5,851 matches
-
plecăm odată, că se dă curentul înapoi și rămânem acolo pe vecie, și atunci Feri a zis că mergem, dar întâi să ne uităm la pelicula din aparatul de proiecție, și a început să învârtă cu mâna discul inferior, iar pelicula a început să se deruleze încet, aplecându-mă și uitându-mă mai de-aproape, am văzut cum imaginile încep să se miște, te puteai uita ca la un film adevărat, titlul și regia și celelalte înscrisuri nu se puteau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a dus la fereastră, a deschis-o, apoi de pe o măsuță a luat un ziar, și-a făcut vânt cu el ca cineva care nu mai poate de cald, și atunci Feri m-a întrebat ce se vede pe peliculă, iar eu i-am zis că nimic, e o mare plictiseală, se plimbă una de colo-colo într-o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus că de ce i-am spus eu că e plictisitor, când e chiar foarte palpitant, precis că e un film dintr-alea, cu bărbați și femei în pielea goală, a auzit el despre astfel de filme, iar dacă mai derulăm pelicula, o să vedem că femeia se va dezbrăca de tot, își va da jos și sutienul, și chiloții, așa că ne-am uitat și mai de-aproape, continuând să învârtim discul, și într-adevăr, femeia și-a dat jos și juponul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gândesc la nimic altceva decât la ce se va întâmpla dacă vom fi surprinși acolo, cu siguranță vom ajunge la școala de corecție, așa că iarăși l-am implorat pe Feri să plecăm, dar el se apucase deja să tragă de peliculă cu mâna, zicând că puțin îi pasă, acum chiar că vrea să știe ce e sub chiloții femeii ăsteia, și l-am văzut băgându-și mâna în buzunar și scoțând de acolo un brici, atunci l-am întrebat ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în buzunar și scoțând de acolo un brici, atunci l-am întrebat ce vrea să facă, e nebun la cap, iar el a zis că femeia se dezbracă uite-acuși și că puțin îi pasă, va tăia cei câțiva metri de peliculă, și eu i-am spus să nu se atingă de ea, că nu avem voie să lăsăm urme după noi, dar Feri deschisese deja briciul, gata-gata să taie pelicula, și atunci l-am prins de braț, întrebându-l că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și că puțin îi pasă, va tăia cei câțiva metri de peliculă, și eu i-am spus să nu se atingă de ea, că nu avem voie să lăsăm urme după noi, dar Feri deschisese deja briciul, gata-gata să taie pelicula, și atunci l-am prins de braț, întrebându-l că ce l-a apucat, i s-a urât de viață, vrea să ajungă la școala de corecție?, dar el mi-a zis numai să-i dau pace, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el a făcut-o, între timp, încercând să mă ridic, am apăsat pe un alt buton, și atunci s-au stins luminile în sală și s-a aprins reflectorul aparatului de proiecție, și au început să se învârtă discurile cu pelicula, și s-a și văzut imaginea pe ecran, încețoșată, dar se distingea cum femeia s-a aplecat în față, dându-și sutienul jos, dar asta am văzut în timp ce alergam deja spre coridor, fugea și Feri în urma mea, și atunci femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Paris, pentru vânzarea apartamentului și transferul contului bancar. Lua avionul de 11,50 de la Shannon. Avionul zbura deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o peliculă scârboasă de care nu puteam scăpa decât scuturând brațele. Sonia îmi vedea mișcarea, n-o înțelegea și mă apuca de haină privindu-mă speriată. Eu îi șopteam să se liniștească, să aibă răbdare, dar cuvintele mele nu ajungeau până la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vreodată. Trebuia să-i răspund, trebuia neapărat să continui. Entități morale nebănuite îmi forfoteau prin cap, iar eu le puteam domina pe toate. Făceam ceea ce trebuia să fac. I-am sărutat sânul drept până i l-am acoperit cu o peliculă de salivă. O mușcam și o lingeam, iar mâinile mi se plimbau pe pantalonii ei, căutându-i fermoarul. - Nu așa repede, a spus Z. Ia-o mai încet. N-o mai băgam în seamă. Acum știam ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zis Sărut mâna, și nu mi-a răspuns. Maică-mea ajunsese de o vreme la Platon și am găsit-o turnându-i apă. Taică-meu susținea că mai bun ar fi fost un lighean, fiindcă s-ar fi format o peliculă pe care Platon ar fi absorbit-o într-o săptămână. Maică-mea spunea că ce contează, lighean sau stropitoare, tot aia e. Platon râdea și-i dădea dreptate. Am remarcat că, în timpul absenței mele, Platon crescuse cu un metru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lumea celor mici, a insectelor, a florilor și a misterelor nerezolvate, Amazonia este incomparabil mai bogată. Se pot citi cărți și vedea filme în culori despre viața elefantului, de când se naște până când moare, dar nimeni n-a filmat vreodată o peliculă despre furnicile isula, care se transformă în plante după ce mor și, câteodată, chiar în timp ce trăiesc... Femeia se opri pe marginea trotuarului și îl privi cu atenție, de parcă ar fi crezut că încearcă să-și bată joc de ea. — Furnici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
