3,006 matches
-
ori și a zis: «Bine este cuvântat Dumnezeul creștinilor, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor». Și, glăsuind tot poporul: «Amin!», îndată s-a făcut cutremur și au început a se sfărâma zăvoarele, au căzut întăriturile, s-au dezlegat pecețile și sa deschis ușa, ca de un vânt și furtună mare, și s-a lovit ușa de zid. Iar dumnezeiescul Vasile a început a cânta: «Ridicați porțile voastre, ridicați-vă porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei». Și, intrând
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Aveyron, Amala și Kamala sunt numele unora dintre copiii care au supraviețuit în asemenea condiții, iar în România este cunoscut cazul lui Traian Căldăraru din regiunea Brașovului. Toți acești copii, descoperiți după mai mulți ani de viață în pădure, purtau pecetea acelui trai și n-au mai putut fi integrați în societate. Desigur, asemenea subiecți reprezintă excepții, însă excepții lămuritoare pentru rolul exemplului și al educației. Copilul imită ceea ce vede și aude de la cei din jur și-și formează primele deprinderi
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
jocul de șah era un fel de "blestem" ce se transmitea din generație în generație. Încă de copil, Tabori a avut clarviziunea celor "născuți pentru șah", un fel de indivizi însemnați de o "încrustație luminoasă în formă de stea, o pecete săpată în mijlocul frunții". Casa Rubinstein-Tabori este vizitată de marii campioni de șah ai anilor '20. Tabori va fi un copil teribil al șahului, ce pătrunde fulgurant pe scena mondială. Fenomen elogiat, temut și contestat. Învinuit că ar fi "posedat de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obrajii roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste denominări simt obișnuite, simbolurile care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit și din perspectiva „impurului”, adică al celuilalt pol de putere sintagmatică. Investit cu „pecetea” alchimică de rubedo el poate fi, pe un alt palier al arhetipului imaginar Omul Roș, Spinul din basmele noastre. Dăm un citat din Vasile Lovinescu „ Creanga de aur”: „ ... credința În maleficitatea Omului Roșu este generală, ca și punerea În gardă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
receptări a gândirii lui Wittgenstein în cultura română care să se apropie de cea pe care o are opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală, în atitudinea fără compromis că valoroasă este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
patru ani ca soldat. Ar fi fost el un alt om, și-ar fi dus viața mai departe altfel? E posibil, ba chiar probabil. Acea conștiință a tragismului vieții, pe care i-au imprimat-o experiențele războiului, a lăsat o pecete de neșters asupra sensibilității sale morale. Încă din primele zile ale războiului, Wittgenstein a trebuit să ia o decizie. Fusese scutit medical de serviciul militar cu un an mai înainte. Participarea la război depindea, așadar, doar de el. A cerut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la Cambridge înainte de război, dispoziția lui Wittgenstein cunoștea suișuri și coborâșuri în funcție de capacitatea sau incapacitatea lui de a lucra într-un mod pe care să-l resimtă drept satisfăcător. Revenirea continuă a acestei teme în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu. Cel cu adevărat talentat nu are dreptul să trăiască așa cum trăiește un „om normal“. Deviza lui Otto Weininger „Fii geniu sau dispari.“ lăsase o pecete de neșters asupra modului său de a gândi și de a simți. Pentru Wittgenstein etica și estetica reprezentau unul și același lucru, cum a scris el în Tractatus, poate în sensul că cel înzestrat cu o autentică sensibilitate pentru bine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
număr destul de mare de indicații convergente în această privință. S-a subliniat nu o dată, îndeosebi de la apariția cărții lui Allan Janik și Stephen Toulmin, Wittgenstein’s Vienna (1973), că acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și cultural, cel al Vienei dinaintea Primului Război Mondial. O temă asupra căreia s-au intersectat reflecțiile unora dintre cei mai reprezentativi filozofi, cercetători ai naturii, eseiști, scriitori și artiști ai timpului și ai locului a fost cea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comentator, și enunțurile care nu sunt despre propoziții contribuie la clarificarea a ceea ce este o propoziție.13 Wittgenstein însuși s-a exprimat în această privință într-un mod lipsit de echivoc. În „Cuvântul înainte“, un text care poartă de asemenea pecetea preocupării pentru o concizie extremă, el scrie: „Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ Și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
precedente pentru aplicarea principiului majorității s-au adoptat în relație cu actul electiv. Trebuie remarcat, totodată, că în momentele critice, când problema era de a manifesta o voință colectivă, deciziile cele mai importante ale Adunărilor și stărilor se aflau sub pecetea acestui caracter de divizibilitate și, dacă au putut fi mereu evitate consecințe "turbulente", aceasta se datorează câtorva măsuri care înlocuiau lipsa de indivizibilitate 139. Nu mai puțin eficient pentru a supune minoritatea de fapt chiar mai mult era prezența unui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității, declanșată doar în aparență de erotica întunecată. Toate înfățișările pe care ia, într-un neostoit elan de întregire a ființei, anima descrisă în carte de la "fecioara în haine albastre/ cu pecețile purtate/ la vedere-n nerușine" sau "femeia rară,/ cu picioarele împiedicate/ și nestemate bătute în talpe// și cu surpare de-a stânga"(***) la "Muma de sus" (Eminescu), adică "Luna clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intrinsecă. Chiar și atunci când pare a-și orienta vectorul descriptiv înspre un afară al realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă crispări și anxietăți bulversante, ce dau seamă de adevărata adâncime a unei individualități poetice vulnerate nu atât de inadecvarea ființei la o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu sursă livrescă perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
