2,409 matches
-
a doua jumătate a sec. IV î.Hr., la Abdera vor fi bătute monedele oficiale ale regatului macedonean, cu efigiile lui Filip al II-lea și Alexandru cel Mare). În timpul războaielor medice, orașul a fost silit să accepte colaborarea cu trupele persane, care controlau regiunea Traciei începând din 512 î.Hr. Generalul Mardonios, ginerele regelui Darius I, a folosit portul orașului ca bază pentru atacurile sale din nordul Greciei, în 491 î.Hr. În două rânduri, cetatea a fost obligată să ofere „găzduire” regelui
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Traciei începând din 512 î.Hr. Generalul Mardonios, ginerele regelui Darius I, a folosit portul orașului ca bază pentru atacurile sale din nordul Greciei, în 491 î.Hr. În două rânduri, cetatea a fost obligată să ofere „găzduire” regelui Xerxes și armatei persane (în 480 î.Hr., la începutul campaniei sale împotriva grecilor și în 479 î.Hr., la întoarcerea acestuia, după înfrângerile suferite în Grecia centrală), dar și-a recucerit independența, împreună cu celelalte orașe grecești din Tracia, după lupta de la Plateea (479 î.Hr.). În continuare
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
a secolului XV, așezarea e menționată cu denumirea de Tighina. Însuși toponimul pare să fie o denumire foarte veche, preistorică, de origine geto-dacă sau proto-românească . În 1538 cetatea Tighina este cucerită de turci, care o redenumesc Bender - cuvânt de origine persană ce semnifică: "„port”", "„oraș portuar”", "„oraș fluvial”", "„loc de acostare a navelor”". Totuși, în conștiința neamului românesc străvechea localitate a rămas memorabilă peste veacuri cu denumire Tighina. Acest nume și-a găsit confirmarea documentară și a circulat în graiul populației
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
venețieni și alți străini,ceea ce conferea Imperiului Otoman un caracter international.Dar,prin 1600,imperiul a intrat într-o perioadă îndelungată de declin lent. În această perioadă de stagnare, imperiul a fost slăbit de războaie neîntrerupte, în special cu Imperiul Persan, Uniunea polono-lituaniană, Imperiul Rus și Imperiul Austriac. Expansionismul rusesc a fost reprezentat de o serie de 10 războaie duse împotriva otomanilor în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea. Imperiul Otoman a fost foarte rezistent în fața
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
nimic în comun cu statul național modern Turcia. Otomanii erau administratori, nu producători, excepție făcând țăranii turci din Anatolia, care produceau alimente. Viziunea despre stat moștenita de otomani de la califatul arab (care la rândul lui l-a preluat de la imperiul persan și parțial cel bizantin), în care exploatarea fiscală a provinciilor cucerite trebuie să fie o sursă de bani pentru întreținerea unei armate a cărui rol era, la rândul ei, să aducă în robie alte entități statale, populate de alti viitori
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
nu se negocia, astfel că era foarte probabil că împotriva acestora să fie pornit un război. Legitimarea războaielor dintre otomani și alți principi musulmani. În practică otomană, aceste războaie erau purtate împotriva principilor anatolieni din sec. XIV-XV, mamelucilor și șahilor persani. În ceea ce îi privește pe principii anatolieni se atacau reciproc pentru încălcau prevedereile sfinte. Principalele argumente utilizate de otomani pentru a legitimă războiul sfânt împotriva musulmanilor: acuzarea de trădare a „războiului sfânt”, adirmarea primordialității în lumea islamică și a calității
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-au moștenit de la înaintași. Elitele otomane foloseau limba persana pentru a-și exprima lumea lor interioară. Viața curții imperiale otomane era o combinație armonioasă dintre obiceiurile turcești și persane, dar existau și numeroase influențe bizantine și europene. Această perspectivă multiculturală otomană s-a reflectat în propria lor politică. Unul dintre motivele pentru care Imperiul Otoman a rezistat așa de mult a fost acela al politicii toleranțe față de alte etnii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează "De Barthes et Balzac" (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, "La pensée du roman", la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin [["Le miroir persan", Montréal, 1978)(trad. rom. Oglinda persană), autorul realizează în această lucrare "Gândirea asupra romanului"(trad. aprox.) o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate până în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește "Lumi ficționale
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
