8,364 matches
-
considerată ca fiind foarte importantă. Limba maternă a studenților este folosită dacă e necesar. Greșelile nu sunt corectate imediat, accentul fiind pe fluență. Nu există teste formale, fiind evaluată performanța studenților în clasă. Obiective Prin construirea teoriei privind sugestia și pedagogia, intenția lui G. Lozanov a fost de a demonstra nu numai existența capacităților neutilizate ale creierului, dar de asemenea, și posibilitatea de a recupera și utiliza eficient aceste capacități. În acest context, scopurile sugestologiei și sugestopediei, așa cum sunt enunțate ele
Sugestopedia – metoda prin care înveţi uşor şi uiţi greu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Manuela Huţupaşu, Mihaela Şimonca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1158]
-
aptitudinile vădite, capacitățile și competențele formate, precum și dificultățile de învățare. Portofoliul este o metodă de evaluare recentă în activitatea cadrelor didactice, dar care își face simțită prezența din ce în ce mai mult. Deși termenul a fost împrumutat din artele plastice, e transferat în pedagogie și încărcat cu multiple sensuri. Are un succes atât de mare deoarece prezintă două însușiri importante: flexibilitate și complexitate. Complexitatea îi este dată de materialele obținute prin utilizarea tuturor celorlalte metode (probe scrise, practice, observarea sistematică a elevului, proiectele sale
METODE MODERNE DE EVALUARE ÎN CONTEXTUL REFORMEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Scarlat Cristina, Buda Livia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_896]
-
pentru atingerea scopului personal; competența care i se atribuie modelului; caracteristici exterioare ale modelului (Îmbrăcăminte, fizionomie); relațiile personale cu modelul. O discuție fructuoasă și explicarea comportamentului agresiv se pot desfășura doar pe baza integrării cunoștințelor despre etologie, biologie, fiziologie, psihologie, pedagogie, sociologie, antropologie culturală, politologie, economie și, nu in ultimul rand, psihiatrie. Pentru a face o delimitarea a activității și a agresivității trebuie să se aibă În vedere următoarele puncte: agresivitatea trebuie Înțeleasă Într-un context de interacțiune socială; agresivitatea include
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
la lucru în străinătate, ocupându-ne mai îndeaproape de studiul relației dintre bunici și nepoți. Lucrarea „“ reliefează aspecte interesante referitoare la acest fenomen social, cu implicații în toate sferele societății. Tema abordată se situează la granița dintre pediatria comportamentală, psihosociologie, pedagogie comportamentală, asistență socială și geriatrie. Prezentul demers presupune atât fundamentare teoretică, cât și practic-aplicativă, deoarece prezintă amănunțit rezultatele unei cercetări empirice, pe baza anchetei și a interviului ghidat. Astfel, noi, cadre didactice fiind, am realizat un studiu prin care am
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
o persoană cu deficiențe, ar însemna că aproximativ 25% din populația globului ar fi implicată. Analiza diferitelor tipuri de dizabilități (mentale, fizice, senzoriale, de limbaj sau asociate) presupune o abordare interdisciplinară, utilizând concepte din domeniul medicinii generale, psihiatriei, neurologiei, psihologiei, pedagogiei, geneticii, sociologiei etc. (Cozma, Gherguț, 2000). Literatura de specialitate utilizează o serie de termeni sinonimi pentru a desemna dizabilitatea mentală, dintre care cei mai frecvenți sunt: deficiență mentală, disabilitate mentală, întârziere mentală, înapoiere mentală, oligofrenie, arierare mentală, retard mental, insuficiență
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Probleme de selecție; Forma sportivă în jocul de baschet. I.2.2. Metodica baschetului Metodica baschetului explică și valorifică funcția aplicativă a teoriei baschetului, reprezintă o formă de didactică specială care adaptează la specific metodele, principiile și mijloacele generale ale pedagogiei. Metodica baschetului este subordonată: Metodicii antrenamentului sportiv; Metodologiei jocurilor sportive; Aceasta cuprinde principii, metode și mijloace specifice instruirii. Ea constă din cunoștințe, priceperi și deprinderi necesare tehnologiei instruirii, antrenării, organizării și conducerii echipelor. În activitatea metodică, pe lângă acumularea prin studiu
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
fundamentarea științifică si metodica a bazelor antrenamentului sportiv. Ea formulează si elaborează concepția de joc care va fi aplicata pe plan național la diferite categorii de vârsta si pregătire. Teoria jocului de baschet studiază legătura cu celelalte științe: biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia, precum și cu alte ramuri sportive. Ca atare, teoria jocului de baschet, reprezentând generalizarea activităților practice, determina o îmbogățire a conținutului metodicii, care, la rândul ei, influențează în mod favorabil activitatea practica viitoare. Astfel se poate aprecia ca baschetul are
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
