4,801 matches
-
afla, În opinia lui M. Herzfeld, un alt referent În raporturile (cu antecedente istorice, dar și cu noi implicații după 1990) dintre ortodoxie și romano-catolicism În România. Ioana Bot examinează În lirica lui Mihai Eminescu procesul de mitificare (propriu tradiției patriotice românești de după 1848) a cuceririi romane a Daciei. După ce (În Scrisoarea a III-a) Eminescu pune În antiteză grandoarea romană cu decadența contemporanilor săi - ,,Voi sunteți urmașii Romei?” -, marele poet român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și amenzi). Unicul volum de poezii al lui P., Flori de toamnă (1882), cuprinde un fel de meditații elegiace, cu tristeți inexplicabile și dor de moarte, dar livrești și superficiale, sufocate de o expresie comună, ca și versurile erotice sau patriotice. Poezia sa a fost aspru criticată de unii contemporani, ca un rău exemplu de imagini, idei și limbă. Înțelegător, autorul renunță la versuri și publică numeroase schițe umoristice și istorioare în diferite periodice, mai cu seamă în calendarele sibiene apărute
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Curentul magazin”, „Pan”, „Chemarea vremii”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religioase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de adânca durere cauzată de ciuntirea din
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
II, 258-262, III, 67-70; Doina Uricariu, Ieșirea din labirint, RL, 1979, 30; Sângeorzan, Conversații, 209-216; Zaciu, Lancea, 69-73; Băileșteanu, Refracții, 172-184; Lit. rom. cont., I, 390-391; Tomuș, Mișcarea, 196-204; Poantă, Radiografii, I, 38-41; Felea, Aspecte, III, 26-34; Ion Simuț, Romanul patriotic. Însemnări despre proza lui Francisc Păcurariu, F, 1984, 7; Sultana Craia, Un veac de neliniște, LCF, 1985, 3; Iuliu Pârvu, Un umanist modern: Francisc Păcurariu, ST, 1985, 3; Simion Bărbulescu, Profiluri literare contemporane, București, 1987, 123-134; Cistelecan, Poezie, 112-113; Rotaru
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
cunoscute: Dimitrie Catargi, Gheorghe N. Suțu, Iosif Moesiodax, Neofit Duca, Daniil Philippide) în problemele ce preocupau lumea culturală contemporană lor. P.-D. are în atenție circulația intensă a unor scrieri grecești înnoitoare în epocă, precum Școala amanților delicați și imnurile patriotice ale lui Rigas Velestinlis sau Consecințele amorului ale lui Athanasios Psalidas, ca și pătrunderea în cultura română prin intermediar grecesc a unor opere literare de seamă din literaturile europene. În Carte și tipar în societatea românească și sud-est europeană (1985
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288665_a_289994]
-
unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M. G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu -, ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc strict toate condițiunile cerute, sunt dezbrăcate cu totul de orice tendințe și considerațiuni patriotice rău înțelese, neurmărind decât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor.” Cealaltă contribuție de seamă a lui P., Basme
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
În viziunea lui P., măreția unui spectacol nu e de conceput în afara unor decoruri impunătoare, a costumelor bogate și adecvate, a unei muzici armonioase. Autorul dramatic este lipsit însă aproape cu desăvârșire de înzestrare. Piesele sale, pline de înălțătoare sentimente patriotice, sunt compuneri ocazionale, evocând Unirea, omagiind câteva figuri de domnitori (Moartea lui Constantin Brâncoveanu, scrisă împreună cu Antonin Roques), brodând mici peripeții în jurul unor personaje celebre în epocă (Baba Hârca, cuconul Bârzoi). S-au publicat doar Viitorul Româniii (1859) și 11
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Românul literar”, la „Vatra”, „Literatură și artă română”, la „Revista Societății «Tinerimea română»” (unde e redactor-șef), „Apărarea națională” ori la „Secolul”, aici susținând cronica literară și rubrica „Note și reflexiuni”. Mai semna Davus, Pavo, Simplex și Zorilă. Versurile lui - patriotice, elegii, satire, ode (Odă la rezbel, 1877), alegorii, balade - sunt ale unui manierist care știe să fructifice lecturi și tehnici. Spirit reflexiv cam uscat, construind după scheme apăsat romantice, ca mai târziu Panait Cerna, autorul este un calofil, preocupat de
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