Ultimele sale cărți se intitulează "De Barthes et Balzac" (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, "La pensée du roman", la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin [["Le miroir persan", Montréal, 1978)(trad. rom. Oglinda persană), autorul realizează în această lucrare "Gândirea asupra romanului"(trad. aprox.) o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate până în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește "Lumi ficționale" (Minerva, 1992), "Mirajul lingvistic" (Univers, 1993
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
și egalitatea tuturor oamenilor în fața legii. Consideră că relele societății pot fi îndreptate prin alianța între monarhi și filosofi. Voltaire este teoreticianul despotismului luminat. Montesquieu era de orientare iluministă moderată. A creat o opera importantă. În 1721 a publicat ,Scrisorile persane” în care prezintă călătoria a doi persani prin Europa și care critică realitățile continentului nostru și anume: intoleranța religioasă, instituțiile culturale și de stat, inclusiv monarhia absolută. În cartea ,Spiritul legilor” teoretizează principiul separării puterilor în stat. Consideră monarhia constituțională
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
arată, în zilele noastre, un amestec al influențelor culturale, amestec izvorât din interacțiunile dintre tradițiile turcice și lumea islamică, pe de-o parte, și tradițiile europene, pe de altă parte. Literatura turcă a fost cel mai mult influențată de literatura persană și arabă în timpul erei otomane, deși după perioada Tanzimatului, efectele altor tradiții (populare turcești și literare europene) au devenit tot mai simțite. Amestecul influențelor culturale este dramatizat, de exemplu, sub formă de „noi simboluri de conflict și intercalare de culturi
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
teritoriul vechii Mesopotamii, locul de naștere a unor culturi timpurii, precum cele ale sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. În 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu. În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani (secolul al VII-lea), care, după moartea profetului Muhammad (632), au cucerit Irakul (656). Bagdadul a devenit capitală a Califatului abbasid în 762 și până în 1258, după care a fost cucerit de turcii selgiucizi. Orașul a
Irak () [Corola-website/Science/296842_a_298171]
-
ci doar că nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos (Sermo XXII). Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creștinismului, anume Mitra, avea și el ziua de naștere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult și rit era și foarte asemănător creștinismului, așa cum constata scriitorul creștin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, așa cum va remarca mai târziu și Tertulian la debutul secolului al III-lea. ("De praescritione haereticorum
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
științe, matematică și filozofie, având drept rezultat faptul ca multe limbi europene au împrumutat, de asemenea, numeroase cuvinte arabe. Araba a fost și, într-o oarecare măsură, mai este încă o sursă majoră de vocabular pentru diverse limbi: berberă, kurdă, persană, swahili, urdu, hindi (în special varianta vorbită), bengali, turcă, tătară, malaeză, indoneziană etc. De pildă, cuvântul arab pentru carte, "kităb", este folosit în toate limbile amintite mai sus cu excepția limbilor malaeză și indoneziană (unde este specializat cu sensul de carte
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc de adunare), împrumutate din siriacă; "faylasūf" (filosof), "qistăs" (balanță), "qămūs" (dicționar), "kīmyă"' (chimie, alchimie), "qalam
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Totuși, însuși profetul Muhammad a îndemnat la traducerea Coranului pentru răspândirea învățăturilor sale la popoarele vorbitoare de alte limbi.În acest sens, însoțitorul său persan Salmăn Păk (Salman cel Pur) a tradus "Al-Fătiha" ("Deschizătoarea", prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi, "Hayăt Muhammad" "Viața lui Muhammad", Baġdăd, 1983: 65) Deși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie si subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
aceste semne suplimentare, pentru vocalele scurte, mai există o serie de semne cum ar fi: [[Alfabetul arab]], cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din [[Asia]], precum [[limba persană|persana]] ("farsi"), [[limba kurdă|kurda]], pashto, urdu, malaeza, și a unor limbi din [[Africa]], precum swahili, hausa, berbera etc. Printre alte limbi care au folosit alfabetul arab, amintim aici turca-osmană, până în [[1928]], azera, până în [[1924]] ș.a. [[Caligrafie|Caligrafia]] arabă nu