afinități, ca și distingeri și îndepărtări, chiar în structura, în substanța emoțională din care izvorăște lirismul, se pot scoate în evidență și supune unei analize speciale câteva poezii care alcătuiesc, în felul lor, o unitate, un adevărat ciclu eminescian sub pecetea stimmungului relevat mai sus: De câte ori, iubito, Apari să dai lumină, Despărțire, Din valurile vremii, Nu mă înțelegi și O, mamă (Negoițescu:2000, 29). Alexandru Boboc dezvoltă o demonstrație în 9 puncte a problematicii "pesimism sau optimism" în opera eminesciană sub
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
expresia acesteia sugerând că poetul, constructor de universuri proprii, își asumă suferința de nevindecat a întregii umanități (...) sau frigul existențial, stare neomodernă, cu configurări în întreaga operă a lui Nichita Stănescu, marchează și discursul liric al Anei Blandiana, ca o pecete de intranzitivitate cu contemporaneitatea, cu o realitate tangibilă" (Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 31). 74Vezi Iulian Boldea, Neomodernismul poetic românesc, în "Observator cultural", nr. 223
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Câmpia Armaghedonului. Iași: Polirom, 2011. SOROHAN, Elvira. Matei Vișniec și romanul său despre era mediatică. În: Convorbiri literare, 146, mai 2012, nr. 5, p. 21-24. Matei Vișniec. Dezordinea preventivă. București: Cartea Românească, 2011. SOROHAN, Elvira. Moda romanului cu simbol sub pecetea tainei. În: Convorbiri literare, 145, ian. 2012, nr. 1, p. 27-31. Simon Toyne. Sanctus. SOROHAN, Elvira. Muntele, un sadovenian "locus amoenus". În: Convorbiri literare, 146, sept. 2012, nr. 9, p. 30-33. SOROHAN, Elvira. O veritabilă analiză deconspirativă pe baza arhivei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dialog cu Elvira Sorohan. În: Cronica veche (Iași), 4, aug. 2014, nr. 8, p. 10-11. SOROHAN, Elvira. O originală monografie a unui sat bucovinean. În: Convorbiri literare, 148, iun. 2014, nr. 6, p. 36-38. Constantin Hrehor. Grănicești. Un sat sub pecete domnească. SOROHAN, Elvira. Mai bine mai tîrziu decît niciodată. În: Convorbiri literare, 149, apr. 2015, nr. 4, p. 52-55. I. Oprișan. Asaltul cetății. Dosarul de Securitate al lui G. Călinescu. București: Saeculum I.O., 2014. SOROHAN, Elvira. Război cu salamandrele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi circumscrise unei analize psihologice sui-generis a instanței creatoare, oferim doar câteva exemple care ilustrează importanța pe care Elvira Sorohan o acordă înțelegerii omului "din spatele textului": Ipostaze... "Eul social al revoltatului, oprimat sau înfrânt și de aceea refulat, își pune pecetea sufletească asupra scrisului heliadesc" (p. 37); "Și care e motivația psihologică a ficțiunii heliadești? (...) Resursele rezistenței sunt căutate în propria structură, iar masca sfinxului distanțat ironic în superioritate ascunde o inimă care a fost întotdeauna pentru el "slăbiciunea spiritului"" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
București, Editura VESTALA; Rusu 2010 = Valeriu Rusu și colab., Dicționar medical, ediția a IV-a revizuită și adăugită, București, Editura Medicală; Schlieben-Lange 1975 = Brigitte Schlieben-Lange, Linguistische Pragmatik, Stuttgart, Verlag W. Kohlmann; Sorescu 1998 = Roxana Sorescu, Proza lui Vasile Voiculescu sub pecetea tainei, în Voiculescu 1998, p. 33-47; Sorohan, Elvira, Vasile Voiculescu, subversiv; cf. /www.romlit.ro/ "Fundația România literară"; Vianu 1963 = Tudor Vianu, Arta lui Rabelais, în vol. Studii de literatură universală și comparată, ediția a doua, revăzută și adăugită, București
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
neînsemnate, în pofida menținerii sau consacrării unor principii anacronice și retrograde, care au frânat ritmul sau cadența evoluției, au contribuit efectiv la procesul de modernizare a societății românești și la compatibilizarea graduală a acesteia cu rigorile civilizației europene. Sugestivă, chiar dacă poartă pecetea subiectivismului inerent datorat legăturilor sale speciale cu Pavel Kisselev, este și opinia în materie exprimată de principele Nicolae Suțu: Niciodată o reformă introdusă în instituțiile noastre nu va avea un caracter atât de radical ca acela care a guvernat organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu o înălțime de circa 6,6 m și o greutate de aproximativ 4,29 tone, cișmeaua după cum relevă textul bilingv româno-latin de pe fațadă 10 a fost închinată de domnitorul Gr. Al. Ghica "îndemânării publice", în anul 1851, purtând însă pecetea imaginației tehnice, a înțelepciunii și strădaniei celui care a ostenit continuu și multidirecțional pentru modernizarea și înfrumusețarea orașului-capitală (încă) al țării Moldovei. Fig. 8. Proiectul cișmelei din fața Mitropoliei Un an mai târziu, la sesizarea lui Vasile Pogor, Departamentul Lucrărilor Publice
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
masa sa, cea mai mare parte roșu-nchis, cu dungi sau vine roș-deschise, galbene și verzi, s-ar putea întrebuința bine la multe obiecte de arte și de lux și anume la table de mese, vase, mănunchi de săbii, tabacheri, peceți, mănunchi de bastoane, lucruri de mozaic ș.a. 23-le. Granit, granit se compune din silițium feldspat și glimer Acest granit adevărat foarte frumos rozé-roșu, care se compune cu feldspat și humă verde de glimer, formează straturi pe muntele Rarăul, aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]