluțe pentru migrene ar putea să te omoare. Voi lua opt, ca să fiu sigură. Dumnezeule, oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
comentă Julie. E mult mai simplu decât să iei droguri sau mai știu eu ce. Advil? Poți să mori luând Advil? Aveam un flacon întreg în cameră. Mă întrebam de câte pastile ar fi oare nevoie. Mai mult de două pastile ar fi deja supradoză, presupun, spuse Julie. Era groaznic să te gândești că trei pastiluțe pentru migrene ar putea să te omoare. Voi lua opt, ca să fiu sigură. Dumnezeule, oare de ce nu se sinucid mai mulți oameni dacă-i atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bine îmbrăcată pe care n-am avut-o niciodată: - Costumul alb de la Givenchy, cu manșete de dantelă Chantilly, pe care l-am furat din culisele prezentării colecției de primăvară. - Rețeta de Ambien - pentru încă patru tuburi a câte 30 de pastile, că dr. Blum oricum n-o să bage de seamă. - Hainele mele favorite: haină de piele McQueen cu șnururi (1), Blugi Chloé (16); Manolo, perechi (32); poșete YSL (3), Prada (2); rochie cu volane Rick Owens (1) - dacă e prea îndrăzneață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Le-am pus pe pat și am luat megaflaconul de Advil din portfard. Am tras draperiile și m-am dezbrăcat. M-am încălțat cu sandalele Manolo. Trebuie să știți că arăt dumnezeiește numai cu ele în picioare. Am înghițit opt pastile de Advil cu Mimosa și m-am întins pe pat. Nu s-a-ntâmplat nimic. Eram cât se poate de vie, deoarece încă zăream ștrasurile strălucindu-mi pe vârful picioarelor, care, am observat cu oroare, erau date cu ojă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Eram cât se poate de vie, deoarece încă zăream ștrasurile strălucindu-mi pe vârful picioarelor, care, am observat cu oroare, erau date cu ojă roșie în loc de roz-sidefiu, culoare care s-ar fi asortat mult mai bine cu sandalele. Poate opt pastile de Advil nu erau de ajuns. Am mai luat una, apoi încă una, apoi încă una, până ce n-a mai rămas nimic. În total, vreo treizeci. Ah, m-am gândit, nu trebuie să uit să mă îmbrac cu halatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
putea fi de folos. N-am putea vorbi despre altceva? am propus. Ν Entre nous, adevărul e că atunci când Eduardo era plecat din oraș - adică mai tot timpul, din pricina afacerilor - îmi cam venea din nou cheful de Advil. Aruncasem toate pastilele din apartament, dar seara, când eram singură, simțămintele acelea de tip halat-Ritz îmi reveneau și mă băgau în sperieți. De fiecare dată când îmi aminteam de Zach, chiar și pentru o secundă, îmi venea să mă duc direct la farmacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]