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
semne suplimentare, pentru vocalele scurte, mai există o serie de semne cum ar fi: [[Alfabetul arab]], cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din [[Asia]], precum [[limba persană|persana]] ("farsi"), [[limba kurdă|kurda]], pashto, urdu, malaeza, și a unor limbi din [[Africa]], precum swahili, hausa, berbera etc. Printre alte limbi care au folosit alfabetul arab, amintim aici turca-osmană, până în [[1928]], azera, până în [[1924]] ș.a. [[Caligrafie|Caligrafia]] arabă nu s-
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
turcesc, au bombardat porturile rusești Odessa, Sevastopol și Feodosia. Rusia a declarat război Imperiului Otoman trei zile mai târziu, deschizându-se un nou front în Caucaz. Marea Britanie lua în calcul dezembrarea Imperiului Otoman și din necesitatea de a apăra oleoductul persan, în noiembrie 1914, anexează Ciprul, im timp ce un corp expediționar din India ocupase orașul Basra. În decembrie, pentru a-și apăra Canalul de Suez,britanicii au proclamat Egiptul protectorat britanic. Flotă britanică nu reușește însă să intre în forță
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
atins niveluri înalte de prosperitate, care au avut ca efect o explozie culturală fără precedent, cea a Greciei clasice, exprimată prin , , , matematică și . În 508 î.Hr., Clistene a instituit primul sistem democratic de guvernare în Atena. Până în 500 î.Hr., Imperiul Persan controla teritorii ce se întindeau din zona lor de origine din Iran până în Grecia și Turcia actuale, și a devenit o amenințare pentru orașele-stat grecești. Tentativele orașelor-stat din Asia Mică de a răsturna dominația persană au eșuat, iar Persia a
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Atena. Până în 500 î.Hr., Imperiul Persan controla teritorii ce se întindeau din zona lor de origine din Iran până în Grecia și Turcia actuale, și a devenit o amenințare pentru orașele-stat grecești. Tentativele orașelor-stat din Asia Mică de a răsturna dominația persană au eșuat, iar Persia a în 492 î.Hr., dar a fost obligată să se retragă după o înfrângere în bătălia de la Maraton din 490 î.Hr. O a doua invazie a urmat în 480 î.Hr. În ciuda rezistenței eroice din bătălia de la
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
se retragă după o înfrângere în bătălia de la Maraton din 490 î.Hr. O a doua invazie a urmat în 480 î.Hr. În ciuda rezistenței eroice din bătălia de la Termopile, opusă de greci din mai multe orașe, în frunte cu spartanii, forțele persane au prădat Atena. După mai multe victorii grecești în 480 și 479 î.Hr. la Salamina, Plateea și , perșii au fost obligați din nou să se retragă. Conflictele militare, denumite "Războaiele Medice", au fost purtate mai ales de Atena și de
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
care a fost ales conducător al primului stat grec unificat din istorie. După asasinarea lui Filip al II-lea, fiul său, Alexandru al III-lea cel Mare a preluat conducerea Ligii de la Corint și a declanșat o invazie a Imperiului Persan cu forțele combinate ale tuturor orașelor-stat grecești în 334 î.Hr. După victoriile grecilor în bătăliile de la , și , grecii au ocupat și , capitala ceremonială a Persiei, în 330 î.Hr. Imperiul lui Alexandru cel Mare se întindea din Grecia în vest până în
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Siriei, în secolul 2; palmirienii au înființat o rețea comercială care a făcut orașul unul dintre cele mai bogate din imperiul roman. În cele din urmă, la sfârșitul secolului 3 d. Hr., regele Palmirei, Odenatus, l-a învins pe împăratul persan Shapur I și a controlat în întregime estul roman, pe când Zenobia, succesorul și văduva sa, a înființat Imperiul de la Palmira, care a cucerit Egiptul, Siria, Palestina, mult din Asia Mică, Iudeea și Libanul, înainte de a fi până la urmă adusă sub
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
ce pot fi lansate la 500 km distanță. De asemenea, după cum se spune, rachetele Scud-D au fost dezvoltate în Siria cu ajutorul Coreei de Nord și Iranului, potrivit lui Zisser. Siria a primit ajutor financiar semnificativ de la statele arabe din regiunea Golfului Persan, ca urmare a participării acestora la Războiul din Golf. O porțiune considerabilă din aceste fonduri au fost alocate bugetului militar. Asigurarea securității naționale, creșterea influenței printre vecinii arabi și asigurarea întoarcerii Înălțimilor Golan, au fost până acum scopurile principale ale
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]