2,508 matches
-
Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu voce plăcută, "Teiul" de Schubert. Versurile se desfășoară domol, înseninând sufletele asprite de război, picurând liniște și speranță într-un spațiu până atunci al durerii. Se așează apoi în fața pianului împreună cu Marius și degetele ce alunecă elegant pe clape interpretează la unison armonia celor patru mâini imaginată de marele Mozart, Fuga în fa minor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aceeași dată, întotdeauna îi fac pomenirea. Parcă mai auzea și acum în urechi ecoul cuvintelor lui Caraiman ce arătau durerea și mâhnirea unui suflet zbuciumat. Nu l-a întrebat nimic. De altfel, ce ar mai fi fost de spus? A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avea un pulover alb și niște pantaloni cu talie joasă. De la stânga la dreapta: o femeie cu față ridată, ochi albaștri râzători, proaspăt ieșită din duș. Părul șaten dat pe spate, firele strânse în mănunchiuri curbe și groase de pe care picura apa. Își strecura o mână în păr și-l scutura, aruncând mici stropi pe perete; o fată de douăzeci și ceva de ani, ochi albaștri râzători, gluga de la trening intrându-i pe sub părul șaten care i se revărsa pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca o adevărată instituție. Ai impresia că lipsesc mobile și ficuși, e o atmosferă de ușurătate și neîmplinire (poate mi se pare, pentru că intru acolo numai când mi-e foame). În dreapta sunt veceurile, care nu miros niciodată; în schimb chiuvetele picură mereu, fie dintr-un defect al robinetului, fie din neglijența utilizatorului. Intri și auzi izvorașe. Am fost învățat cu curățenia și înainte de fiecare masă îmi iau punguța de plastic cu săpunul și un mic prosop, și nu cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ploile atunci erau mai dese și mai lungi. Ploua peste tot, în camera în care locuiam și dormeam. Ploua pe dușumea și pe plapuma cu care ne înveleam. Mama punea oale mai mici și mai mari la locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport de mărimea vasului în care cădeau. Cădeau și când vasele erau goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m-a adus acasă. Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat timpul petrecut printre țigani. Tata a reparat acoperișul casei și acum eram lipsiți de distracția picăturilor de apă care nu mai picurau în oale și ulcele. Ne încălzeam cu lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trăit doar câteva zile. Presimțeam că ziua va fi nefastă, așa că am început-o ca atare. Tramvaiul așteptat a venit peste o jumătate de oră, se întâmplase o deraiere pe undeva. Pardesiul meu era aproape leoarcă, iar de pe borul pălărie picura apa jur împrejur. În fine, m-am văzut în el, dar pentru că întârziase atât, era arhiplin. Cineva din spatele meu îmi ungea cu noroi pantofii la care frecasem atâta să le dau lustru. M-am indignat într-atât încât, așa cum eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și când mi-a povestit prima dată de această nouă femeie a lui, cu care voia să-și ducă zilele de atunci înainte. Era frumoasă, și femeia, și melodiile interpretate de ea, dar în primul rând era frumoasă vocea ei. Picura jale și bucurie în același timp și se cuibărea în sufletul meu și atunci spuneam lui Sandu: "E frumoasă, dom-le!" Înainte de a muri, ne-am întâlnit undeva, într-un loc unde tăcerea nu este sfâșiată decât de strigătul unui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de paie începând a împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi molcuț un scâncet repetat, ca și cum ar fi picurat din streașină. Apoi scâncetul își adăogă glas, prefăcânduse în buhăit ; în cele din urmă rămase un bâzâit ca de bondar care, după cum ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața murdară de lacrimi, copilul privea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul în timp ce acesta, clipocind, tindea grumazul către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră măciulii de fân. Atent în toate părțile, printre ele călca un ciocârlan. în ușa morii ieși un moș cu căciula trasă pe nas și mânecile cojocului împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca mâța, roz și fără dinți, cu mustața
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul cu arini. Dar, la sfaturile care se încingeau acolo, îmbătrânea și acuma lumea de mirare. Mai ales când afară cântau ploile, pe măsură ce roata lopăta, timpul se închega, picurând în durata vorbei. Se încrucea tot natul de minunile ce ieșeau la iveală din negura minților iar pomenirea lor se păstra peste generații. Vinerea, prea cinstitul Caliope aducea la măcinat pentru schit o căruță plină de saci. Deși slujea unui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atât mai puțin că era capabil să le folosească în acest fel. M-am așezat pe terasă și am privit o rază de soare care cădea pe caietul cu poezii și m-am gândit că așa arăta grația lui Dumnezeu - picurând din cer în raze perpendiculare. Aveam în mâini dovada că tatăl meu era om. La oraș considerasem miopia un noroc. Fără ochelari poți să-ți imaginezi că orice imperfecțiune a tavanului este o lume miniaturală de animale care aleargă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cumpăr ciocolată de la Toth. Toth ăsta făcea cea mai bună ciocolată din lume, ciocolată de casă, învelită într-o folie subțire de celofan. Asemenea ciocolată nu poate fi făcută de o mână omenească, mai degrabă cred că însuși Dumnezeu o picura noaptea din cer în grădina lui Toth, care o punea repede în celofan și o scotea dimineața pe tejghea. La ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungurești de haine second-hand, care mișunau de căutători de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spălat. În noaptea aceea am visat din nou aburul acela, dar de data aceasta era de culoare roz și forma lui era diferită de cum o văzusem în camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat un cuțit și m-am tăiat puțin la deget, ca sângele să intre din nou în palma mea, dar cum atingeau palma, picăturile de sânge se uscau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
răzbătea până la mine. Duminicile ne înșiram pe băncile înguste de lemn ale micii capele amenajate în cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf într-o zi ploioasă de noiembrie, așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure încă o dată balsam pe sufletele păcătoase. Eu stăteam întotdeauna între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia fiului său de cinci ani în favoarea tatălui, iar băiețelul rămăsese acasă, în Shanghai, și acum ea se topea de dorul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
revista. ― Sau uită-te la gura ăsteia. Ai putea să-ți bagi tot capul Înăuntru. Eu Încercam să-mi mai iau un cappuccino. Chelnerii, În uniformele lor austriece, mă ignorau, așa cum ignoră pe toată lumea, iar afară teii galbeni șiroiau și picurau. ― Sau ce zici de Jackie O.? Întrebă Julie, Încă pledând. Avea ochii atât de Îndepărtați că erau practic așezați pe marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică. Fotografiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
propriul păr. În toaleta de la subsol era un cadru temporal În care mă simțeam mult mai liniștită: nu brambureala din școala de deasupra, ci progresul lent, evoluționar, al Pământului, al vieții vegetale și animale formându-se din mâlul primordial. Robinetele picurau În ritmul lent, inexorabil, al timpului Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dincolo de peretele dormitorului, care Îmi dăduse pe tot parcursul copilăriei un sentiment de securitate, acum devenise o sursă de anxietate și de panică. Așa că l-am schimbat pe niște pereți de marmură, care aveau ecou numai de la sunetul de apă picurând, de la apa trasă la toaletă sau de la vocea mea citind melodios Iliada. Și când m-am săturat de Homer, am Început să citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cruce și se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor, sunteți gata pentru o experiență electrizantă? Zora și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bobo amestecă cu lingura o ciorbă fierbinte care nu te face să te gândești decât la cât de bine miroase. Dacă ai cu ce să miroși. Conceptul muzical al scenariului spectacolului captează o narațiune în care absurdul, ironizat de Dabija, picură în sunete.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]