47,342 matches
-
față. Își pierduse gustul pentru plăceri. Plictisită, grecoaica lâncezea și ea, așteptând nașterea fiului ei și al stăpânului, al lui Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei, care iubea umbra unei creștine. 24. cu tine Eram mici. Pierduți într-o cameră cu pereți făcuți parcă din pagini și titluri. Din volume groase, anevoios extrase din pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
începe legătura ei cu Thule. Cu multe fructe. Cu zahăr. Și fără cuvinte. Într-o duminică, privind la tavanul scorojit din camera lui minusculă, Alexandre experimentează pentru prima oară senzația greu de pus în cuvinte că odaia îl strânge, că pereții se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amiază. Dintr-un port al cărui nume nu făcuse deloc efortul să-l rețină trimisese să i se aducă o cutie de cretă colorată. În noaptea aceea tapetul cu stele de mare din cabina lui de pe Thule lăsase la iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
opa cizat. Ți-ar fi tăiat aripile. Nu înțelegi? Nici măcar nu a fost vorba de o alegere - pur și simplu nu s-a pus problema altfel. Lingurița executa cercuri concentrice în ceșcuța minusculă, ca un iaz auriu, miniatural, închis între pereți de sticlă. Le urmăream așteptând, parcă, momentul când petalele de trandafiri de culoare roz-cenușiu aveau să se scuture, și ele, de pe porțelan pe fața de masă, acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
desenează cu un vârf de cuțit muiat în henna lumi de coral pe buza interioară a cochiliilor ce-i sunt aduse de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib din nou și din nou, până rămânea fără aer, un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimic, trupul fără de viață, prăvălit, da, chiar pe treptele unei biserici a devenit al lui. Ironic, nu? Istoria l-a măturat din poveste. I-a șters ochii verzi și țeasta pe care în zadar a încercat s-o zdrobească de pereții palatului său din Damasc. I-a oprit respirația și l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e, de fapt, sfârșitul. După tine. Nu. Ăsta e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să se strecoare pe sub cascadă, așa cum auzise de nenumărate ori de la lupii tineri că se trece dincolo, și să iasă undeva departe, pe celălalt mal. Avea nevoie de lumina și de căldura soarelui. Nu mai amînă: păși hotărît, una cu peretele de piatră, strecurîndu-se exact pe dedesubtul șuvoiului nestăvilit, pe o potecă îngustă. Urletul apei în cădere depășea orice închipuire acolo jos. Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
femei; pridvorul, unde pot participa la slujbă și persoanele care nu au dreptul de a intra în biserică ca urmare a unor încalcări grave ale normelor religioase și moral-sociale; crucea cu opt extremități. În interiorul bisericilor se evidențiază iconostasele, iar pe pereții laterali mai pot apărea picturi și texte reprezentative din biblie. Portul Costumul tradițional lipovenesc a început să piardă din însemnătate și a intrat într-un proces lent de transformare, până aproape de dispariție, odată cu pierderea caracterului de comunitate aproape închisă a
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
risipești într-o explozie literar artistică... Dar... se pare că s-a cam înflăcărat. Simte pe limbă, subit, un gust acru, de murături. Ciudat? Ba nu! Mai curând normal! Să așeze mai întâi borcanele. Locul lor este în bibliotecă, lângă peretele rămas liber, fără rafturi. Abia acum se poate lăsa pe un fotoliu, răsuflând ușurat. Fluieră ușor, privind admirativ cele zece recipiente frumos aliniate. Curios, n-a avut niciodată o mai puternică nostalgie a concretului de cum a avut astăzi, chiar de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lucru. Soția apare repede, ștergându-și mâinile cu poala șorțului și privindu-l întrebătoare, mirată de aerul lui triumfător. „Nevastă, uite, ai aici borcane pentru murături!”. Și făcu un gest larg cu mâna, aproape teatral, spre „bibliografia critică” rânduită la peretele liber al camerei sale de lucru. Apoi, fără alte cuvinte, înșfacă geamantanul, își lasă soția total nedumerită și iese cu pași hotărâți, îndreptându-se spre adresa indicată în jurnal. Nu după mult timp, Corneliu Scarlatache era un meteorolog silitor, un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în plen” misticul cuvânt (dar nu cu majusculă!), având însă grijă să facă necesara precizare: „ - Ce vreți, tovarăși? Așa a spus poporul, așa spun și eu!”. Într-adevăr, masca generozității îl atrăgea grozav pe tovarășu’ Mercea... Ca orice mască! Pe peretele din fața biroului își atârnase o mască de Berzunți, la rubrica sa scrisese un ciclu întreg de reportaje sub titlul Jos masca!, în care, e ușor de înțeles, „demasca” un număr de indivizi certați cu „morala comunistă”. În fine, într-un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
