2,501 matches
-
mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afli despre mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simți că ești pe cale să dai naștere unei ființe vii, cum să vorbești despre modul în care legătura aceasta cu copilul tău are darul de a te conecta, instantaneu, la tot ce este elementar și etern, fără să devii narator patetic și necreditabil? Când a apărut Laura, primul copil, toate prioritățile și percepțiile mele s-au modificat. Atunci am descoperit că, dintr-odată și paradoxal, existența mea s-a simplificat și s-a complicat în același timp : s-a simplificat pentru că
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
În viitor. „Dacă se comportă așa cum se comportă, Înseamnă că are ceva În el numai al lui, ceea ce noi nu avem și trebuie să-l lăsăm cum e el, altfel Îi forțăm personalitatea“, vorbea Aura. M-a enervat acest mod patetic al ei de a-și da aere de tragi-comediană, mai ales pentru că șefa ASC de grupă m-a acuzat, În apărare, de „imaturitate“ și le-am trântit, nu fără a-i face să creadă inițial că vreau să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative, priviri furioase, priviri insolente, priviri triviale, priviri pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se târăsc oamenii cu lăcomie spre ceruri Când le put a privată și gesturi, și mâini, și razele ochilor Orice pâlpâire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu săbiile de gheață și foc ale creierului. Totuși ce trebuie să fac? Atitudinea mea va fi dictată de a lui, de locul În care vom duce discuția și de altele. Să mă umilesc, să-i fac o nouă declarație patetică nu-i pe măsura mea. Să fiu demnă, să par rece nu pot, pe mine nu mă pot minți și mutila. Ar fi cea mai frumoasă iubire de pe pământ cea care s-ar putea naște Între mine și el. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum ai vrea tu să te iubesc?“ „Nu știu. Nu mă interesează!“ (Desigur că mă interesează, dar mă prefac.) „Nu-ți cer să mă iubești mai mult decât merit.“ „Bine, ei bine...“ (și aici se uită cu o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se eșuează cel mai ușor În câte o femeie. Îmi este frică de sentimente; aș fi capabil să mă pierd, să accept liberul arbitru al unei frivole precum eroul lui Camil. Cât de ridicol este acesta când trece În registru patetic: Ei bine, Într-o zi vine femeia aceasta și-ți spune că toate astea trebuie să Înceteze până mâine la ora 11.35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul să taie din spatele unui om viu exact livra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmare, exprimarea marelui său talent literar. Paradoxul e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se strângă, am privit înapoi spre drumul pe care venisem și-am respirat adânc, încercând să mă calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făcut el - ce au făcut ei doi. Știu. Deși mă prefac că-mi continui viața ca și cum ar avea un sens, știu că totul s-a schimbat pentru totdeauna. Știu că, după ce-mi voi fi dus la capăt mica excursie patetică, îmi voi cumpăra cutia de dischete de la Dixon’s și mă voi întoarce acasă, iar el nu va fi acolo. Nu va mai fi acolo niciodată. Atuncitc " Atunci" Judy E l era acasă în seara în care a început totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Părăsită de ticălosul ei de prieten pentru una mai tânără, pregătită să rupă în bucățele simbolul pictorial al așa-zisei lor relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață. Fir-ar să fie, era amuzant când Renee Zellweger juca rolul unei tipe drăguțe și durdulii care se îmbată rău de supărare, dar parcă nu era atât de amuzant când erai tu tipa aia drăguță și durdulie — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a spus că trebuie să plece, dar ea nu crezuse. Emmy își puse capul pe umărul lui. — Îmi amintesc, Rafi, dar asta era... asta era ieri. Chiar trebuie să pleci? Nu-i plăcea vocea ei rugătoare și un picuț cam patetică. Tocmai spusese oricui dispus să o asculte că ea nu dorea decât să se distreze, fără alte pretenții, și acum iat-o agățându-se ca un scai de acest străin. Te rog, să nu faci cum ai făcut cu Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mod rezonabil și matur, ea preferă să se încurce cu un tip cu care lucrează. Cu cineva însurat! Cu asta distrugându-și cariera și viața amoroasă dintr-o singură lovitură. Ar fi de râs dacă n-ar fi atât de patetic. — Nu e patetic, spuse Emmy automat. — Vorbesc despre mine la persoana a treia. Ce nu ți se pare patetic? — Oh, scumpo, oftă Emmy. Îmi pare rău. Chiar nu știam că e atât de grav. Niciuna n-a știut. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