care să se poată realiza cadrul unei „antropologii a nebuniei” considerată nu numai ca o boală psihică, ci și ca o stare ontologică particulară a persoanei umane. Tratatul de psihopatologie se adresează studenților de la facultățile de științe umane (psihologie, psihopedagogie, pedagogie, sociologie, filozofie, științe juridice), dar, în egală măsură, și celor de la facultatea de medicină. El reprezintă sursa unor informații sistematizate, dar, concomitent, oferă și motive de reflecție sau discuții pentru specialiști, precum și pentru orice om de cultură, interesați de aspectele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
va dezvolta ca o formă a praxis-ului „Îngrijirea Omului” care va avea două aspecte principale: formarea omului, a personalității acestuia (paideia - educația) și restaurarea echilibrului somatic, psihic și moral al acestuia (therapia - terapia). În prima grupă se situează morala, pedagogia și psihologia, iar în ceea cea de-a doua grupă se situează medicina somatică și psihiatria. Un loc aparte între acestea va fi ocupat de psihanaliză care, într-o formă sintetică, preia elemente de la fiecare urmărind să explice anormalitatea și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „antiinginerismul” 247 13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul 250 Note și referințe bibliografice 251 Capitolul XIV. Deceniul cataclismelor curriculare 253 14.1. Liniștea dinaintea furtunii 253 14.2. Moartea Casandrei din Hyde Park 254 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne 257 14.4. Către curriculumul umanist: „garanții” și „futuriștii” 261 14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat” 266 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american 268 14.7. Seismul instituțiilor și decesul curriculumului modern 270 Note și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unui concept exotic" Cacophony of voicestc "Cacophony of voices" Teoria contemporană a curriculumului 1 pare să fi devenit, actualmente, cea mai importantă disciplină pedagogică. Conceptul de curriculum tinde să acopere aproape toate domeniile studiate în secolul al XIX-lea de pedagogia generală; pulverizarea acesteia în numeroase „științe ale educației” în secolul XX - mai ales în perioada 1930-1960 - pare a fi supusă actualmente unui proces benign de reintegrare teoretică și practică odată cu evoluția teoriei curriculumului. Aceasta recucerește rapid toate „teritoriile” diverselor științe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
generală a curriculumului pentru școala și educația secolului XXI, pe ruinele curriculumului modern, cu „cărămizile” gândirii curriculare postmoderne? ș.a. Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumuluitc "Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului" Clarificări etimologicetc "Clarificări etimologice" Expresia curriculum educațional s-a impus în pedagogia europeană abia în anii ’50 ai secolului XX. Ea circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-saxonă, dar a fost îndelung evitată de cea francofonă. În România, expresia a pătruns intempestiv după 1990, odată cu înființarea Consiliului Național pentru Curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lucrări și studii care nu i-au lămurit prea mult pe educatori. Voi începe chiar cu lucrarea mea din 2000 Teoria curriculumului educațional (CCD, Buzău), dar voi adăuga și altele: studiile cuprinse în volumul Curriculum și dezvoltare curriculară, Revista de pedagogie, nr. 3-4/1994; S. Iosifescu, Management educațional pentru instituțiile de învățământ, Prognosis, București, 2001; D. Ungureanu, Educație și curriculum, Eurostampa, Timișoara, 1999; Al. Crișan, „Contextul actual al elaborării curriculumului național”, Buletin informativ al proiectului de reformă, nr. 2, MEN-CNC, 1999
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care însoțesc formarea omului în societate de-a lungul întregii vieți. Factori multipli și extrem de diverși se află la originea acestora. Toți concură, direct, indirect sau subliminal și chiar insidios la structurarea unei realități educaționale diferite de cea descrisă de pedagogia clasică și de teoreticienii curriculumului din prima jumătate a secolului XX. O societate serenă era înlocuită cu o realitate nouă, dramatică, incertă, halucinantă chiar. A fost anticipată, încă din anii ’70, de Umberto Eco și Daniel Boorstin, iar în anii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care, odată cu multiplicarea explozivă a cunoașterii în secolul XX, nu mai părea realistă. 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”tc " 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”" Și totuși, ambele par valorificate într-o etapă nouă, care depășește istoria pedagogiei moderne și pe care unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită „sat global”. Dar această zidire epistemologică o lăsăm pentru altă dată. (Va fi încercată în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă.) Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. P. Jackson, „Conceptions of Curriculum and Curriculum Specialists”, în W. Pinar, W.M. Reynolds, P. Slattery. P.M. Taubman, Understanding Curriculum: An Introduction to the Study of Historical
