5,114 matches
-
Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum ar fi timpul să mă apropii de el, să-i speculez vulnerabilitatea." Sunt convins, domnule
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-l furi, ca un borfaș într o clipă de neatenție a vreunui gardian inoculat în psihic sau introdus în celulă. Dar aici, la acest capitol, societatea nu mai are spor. Hoțul este întotdeauna mai dotat și mai inteligent ca paznicul..." "Poate s-ar putea totuși într-un fel. Omul stă într-o celulă, privit și păzit printr-un geamlâc de un supraveghetor care la rândul lui stă într-o celulă cu geamlâc, pe unde e privit și păzit de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
singuri? Pentru că au fost îndoctrinați de mici că nu se cade să te sinucizi? Sau pentru că sunt convinși că sinucigașul prin însuși statutul său, nu mai știe ce e bine și ce e rău pentru el? Și atunci apare un paznic să-i inoculeze ideea de bine pe care e convins că o deține..." "Mai probabilă de cât toate ar putea fi frica lor de moarte, spuse Carol cu voce tare. Le e frică să-i rostească și numele. Bine, ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind, de fapt, incantația îngemănării, a descoperirii celui cu "îndoită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
același, de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul de față, revelația se leagă direct de un schimb de semne: în prima dintre ele, comisionarul (obișnuit să lase mesajele altora să se rostească prin sine) devenit paznic, detestat și mereu respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ceea ce constituia, cred, cea mai supărătoare caracteristică a lui Seymour. E legată de felul lui de a vorbi - sau, mai curând, de anormal de numeroasele lui feluri de a vorbi. Din punct de vedere oral, era fie laconic precum un paznic de la o mănăstire de trapiști, fie vorbea non-stop, uneori zile și săptămâni la rând. Când era înșurubat (și, ca să expun faptele cu exactitate, aproape oricine putea să-l înșurubeze și, după aceea, să rămână lângă el ca să-i recepteze mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de băutură trec pe lângă șine, inspectează vagoanele, controlează osiile, discută Între ei, aruncând unii altora fel de fel de porcării, bătându-și astfel joc de prizonierii aflați pe culmea disperării, prefăcându-se că nu aud gemetele și strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Depozitele de materiale specifice pentru aprovizionarea populației fiind goale, cetățenii de la periferia orașului și În mod special din comunele Învecinate, furau materialele ori unde se găseau dacă nu erau păzite În timpul nopții. Situația se prezenta dezastruoasă...! Dacă nu angajeai un paznic la fiecare sac cu ciment,cărămizi ori În mod deosebit cherestea, te putaei declara În stare de faliment...!! După acest incredibil calvar, executând parțial unele obiective din lucrarile contractate, Întocmești o situație de lucrări pentru plată lucrătorilor și a consumului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
distracție? Petruș se plictisea singur, așa că luă urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca un fel de tendă pentru ghereta de la intrare: HANAWA - SERVICIU PARTICULAR DE TAXIURI I-am Înmînat șaptezeci de yeni paznicului care Își Încolăcise picioarele În jurul hibachi-ului și pe a cărui față se citea lesne că trăsese un pui de somn. Mi-am băgat chitanța ștampilată În portofel, gîndindu-mă să nu uit s-o trec și pe ea În raport. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l trecu peste coastele mele. Apoi continuă: Pun rămășag că sora mea te-a luat, domnule detectiv, drept o bucățică picantă, să-i meargă la bere. — Și care au fost rezultatele investigațiilor tale ? — Păi n-au fost. Întorcîndu-se spre ghereta paznicului, scoase vîrful albicios al limbii și scuipă. Saliva descrise un arc larg de cerc și ateriză pe o mașină vecină. — Bătrînelul, spuse el, s-a zăvorit aici de bunăvoie de vreo jumătate de an, dar dacă intri În vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se găsește pe la Camelia vreo fetișcană ca o căprioară, care poartă pe ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare e ea În stare să-i stîrnească În continuare interesul prefăcîndu-se că mușcă din momeala pe care el a aruncat-o prin telefon ?... Raționamentul meu coti atît de brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atîta vreme, soarele radia din nou printre fisurile create În nori. Și acum Încercam să privesc din nou fotografia LUI... din toate unghiurile. Fotografia era În fața ochilor mei. Mă aflam iarăși la ghereta din parcare. — Da, optzeci de yeni, mormăi paznicul anevoie. Nu vreau rest, și i-am Întins o bancnotă de cinci sute de yeni... cu fotografia LUI peste bani.. Părul lui, tuns neuniform, nu se rărise Încă prea mult. — Am o rugăminte. Bătrînul avea o pătură pe genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