de D. Șt. Petruțiu într-o versiune completă, în 1937, iar în anul următor Victor Ion Popa o va prelucra într-o piesă care preia și titlul Mironosițele. După ce, în februarie 1872, adună într-un caiet diferite versuri profane și patriotice (poezii de Ienăchiță Văcărescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu ș.a.), caiet încheiat cu un Viers la mort: Tristă-i viața omenească..., P. se stinge din viață în urma unei boli de piept. Cu toate că o parte a manuscriselor lui P. s-a pierdut
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
de redacție la „Lumea românească”, iar în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
Foaia interesantă” (Orăștie), „Les Annales roumaines”, „Dezrobirea”, „Drum drept”, „Săptămîna” (Râmnicu Sărat), „Apărătorii patriei”, „România nouă”, „Calendarul literar al României Mari”, „Gloria României”, „Săgetătorul”. Împreună cu Oreste, a compus un poem alegoric, Zile de purpură (1916), însuflețit de un ardent simțământ patriotic. În boema bucureșteană a începutului de secol, sonetele lui P., la fel și epigramele, se bucurau de succes. Nici critica, de la cea emisă de prieteni până la câteva condeie ilustre, nu le-a trecut cu vederea. Dacă E. Lovinescu, apreciind „sforțarea
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
un curent militant, mesianic, orientat spre social și național, fără a exclude tematica vieții personale, intime, contemplația, cultivarea pitorescului. Dominantele sunt iubirea de popor, adoptarea ca limbă literară a limbii vorbite, valorificarea creației populare, cultivarea tematicii istorice, în scop educativ, patriotic, reflectarea naturii patriei și în genere a realităților autohtone. Evocat anterior doar cu intermitențe și mai mult enunțiativ (bunăoară, de Gh.Asachi, Heliade, Cârlova), trecutul național devine în perioada pașoptistă, cât și după aceea, unul dintre principalele puncte de plecare
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
M., interpret al rolului titular (el este primul actor român care încearcă travestiul), obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană. Deși mai puțin atras de teatrul istoric, în preajma Unirii dă la iveală câteva texte cu flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți). Va reveni la piesa de divertisment („comedia vodevilă” Apele de la Văcărești, 1872), amabilă și frivolă la început, scoțând apoi din când în când un ghimpe satiric. Farsele și
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
Treziți-vă, români! (1936) și Iuda (1937) - ș.a. Poezia lui s-a vrut o amplă „cântare” a „neamului”, însă între „versetele” acesteia se vor strecura, în numele unui naționalism excesiv și destule accente xenofobe. Omul își va proba, de altminteri, simțămintele patriotice în momentul izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, implicându-se fără ezitări în campania pentru dezrobirea Basarabiei și Bucovinei. Fostul combatant pe frontul antisovietic va fi inculpat de autoritățile noului regim instaurat în România și în 1959 Tribunalul Militar
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
oraș (1974-1984). După 1989 organizează și conduce editura și revista „Viața creștină” a Bisericii Greco-Catolice. Poetul Ion Mircea este nepotul său. Un fel de „antedebut” are loc în 1943, când textul cu care M. participă la un concurs pe teme patriotice, organizat de Oficiul Educației Tineretului, e premiat și tipărit în „Revista tineretului”, apoi în „Unirea poporului” din Blaj și în broșură (1944). Următoarea scriere e nuvela Întoarcerea lui Nicolae Coșoiu, publicată în „Lupta Ardealului” (1949). Primul volum de proză, romanul
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
literară, el cerea să existe trăsături caracteristice și concizie, fiindu-i greu să accepte, spre exemplu, poezia lui Al. Macedonski. Din aceeași perspectivă condiționa reușita unei scrieri de intensitatea emoțională pusă de artist în execuția ei. Tot astfel judecă poezia patriotică, afirmând că va fi cu atât mai reușită, cu cât sentimentul care o inspiră îl privește mai îndeaproape pe poet, însă cu atât mai firavă, cu cât se îndepărtează de individ și se referă numai la colectivitate. Cu toate acestea
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
Este cel dintâi care a reliefat valoarea poeziilor lui Mihai Eminescu, iar ulterior pe aceea a comediilor lui I.L. Caragiale. Având o mare autoritate intelectuală, el a atras atenția cititorilor asupra poeziilor lui O. Goga (cărora le-a evidențiat valoarea patriotică), a povestirilor lui M. Sadoveanu (cărora le-a subliniat naturalețea), a nuvelelor lui I. Al Brătescu-Voinești. A relevat cu deosebire specificul național al operei literare, pe care l-a transformat într-un alt criteriu valoric, îndată după cel estetic. Întrunindu
