4,896 matches
-
stâncărie, formată din arbuști din familia pinilor (pinaceae), cu tulpini ramificate, adesea paralele cu solul din cauza vânturilor puternice și care formează tufișuri (jnepenișuri) pe platourile munților înalți, la peste 1500-1600 m altitudine. Numit și Pinus mugo, are acele lungi identice pinului comun. Prin zonele cu jepi circulația se face doar pe cărările marcate turistic, nu este indicat să se pătrundă prin hățișurile formate. Povârniș= aici cu sensul de versant puternic înclinat, ruiniform, specific munților formați din roci sedimentare sau dure (gnaisuri
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
pentru problema socială. Astfel cercetările Monseniorului Ketteler în Germania, ale cardinalului Manning în Anglia, ale "Școlii din Liège" în Belgia, ale Uniunii catolice de studii sociale din Fribourg în Elveția sau ale lui de Mun și René de la Tour du Pin în Franța indică un catolicism social prezent în ultimul sfert al secolului al XIX-lea și începutul celui următor, chiar dacă se ajunge la o critică severă a capitalismului liberal. Perioada interbelică a impus partidele creștin-democrate pe scena politică din Europa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-lea este cu atît mai importantă cu cît a fost larg răspîndită și însoțită de nenumărate inițiative în Europa. În Franța, trebuie menționate Lucrările Cercurilor Catolice ale Muncitorilor, fondate în 1871 de Albert de Mun și René de La Tour du Pin, care a elaborat o teorie corporatistă după modelul corporațiilor din Evul Mediu, și uzina creștină din Val-des-Bois a lui Léon Harmel, care a funcționat ca un model și un punct de referință. În Germania, Monseniorul Ketteler criticase în renumita sa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ideile sale s-au răspîndit în Europa datorită catolicilor sociali elvețieni (Gaspar Decurtins), austrieci (Karl de Kuefstein ambasadorul Austriei în Franța între 1895-1903), germani (Gustav von Blome și iezuitul Augustin Lehmkülh), francezi (Henri Lorin, prieten al lui La Tour du Pin, Léon Harmel, de Mun) italieni (Medolago Albani și Giuseppe Toniolo) belgieni (Georges Helleputte, apărătorul corporatismului și fondatorul, la Louvain, al Breslei Meseriilor și Comerțului). Uniunea de la Fribourg era un loc de întîlnire și de schimb de experiență. Trebuie menționată în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
războiul nu-și găsea explicația, rădăcinile se unesc pentru a se hrăni din același sol"18. Dar creștin-democrații sînt democrați și se diferențiază de mulți dintre catolicii sociali legitimiști, care visau revenirea la monarhia tradițională și corporatistă: La Tour du Pin a ajuns în cele din urmă la Acțiunea Franceză, iar de Mun n-a acceptat Republica decît pentru a se supune papei și a rămas neîncrezător în ceea ce privește democrația. II Învățămintele anului 1848 Revoluțiile din 1789 și 1830 au încercat să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avea amploarea pe care o cunoscuse în alte părți, în Belgia, în Italia, în anumite regiuni germane. Existau organizații și structuri deloc neglijabile, ca Acțiunea Cercurilor Catolice Muncitorești, fondată în 1871 de Albert de Mun și René de La Tour du Pin care, fiind prizonieri în Germania după înfrîngerea de la Sedan, au cunoscut activitatea Monseniorului von Ketteler. 150 de cercuri erau răspîndite pe întreg teritoriul, regrupînd 40.000 de muncitori în 1880; în 1886, de Mun a fondat Asociația Catolică a Tineretului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
chiar imposibile". Aceste judecăți preluate de la DCI sînt reprezentative pentru gîndirea creștin-democrată în materie de regionalizare. Ea îi datorează mult tradiționalismului, gîndirii contrarevoluționare și catolicismului social: Vogelsang în Austria, Ketteler în Germania, Taparelli D'Azeglio în Italia, La Tour du Pin în Franța au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o reformă a Statului. În lucrarea Vers un ordre social chrétien. Jalons de route 1882-1907, La Tour du Pin a oferit o foarte bună prezentare a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