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului, așa cum a apărut în secolul XX, poate fi considerată o consecință fatală a mileniilor de educație care au decantat paidagogia perennis: tezaurul de valori pedagogice alcătuit din maxime, precepte și principii de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de aur”" Dar marile școli din „veacul de aur al lui Pericle”, secolul al IV-lea î.Hr.? Să fi funcționat ele fără curricula riguroase, explicite? Invidioși parcă pe giganticul prestigiu al lui Platon (427-348 î.Hr.) în filosofie, unii istorici ai pedagogiei îi refuză meritul de a fi considerat întemeietorul tradiției clasice a educației eline. Alții, precum Henri-Irénée Marrou 1, consideră că acest merit Platon l-a împărțit cu contemporanul său Isocrate (436-338 î.Hr.). Într-adevăr, cei doi și-au înființat vestitele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
epocii elenistice. Și putem interpreta această părăsire de sine ca o mare tragedie, similară celor euripidiene, căci privește nenorocirea unui mare destin. 4.5. Duelul marilor maeștritc "4.5. Duelul marilor maeștri" Îl putem considera pe Isocrate primul profesor de pedagogie al Europei pentru că, după cum se exprimă Cicero, „este cel dintâi din care au ieșit, ca dintr-un cal troian, acei nenumărați pedagogi și acei literați animați de un nobil idealism, moraliști ingenui, iubitori de fraze frumoase și volubile...” 22. Contemporanii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conștiință de sine în persoana lui Carol cel Mare, reprezentantul creștinătății. De data aceasta nu mai este vorba de un sentiment confuz, ci de o idee clar înțeleasă” (vezi L’Évolution pédagogique en France, PUF, Paris, 1938; trad. rom.: Evoluția pedagogiei în Franța, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 41). 5. Ibidem. 6. Vezi Eddius, Vita Wilfredi (Cambridge University Press, Cambridge, 1927), citat de P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare: VIe et VIIIe siècles, Seuil, Paris, 1962
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Capitolul IX" Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicattc "Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicat" 9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetattc "9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetat" Propunem în acest capitol cel mai neobișnuit „caz” din istoria pedagogiei europene și analiza sa printr-o hermeneutică situațional-contextuală. Înaintea Iluminismului, cu care a debutat Era Modernă a Europei, au existat „iluminații”. Zorii Iluminismului par a fi marcați de victoria definitivă a Adevărului Cercetat asupra Adevărului Revelat. Evul Mediu debutase cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și a consensului. Erau, de regulă, „voci raționale” care pledau pentru „îndreptarea lucrurilor omenești” prin reforme înțelepte în plan politic, religios și educativ. Erau așa-zișii „iluminați”... În această atmosferă irespirabilă și primejdioasă s-a manifestat geniul celui supranumit „părintele pedagogiei”: Jan Amos Komensky. Ne grăbim să afirmăm însă că acest supranume nu i se potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii pedagogiei au acreditat-o pentru că nu au cunoscut decât „vârful
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și primejdioasă s-a manifestat geniul celui supranumit „părintele pedagogiei”: Jan Amos Komensky. Ne grăbim să afirmăm însă că acest supranume nu i se potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii pedagogiei au acreditat-o pentru că nu au cunoscut decât „vârful aisbergului” operei comeniene: opera sa antumă. Dar profunzimea gândirii lui se află în opera postumă, pierdută și regăsită doar de câteva decenii. Pentru teoria generală a curriculumului, toată opera comeniană este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Naturii care „strigă pretutindeni să fie auzită” - cercetătorul neavând nevoie de matematică pentru a complica studiul. Or, cu asemenea convingeri, Michael Maier nu i se putea dezvălui matematicianului Fludd! Să fi avut Comenius mai mult noroc? Dovezile sunt copleșitoare. „Părintele pedagogiei” a fost, cu siguranță, rozicrucian - unul activ și extrem de important; unul care poate chiar a depășit rozicrucianismul inițial, apropiind ideologia „invizibililor” de aceea a francmasonilor și a iluminiștilor și, poate, chiar surclasându-le pe ambele. Întreaga operă a lui Comenius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
număr considerabil de limbi europene și asiatice. Ulterior îi va adăuga o lucrare introductivă, Vestibulum. Între 1634 și 1636 scrie, mai întâi în cehă și apoi tradusă în latină, celebra Didactica magna, care îi va aduce renumele de „părinte al pedagogiei”. Dintr-un anumit punct de vedere, putem considera că, în această carte, și-a găsit moartea paideia ca viziune mitică și speculativă și s-a născut ceea ce s-a numit pedagogia, ca știință riguroasă a educației. Vom reveni asupra acestei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]