KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

strălucitoare, cu blatul spart, colorat în aceeași nuanță de alb cu pereții, ținea locul încăperii aceleia din fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua de lemn șubredă avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron“!), de un sarcasm prozaic, este scrisă întreaga carte. Există și

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
simțit că era urmărit, niciodată nu m-a simțit pe urmele lui. Atunci l-am pierdut, aproape de parcul din centru: a cotit brusc și când am ajuns acolo, nu l-am mai zărit. M-am consolat ușor, eram doar un pic tristă, aș fi vrut să știu cum arată. Avea un mers mândru, vroiam (sic!) să știu dacă are o privire la fel. Am luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza aleilor pierdusem năluca blondă. În

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
cu costum negru și cravată, rămâne îmbrăcat astfel și când face plajă. Utilizarea neologismelor reprezintă, la el, un mod neinspirat de a fi solemn: ‹ ‹ ‹ „Blazonul ți l-ai pus pe frontispiciu, / esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor“, „eufemism“, „limfatic“, „condensat“, „fenomen“, „fizician“, „neurastenie

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
o provoacă. Fără emoție, el nu mai este poem, ci un text mort, a cărui studiere devine irelevantă. Să recitim împreună un cunoscut sonet al lui Eminescu, Afară-i toamnă...: „Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; / Dar și mai bine-i, când afară-i

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
de descifrare, frazele încâlcite și lipsite de grație ale poetului. Dar ele nu ne emoționează: „Ce fel de răsplată să-mi dea nostalgia /... Când trăirile-mi intense până mai acum / s-au nivelat în fel de fel de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
încâlcite și lipsite de grație ale poetului. Dar ele nu ne emoționează: „Ce fel de răsplată să-mi dea nostalgia /... Când trăirile-mi intense până mai acum / s-au nivelat în fel de fel de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

și chibzuință, acest sofisticat mijloc de comunicație poate să facă viața mai plăcută. Dacă însă nu-l mai lași de la ureche, ești un om pierdut și, mai ales, nesimțit. Pe la orele 11 noaptea plutesc între somn și vis. Încă un pic și somnul mă va lua în stăpînire. Organismul își va recupera forțele și a doua zi voi fi bun de muncă. Țîrr, sună telefonul. Sar ca un arc, mă dumiresc unde sînt și ce-i cu mine și apăs pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și pe aici, dom' primar. Nu mai sînt primar, ripostez moale. Totuși sînteți președinte. Sînt... Niște piatră măcar. Cîteva camioane... Nu-i parohia mea. Dar v-am votat, nu? Mulțumesc mult. O să rog primarul... Vedeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
perfect? Nu. Adică? Are mai multe defecte. Primul este că n-are conținut, deci este doar o suprafață sferică. Și altceva? N-are buzunare. Unde mai pune... știi tu ce. Ești prozaic, nu te ridici la nivelul care cere un pic de abstractizare. Mă legănam lehămețit de banalitatea subiectului și încercam să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși de drum De dimineață, în ziua de Sfînta Maria Mare, adică pe 15 august