matur, ea preferă să se încurce cu un tip cu care lucrează. Cu cineva însurat! Cu asta distrugându-și cariera și viața amoroasă dintr-o singură lovitură. Ar fi de râs dacă n-ar fi atât de patetic. — Nu e patetic, spuse Emmy automat. — Vorbesc despre mine la persoana a treia. Ce nu ți se pare patetic? — Oh, scumpo, oftă Emmy. Îmi pare rău. Chiar nu știam că e atât de grav. Niciuna n-a știut. Dar nu poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta distrugându-și cariera și viața amoroasă dintr-o singură lovitură. Ar fi de râs dacă n-ar fi atât de patetic. — Nu e patetic, spuse Emmy automat. — Vorbesc despre mine la persoana a treia. Ce nu ți se pare patetic? — Oh, scumpo, oftă Emmy. Îmi pare rău. Chiar nu știam că e atât de grav. Niciuna n-a știut. Dar nu poți să te legi la cap dacă nu te doare. O fi Russell un tip nemaipomenit și da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
devenit, prin peripețiile biografiei, om de cultură, Își asumă, inconștient și conștient, rolul de apărător al vieții, al valorilor etice. Spiritul său pur, descoperirea antiumanului În lume se opune categoric regimului. Regimul apare În toată nuditatea sa, deghizat, În limbajul patetic și ipocrit, de lemn, al documentelor de partid. Hotărîri CC PRM și PCR despre reforma agrară, naționalizare și colectivizare, Învățămînt și sănătate, sunt istoria În sine, proiectată apoi În planul imaginarului, definind condițiile vieții și a destinelor. Petru Maier-Bianu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tot geloasă și pe ea. De fapt, nu. Dacă e să fiu sinceră, sunt foarte geloasă pe ea. Știu că nu a rămas gravidă dinadins, dar e ca și când ar fi călcat pe teritoriul meu. Dumnezeule, sună ca și cum aș fi foarte patetică și egoistă. Poate, doar un pic, spuse Fi. Dar sunt sigură că majoritatea femeilor, În situația ta, s-ar simți la fel. Ordinea naturală e să facem copii la o anumită vârstă, și apoi la o altă vârstă să devenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri lipite de carne. Mă culcam cu nimeni. În rătăcirile acelea euforice și patetice, deveneam tânărul temerar care aș fi vrut să fiu și nu fusesem. Coboram să mă joc în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram singur, exact ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am gândit că dacă aș fi murit brusc, Elsa ar fi găsit cu greu o fotografie a mea recentă de pus pe cruce. Gândul acesta nu m-a întristat, dimpotrivă, m-a consolat. Nu aveam martori. Poate fusese disprețul față de pateticul egocentrism al tatălui meu, cel care m-a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse relații din viață. Pregătisem imaginea, apoi ieșisem din raza ei și declanșasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
băi în mare și de soare. Va lăsa ca pielea ei să se albească o dată cu venirea iernii. Nu s-a îmbrăcat, este încă în capot. În partea de jos mătasea cade pe podea descoperindu-i picioarele. Am pus discul cu Patetica lui Ceaikovski. Notele invadează ca o furtună de cristale salonul în care intră soarele, sunt în picioarele goale și citesc. Ochii mamei tale se plimbă pe clape, uneori scoate o foaie, o strânge în mână și o aruncă la coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de copil moale. Aș putea să-ți spun asta. Și ar fi adevărat, așa era. Existau toate sentimentele acelea ușor neplăcute și ușor patetice, dar mai exista ceva. Exista, nemărturisită, dorința de a te face să te supui, de a-ți face ceva anapoda, pentru că viața mea anapoda se răsfrângea asupra ta. Și existau toate condițiile să nu fiu descoperit. Era un sport bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-o patetică conversație cu mine însumi, ca și cum o prezență invizibilă m-ar fi văzut și judecat. Evident că nu s-a întâmplat nimic, Dumnezeu nu se deranjează pentru un bărbat ridicol. După puțin timp eram deja cu gândul în altă parte. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lume de omul simplu, de omul „fără însușiri“ deosebite, de oricare dintre noi (Everyman), către Dumnezeu, de o transfigurare și răscumpărare tragică a banalului cotidian în absolut, de lupta pentru supraviețuirea făgăduită și sperată a trupurilor. Totul într-o mixtură patetică de tragic și grotesc, așa cum Unamuno își dorea să scrie încă de prin 1900 (un prim rod a fost Amor y pedagogía), în care protagonistul mediocru și lipsit de mijloace se confruntă, orgolios uneori, cu forțe superioare lui, dar amenințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ediției Miguel de Unamuno, Obras completas, Afrodiso Aguado, 1958-1960. „mi pobre madre España, loca también“, în Cum se face un roman, p. XXX. Vezi articolul „Pirandello și cu mine“, inclus în volumul de față. Trimit pe cei interesați la paginile patetice consacrate de scriitorul francez pe jumătate spaniol, ca și Cassou, spiritului și sfârșitului eroic ale lui Unamuno în cartea sa Dictionnaire amoureux de l’Espagne, Plon, Paris, 2005, pp. 363-373. Observația referitoare la substituția lui o cu i îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]