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Neghiniță, 1966), fie „în căutarea idealului vieții” (Bastonul cu mâner de argint, 1974), precum și în romanul de dragoste, unde „cunoașterea” implică două căi: dragostea și învățătura (Portretul dragostei, 1989). Pentru M., mijlocul cel mai potrivit de a trezi adolescenților sentimentul patriotic este narațiunea istorică. Structurând-o atât pe adevărul istoric, cât și pe legendă, satisface și exigențele istoriografice, și pe cele literare. În povestire, imaginea orașului cu vechi tradiții se încheagă din mitul întemeierii, din umbra și fapta eroică a voievozilor
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Tonul este surprinzător de acid, cu șarje îndreptățite împotriva politicianismului, a îndepărtării de combaterea activă a comunismului (se imaginează astfel o asociație ARLUS, ilustrând „democratismul francez”), a incapacității organizării unui front unitar de acțiune în cadrul exilului românesc. Vorbăria goală, cuvintele patriotice uzate, lipsa de valoare estetică a producțiilor literare cultivate în presa culturală a exilului (cu referire la poezia lui Victor Buescu, publicată în „Caete de dor”, sau la proza lui N.S. Govora), preocupările fals științifice sau pseudofilosofice (vizați, abuziv, fiind
MOFTUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288203_a_289532]
-
al decantărilor sentimentale, cu versuri frumos caligrafiate, ceremonios construite din stări și trăiri diafane, ca o muzică de cameră calmă, reconfortantă în singurătate. Poetul trece însă spre o atitudine convențional-sonoră, aproape dezastruoasă, de evocare lirică a personalităților și faptelor revoluționare, patriotice, ca embleme pentru ținutul Apusenilor (ciclul Veghind din volumul Spuse fratele nostru, 1984), sau de imnificare a Transilvaniei („Pământ de iubire - Țară de suflet/ Se mai aud încă voievozii munților/ din piscuri în piscuri călcând - ca uriașii/ Se mai aud
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
1996), există o serie întreagă de metode prin care oamenii pierdeau controlul asupra timpului lor, mai ales în ultima parte a anilor ’80. Statul planifica totul: locul de muncă era obligatoriu pentru toată lumea. În afara acestuia era impusă prestarea de activități „patriotice”, participarea la defilări și la alte sărbătoriri oficiale. Acasă așteptau muncile casnice, dificil de programat din cauza întreruperilor dese ale curentului electric, apei calde și reci sau a debitului fluctuant al gazelor. Astfel, dacă intenționai - de exemplu - să calci rufele, era
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de vedere. Nu mai există embrionul, miezul acela mobilizator în rândul cetățenilor... din punctul meu de vedere aș munci până aș cădea pe brânci pe ei.” „Nimeni nu mai lucrează fără bani... au trecut acele idei de patriotism... gata cu patrioticul... să facem ceva din patriotism local.” Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 7. Opinii ale sătenilor despre participarea la munca voluntară „E greu... Foarte greu... Oamenii sunt închiși... Se adaptează cu greu noului... Câțiva s-au mai implicat, dar restul... Cine? primarul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
însângerat. Un Trup chemat să învie la lumina adevărului lui Dumnezeu. Fără această memorie a miracolului de care se leagă transformarea istorică a unui destin comunitar, la ce bun exercițiul fad și solemn al recunoștinței? Între timp, balconul cu ceremonii patriotice se umpluse de panglicari. Puțini își cereau iertare și încă și mai puțini făceau - de ce nu în public? - „roade vrednice de pocăință” (Luca 3, 8)2. Procesul comunismului trebuia să întârzie. Logica binară impusă de Evanghelie - „ce este da, da
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de trecere la vârsta eroismului plin de făgăduințe n-au fost uitate: solemna înveșmântare în haina de pionier, cravata purpurie și insigna de rigoare au pregătit vizita la Doftana, taberele de îndoctrinare cu pateticele lor jurăminte „la careu”, memorarea poeziilor patriotice, lecturile din Scânteia și noile aspirații uteciste... Pentru legendarul popor, singura „supapă” era fotbalul - sportul care în anii ’80 mobiliza pasiuni colective lipsite de termen de comparație. Succesele clubului Steaua și ale echipei naționale nu-i potoleau însă ura nedisimulată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de-o maximă simplitate, trebuie să flegmezi la unison cu ceilalți. Flegmezi mai cu boltă, te înscrii adânc în istoria neamului” (p. 252). Ecranul era saturat de o ploaie de expectorații la Cântarea României - un fel de cântare a cântărilor patriotice. Pentru a înțelege mai bine ororile acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]