destul de mulțumit de mine. În semn de recunoștință, dacă pot spune așa, vă voi păstra la dosar... Acum însă era în cu totul altă dispoziție sufletească. Amintindu-și de școala medie, a refăcut filmul începutului de gazetar. La Gazeta de perete a scris primul reportaj. Era ceva cu un țapinar din munții Bucovinei. Navetist fiind, este surprins în tren cu un sac plin. Milițianul vigilent, paznic la integritatea „avuției poporului”, ridică amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete de scânduri
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de mobilier, amenajări interioare, ikebana și altele asemenea. Stă mai tot timpul alături de meșter, dă și el de câteva ori cu bidineaua, trasează „din ochi” un brâu, își spânzură deasupra ușii un bostan-cap-de om, cu un beculeț înăuntru, iar pe peretele din spatele fotoliului o mască de brezaie căpătată la Nerej când a fost pentru un reportaj. Pe alt perete își pune maxime din marii gânditori ai lumii, pline de îndemnuri la acțiune și cunoaștere. De rafturile bibliotecii fixează în cuie o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
câteva ori cu bidineaua, trasează „din ochi” un brâu, își spânzură deasupra ușii un bostan-cap-de om, cu un beculeț înăuntru, iar pe peretele din spatele fotoliului o mască de brezaie căpătată la Nerej când a fost pentru un reportaj. Pe alt perete își pune maxime din marii gânditori ai lumii, pline de îndemnuri la acțiune și cunoaștere. De rafturile bibliotecii fixează în cuie o colecție întreagă de table indicatoare, culese, tot ca reporter, de pe șantiere, din mine de cărbuni sau din cimitire
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
obținut prin redistribuire. Iată și vestita vază chinezească! De data aceasta nu are decât vreo câteva nemuritoare, aduse cine știe de cine și când. Mă las când pe un picior, când pe altul și contemplu în voie tablourile agățate pe pereți: flori, peisaje industriale, portrete de oțelari (uitam să spun, noi ținem de Ministerul industriei metalurgice). Dar nu cred că tovarășul Beșleagă are timp să le vadă... Cum nu mă vede nici pe mine, acum, că am început să-mi pierd
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe aragaz... Îi cade și lu’ ăsta mâna dacă-și pune singur în farfurie! Se ridică iar, icnind, și-o porni spre ușă. Hai că viu înapoi. Doar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Stăm, Florico, păi un’ să plecăm? Nu tre’ să vedem unde e Vetuța de-a dispărut așa, nitam-nisam? Se însera. Babele s-ar cam fi dat duse de-acum pe la casele lor, dar cum să pleci să lași ușa de perete? Iar de Vetuța nici urmă. Începură să se foiască. — Am amorțit, Caterino. Io m-aș duce..., zise Flo rica și chiar o luă spre ușă. — Apăi, deh..., zise Caterina, oftând. Da’ cum facem noi acu’? Cu ușa asta? Până se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
numai după ce te-a văzut că te-ai așezat, că te-ai foit, că ai schimbat replici ușor crispate cu comeseana, stânjenit, că ai dat ochișorii roată de măcar o sută de ori, că ai lovit discret cu pumnul în peretele din spatele tău, că ți-ai smuls jumătate din podoaba capilară și deja te uiți pofticios la cea a femeii din fața ta, că ți-a crescut tensiunea până la culoarea vinetei coapte, că ți-a apărut o lacrimă în colțul ochiu lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ușă „Melania Măcelaru, ființă măcinată de întrebări existențiale“ nu înseamnă că trebuie să fie deranjată cu prostii de genul „Domnișoară, fir-ar mama ei a dracu’ de treabă, iar m-ați inundat, de mi s-au ars și firele-n pereți și s-a dus în aia mă-sii munculița mea de trei luni, c-am terminat cu zugrăvitu’ luna trecută, de făcusem casa boboc! Și să fiu al dracu’ dacă data viitoare nu vă pun să-mi plătiți zugrăveala, că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de plăcere, care mai de care mai poet. Ce să mai, Melania îi iubea pe poeți. Prin urmare, viața Melaniei se declara mulțumitor de confortabil între cei patru pereți și numai rareori se mai cerea afară, la barul din colțul străzii, pentru un Martini cu gheață și o feliuță de lămâie sau o măslină verde, în funcție de dispoziția barmanului Florin. Până într-o zi când viața Melaniei refuză categoric să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din colțul străzii, pentru un Martini cu gheață și o feliuță de lămâie sau o măslină verde, în funcție de dispoziția barmanului Florin. Până într-o zi când viața Melaniei refuză categoric să se mai declare mulțumitor de confortabil între cei patru pereți, vărsă un ocean de lacrimi țspre disperarea lui Dumi trescu, care de data asta n-o mai iertă și o dădu în judecată) și chiar se aruncă de la etaj rupându-și două coaste și mâna stângă. Și asta numai pentru că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
câte trei patru într-un pat și pe sinucigașii prin ingurgitare de somnifere. Dar, cum Melania nu deschidea televizorul, nu dădea drumul la radio și în nici un caz nu cumpăra ziare, habar nu avea ce se întâmplă în lumea exterioară pereților ei. Ea avea acum o problemă serioasă și punctuală, căci fagotul, personajul principal, căpătase hodoronc-tronc un com portament deviant, deloc pe placul proaspetei autoare de romane și-ntr-o totală neconcordanță cu ce se aștepta de la el. De mai bine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]