15. Cei dinăuntru nu vedeau afară prea bine și de fapt toată lumea era cu fața la tejghea, fiecare preocupat de ale lui. Nimic din atitudinea lor nu mă făcea să-i bănuiesc că ar privi În afară, pe furiș. Eram convins că paznicul din parcare avea el o metodă secretă de a-i contacta. Nici eu nu mi-am luat cine știe ce măsuri de prevedere. Nu urmăream decît să mai aflu cîte ceva despre EL de la vreo figură mai familiară, dar Își țineau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă puteam expune privirilor. Am luat o batistă din hîrtie și mi-am tamponat nasul. Conștient de privirile ce mă urmăreau din spatele ferestrei Cameliei, am pornit motorul și am demarat ușor. Ghereta din parcare era Încă Întunecată și din fericire paznicul nu se vedea. Din nou cerul alburiu... de care drumul alb părea legat direct. Felinarele au Închis ochii și strada părea acum mai largă... cu vreo zece metri... Amintirea nopții mai zăbovea doar la gurile deschise ale unor clădiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care am Înmuiat-o Într-un vas cu apă, i-am explicat pe scurt ce s-a Întîmplat. Prefăcîndu-mă că-mi era mai rău decît se părea, i-am adus la cunoștință informația Îngrijorătoare pe care mi-a dat-o paznicul de la parcare... povestea lui Toyama care venea În sprijinul ei... despre agenția ilegală care angaja șoferi temporari. — Nu mai atingeți tăieturile. Să schimb apa? — Îmi curge sînge din nas... Astea sînt doar niște zgîrieturi. — Oare de ce s-au purtat atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre Bagdad să-i scoată afară din oraș și să-i pună pe drumul Damascului. Oo, și cum s-a cutremurat el când a văzut umbrele îndoielii pe chipul Lui, când a strigat «Eli, Eli..» Noaptea s-a apropiat de paznici cu mâncare și băutură și, în schimbul celor 30 de arginți, a cumpărat trupul lui Iisus, L-a scos din mormânt și L-a îngropat din nou cu mâinile lui într-alt loc, în cimitirul săracilor, acolo unde erau îngropați toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreun cuvânt de apropiere. Reconstituiam toate acestea acum la plecare, în mersul egal al șaretei, dar atenția îmi fu oprită de un cocostârc ce tocmai cobora din zbor și se așeză lângă o tufă, nu departe de drum, părând un paznic al locului. Mă gândeam că armatele lui Darius au intrat cândva aici, în marile grânare, și au rămas, de două milenii, cu privirile mirate, în lumina ireală a necunoscutului cer. După o oră și jumătate - îmi spuneam - voi fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de destine pustiite, după care asasinii se spălau pe mâini cu petece de conștiință rămase, unii mândri chiar, ce a fi făcut ordinea de care erau convinși a fi necesară în numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai închisorilor și ai societății ea însăși transformată în închisoare. Ar trebui un scriitor... Numai că eu nu am puterea miraculoasă de a urca la lumina posterității adevărul în complexitatea lui umană și subumană. Un regim în care parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai închisorilor și ai societății ea însăși transformată în închisoare. Ar trebui un scriitor... Numai că eu nu am puterea miraculoasă de a urca la lumina posterității adevărul în complexitatea lui umană și subumană. Un regim în care parte din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede în așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sunt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ilustrata ei și pe a mea, căci mă rugase anume să i-o las o săptămână celor două prietene vecine pe care le convocase telefonic în acest scop. Trecuseră două săptămâni de la plecarea profesoarei. Îi simțeam lipsa, iar doamna Pavel, paznic în singurătățile casei, m-aștepta zilnic când veneam de la tribunal, după care nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de marți 15 noemvrie și în toată săptămâna aceea de după Sfinții Arhangheli, datoria trebuia să și-o îndeplinească strict. Ochiul și urechea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
afla el în ziua aceea de marți 15 noemvrie și în toată săptămâna aceea de după Sfinții Arhangheli, datoria trebuia să și-o îndeplinească strict. Ochiul și urechea nu se cădea să greșească, dacă el, Nicula Ursake, ținea să rămâie același paznic cu nume bun. Ce era la el acasă, în valea Preluncilor, era una - și dincoace, în pădure, și aici la hochstand, adică la observator, era alta. Când să pășească peste rovină, la Parmac, văzuse pe muchea de deal din dreapta semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]