putea, chiar și după douăzeci de ani alături de ea, să-i Înmoaie câteodată genunchii. O mână, apoi un braț, se ridică din apă. Paola Îi atinse dosul Încheieturii mâinii, lăsându-l ud și călduț, apoi Își trase brațul Înapoi sub pelicula de bule. — Ies În cinci minute. Îi prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat la cină. Cât se poate de adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad Pitt din filmul Troia. Inițial, nu putuse identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în fiecare noapte în care nu avea somn (iar insomniile, la bătrânețe...). În rest, un exemplu pentru întreaga comunitate. Suplimentar, Detectivul era convins că Vecinul obișnuia să tragă cu ochiul. Așa, ca să nu se plictisească. Din perversitatea completată nocturn cu peliculele porno. Și simțea (adulmeca, nas fin, de copoi cu state vechi) că văzuse și un oarecare individ care intrase în curtea și în casa scriitorașului, uitând să mai iasă. În schimb, ca să vezi drăcie, individul se trezise mort, lovit de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful său; ducea într-o mână un radiocasetofon de bord din care susura o melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se descotorosi de șocul optic în care îi azvârlise orbecăiala. Pe ecran apărură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sine următoarele două evenimente: pe de o parte, ritmul manifestărilor sadice crește, ajungând spre o medie de una pe zi, iar, pe de alta, filmele se grăbesc. Șederea într-un cinematograf sau loc public devenind o etalare periculoasă, operatorii derulează peliculele cu repezitorul. După zece minute de proiecție, lumea iese edificată din sală, iar doamnele, seduse și narcotizate de licărul lumii de celuloid, se reîngrozesc. De ajuns să li se inducă cea mai fugară impresie cum că ar fi urmărite, că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crezut că eu aș fi din același aluat cu al tău și-al Cristinei, treaba ta!... - "...Eu n-aș zice cumva că ăsta nu-i vreun lucru bun. E un lucru bun!... Dar de când te-ai zdrobit și-ai devenit peliculă de grăsime prin stomacul mistreților... N-a fost zi în care ea, nevastă-ta, să nu-și fi desfăcut conjurațiile și picioarele înaintea cine știe cărui pofticios de neinițiat sau intrus?!... Ceea ce, la rândul lui, e un lucru bun... E o femeie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de asemenea obturate determinând anumite simptome care arată că se impune o curățenie. Aceste indicii sunt punctele negre care astupă porii feței și, bineînțeles, acneea. Și epiderma, stratul de suprafață al pielii, știe să respingă corpurile inutile. Ea formează atunci pelicule, de exemplu, negi sau psoriazis etc. Activități cu efect drenant pentru piele Cele mai bune activități cu efect drenant pentru piele sunt cele care folosesc principiul transpirației. Printre acestea trebuie să amintim exercițiile fizice. Transpirația determinată de activitatea fizică favorizează
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
scindat cu sine, despuiat de realitatea proprie, în așa fel încât, lipsit de acum înainte de realitatea sa, golit de carnea sa, el nu mai este în afara lui însuși, în Imaginea lumii, decât propriul său corp neînsuflețit, o simplă imagine, o peliculă transparentă, o suprafață de exterioritate nudă oferită unei priviri care alunecă asupra lui fără a putea pătrunde în el, nici atinge altceva decât o aparență goală”3. Revelația ca autoafectaretc "Revelația ca autoafectare" Ce este adevărul ființei? Doar un scepticism
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Henry, și cea mai modestă actualizare a unui fenomen dezvăluie organic autorevelarea Vieții în primatul ei originar. Pentru Marion, revelația e distinsă după criterii morfologice, în funcție de gradul de saturare al unui fenomen. Pentru Henry, revelația este intrinsecă oricărei apariții, invizibila peliculă care învăluie lumea, ținând lucrurile în viață. Într-un fel, pentru Marion revelația se bucură de univocitate și se manifestă în trepte, în timp ce pentru Henry revelația, deși se ascunde în situațiile cele mai umile, implică o ruptură majoră de planuri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și este uimitor să întâlnim uneori pe cineva care vede în alb-negru. Cu toate acestea, vederea în alb-negru este regula generală pentru majoritatea strămoșilor noștri, animalele. Vederea este datorată unui strat de neuroni specializați ce formează retina, care servește drept „peliculă” pentru ochi, „aparatul nostru fotografic”. Retina e compusă în special din două celule principale, care transformă lumina în semnal electric: conurile și bastonașele. Numeroase experimente au stabilit că bastonașele văd în alb-negru, iar conurile văd în culori. Toată discuția a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]