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
des și cerea o mulțime de sfaturi de care ținea cont. Ce faci, Pandele? întreabă directorul Mitocaru, zîmbind cu gura pînă la urechi. Treaba mea, răspunde acesta ca de obicei. Foarte bine. După ce termini treaba ta, mă poți asculta un pic? Parcă aș avea încotro? Îmi oferi o alternativă? Cam da. Ce-ai zice să fii tu director și eu să fiu în locul tău? Păi, aș zice că intrăm în normalitate. Pandele știa că Mitocaru este sătul pînă în gît de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
nume Vasile a lu' Banditu', lucra la un om lacom cum nu s-a mai văzut pe lumea asta și credincios doar de ochii lumii. Măi Vasile, tu mi-o aduci și eu te-oi plăti toată viața cîte un pic. Vreau tot o dată. Dacă îți dau toți banii, va veni poliția și cînd va afla că te-ai căpătuit, atunci te înhață. Și pe mata! Sigur că și pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
la universitate, în căsătorie și apoi în afaceri de tot felul. Mașina, un Mercedes de lux, luneca cu siguranță și eleganță, spre un loc ce-l născuse pe stăpînul său, spre acel nord moldav, sărac, dar spiritual și fără nici un pic de pragmatism. Simion Bratu jr. nu putea să evite, deși făcea mari eforturi în acest scop, legătura dintre Icoana Făcătoare de Minuni și comoția cerebrală care pusese capăt vieții tatălui său. Refuza să se gîndească la această ipoteză, refuza să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
gîndul " Fie ce o fi. De la Dumnezeu vin toate". Dimineața vine odată cu un optimism exagerat, care îmi invadează toată ființa. Nici țîrîitul telefonului nu mă deranjează și răspund chiar vesel: Alo, da. Excelența Voastră, sînt Parpanghel, vă pot reține un pic? Vă rog. Dacă nu vă deranjez prea mult, aș dori să trec pe la Excelența Voastră. Acum? Dacă se poate. Bine, vă aștept. Vă mulțumesc mult. Vizita aceasta nu mă surprindea. Omul acesta s-a dovedit a fi un accident al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Nu-l puteți ierta? Să-mi dea 1000 lei. Ține, femeie, o sută de lei și gata. Băiatul se uită aiurit la tîrg și mormăie. Dar... am... Nu chiar, rîde procurorul. Lasă, ai să vezi tu cînd mai crești un pic. Adam își pune pardesiul și rîde satisfăcut că a stins litigiul. Aneta Drumeagul se oprea la casa lui Obadă, acolo unde satul de munte își propusese să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
opreau la fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești oaspeți necunoscuți și insista să se mai răcorească un pic. Dacă șervetul era folosit, avea grijă să-l schimbe imediat. Cei de la Ocolul Silvic au angajat-o în locul lui Gavril din omenie, dar au constatat că Aneta făcea o treabă la fel de bună ca și soțul ei. Omenoasa Aneta avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată indiferență la chestiile astea superioare. Nouă nu ne trebuie Mercedes. Și nici măcar Dacia. Pe muiere o căpăcesc de cîte ori am chef și ea înghite cu noduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
îmbătrînit parcă. În mintea ei s-a făcut dreptate deplină. Întîi a urmărit-o pe doamna avocat s-o roage ca să o ajute. A plîns acolo în ușă. Femeie, ești nebună! Bărbatul meu nu-și face decît meseria. Dar un pic de omenie, nu-l costă nimic. Tînăra nevastă era agasată de "nebuna asta"insistentă și se pîrpîlea rău de tot. Deja el, omul cu care se aventurase în paradis, urca scările. Liana a înțeles totul chiar atunci, dar a verificat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mai vorbim, nu clipește cînd îmi mărturisește: Eu sînt ofițer de carieră, nu făcut de parșivii de comuniști, la grămadă. Pînă acum am rezistat să nu-i zic ceva. Dar mă pregătesc să-i zic... Și al ei are un pic de aură Maria Ciobanu avea un singur băiat, student la Informatică și era tare mîndră cu el. Soțul ei murise sub un uriaș trunchi de copac, care căzuse pe mașina aflată în mișcare. Camionul pe care îl depășea era plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu beton, cu plase de sîrmă, cu lanterna. Trebuie să se facă o expertiză. Să se facă! Concluzia a fost că fosa este etanșă și Vasilică a triumfat. Dar noaptea se mai aud bocănituri de ciocan în daltă. Măcar un pic, o găurice, Dumnezeii mamii lui! Mare șmecher este Vasilică ăsta! Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bucuria copilului. Abia tîrînd sacoșa, se întoarce la cruda realitate. Vasile freamătă a nemulțumire și nu se îndură să plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o săptămînă. Fata este îndemînatică, face curat, face o cafea și vorbește întruna. Mama m-a trimis anume la mata. De ce, Anica? Poate vă găbjesc. Cee? Poate vă pun căpăstru. N-o știți pe mama? A văzut că aveți un pic de avere și... gata. Și tu, tu ce zici? Nu-mi pasă. Chiar sărac dacă ar fi unul, l-aș lua dacă l-aș iubi. Și despre mine ce crezi? Că nu cunoști femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Are mare meșteșug, baba dracului. Tinerii căsătoriți Drumurile Dianei s-au intersectat la momentul potrivit cu drumurile lui Raul și o bună bucată de vreme au mers împreună. Diana era frumușică și deșteaptă foc, Raul era numai deștept foc și un pic mai frumos decît dracul. Din cîte se știe, mintea ageră poate suplini frumusețea la bărbați. Unii mai îndrăzneți susțin că afirmația aceasta este valabilă și pentru femei, dar eu sînt sceptic și nu mă entuziasmez. Evoluția celor doi spre căsătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]