D'Azeglio în Italia, La Tour du Pin în Franța au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o reformă a Statului. În lucrarea Vers un ordre social chrétien. Jalons de route 1882-1907, La Tour du Pin a oferit o foarte bună prezentare a acestor concepții indisociabile de corporații și prea puțin preocupate de democrație și de libertăți. Dar în propunerile lor privind regiunile, creștin-democrații rețin aporturile catolicilor liberali, care vedeau în promovarea autonomiilor regionale nu apariția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
iod, care venea dinspre livada de nuci. Mai târziu, altădată, într-o zi de Paști, ultimul din viața sa, aflându-se în vizită la secția Bârnova, s-a oprit privind trist, cu chipul suferind, joaca unor veverițe printre crengile unui pin bătrân. Era un om sensibil, poate mai sensibil decât alții, însă nu-i plăcea singurătatea. Chiar dacă nu avea un motiv anume, dorea să aibă mereu pe cineva în preajmă. Știa să ne adune și știa să ne facă să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
adâncuri, țâșnesc, clipocind printre stânci, izvoare 14. Se adună în râuri repezi și învolburate, unde păstrăvi și lostrițe lacome, pitite printre pietre, vânează obleți și scobari nerozi. Coborând, cu pași iuți, printre jnepenișuri, ne strecurăm pe sub umbra și răcoarea brazilor, pinilor și molizilor. Zări îndepărtate sunt cuprinse de verdele intens colorat și aromat de cetină. Se revarsă ca un torent căzut de pe înălțimile munților. Umple văile adânci unde începe să se întrepătrundă cu fagi, goruni și mesteceni. Continuând firul curgerii spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
această apariție, forța propriilor amintiri ale nălucii e susținută de puterea evocatoare a Locului, unul al legendei, al memoriei. Dar pentru asta nu e de-ajuns ca locul cu pricina să fie marcat ca atare printr-o stelă funerară, un pin sau un râu, veritabile puncte de sprijin în invocațiile adresate fantomei. Mai trebuie și ca în zona aceasta de frontieră dintre trecut și prezent să se întâlnească două umbre rătăcitoare: cea a unui mort (shite) și cea a unui om
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Căci locurile memoriei în teatrul no au aceeași valoare pentru oamenii vii ca și pentru cei morți, aceștia continuând să-și amintească. Dacă postura evocatoare se dovedește eficace, e pentru că locul marcat cu o stelă, un templu sau un simplu pin este un veritabil loc al amintirii atât pentru unii, cât și pentru ceilalți. În no, spectrul însuși e bântuit de fantomele trecutului. Fantoma oamenilor vii printre care au trăit îi obsedează pe cei morți în aceeași măsură în care fantoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Murasame: lacrimile care mă leagă de cele lumești din nou mâneca-mi udă. Două fantome nostalgice și condamnate la singurătate, căci: de noi nu-ntreabă nimeni urmele noastre pierdute pe țărm la Suma, două fantome incapabile să se îndepărteze de pinul care, veritabil simbol mnemonic, figurează amintirea timpului pierdut, rămas în urmă, două fantome stăpânite ele însele de obsesia unei alte fantome, a unui alt mort. Acest admirabil no propune, astfel, o stranie apariție dublă a fantomei. Două fantome o evocă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantome o evocă pe o a treia, iată cât de puternică este memoria morților; ea o poate concura cu succes pe aceea a oamenilor vii. Iată cât de puternică este și memoria locurilor, a obiectelor cu virtuți evocatoare, nu numai pinul - ca în acest no -, ci și costumul, căci a treia fantomă nu va avea nevoie de concretețea unui corp de actor pentru a se întoarce printre noi. Va fi suficientă prezența unui costum, convertit în veritabil instrument al aducerii aminte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care, îmbrăcându-se cu hainele lui, Matsukaze își dăruiește propriul corp iubitului, pentru ca acesta să se reincarneze. Pe această forță magică a costumului este construit în întregime un no precum Hagoromo (Celestul veșmânt cu pene). Superbul veșmânt, agățat într-un pin, are ceva supranatural. Shite îl va cere și va accepta, în schimb, să danseze dansul fiicelor cerului. În momentul dansului, scena va deveni răspântie unde cerul se întâlnește cu pământul, unde nimic nu le mai desparte, spațiu invadat de muzică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se înfățișează ca un spațiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se înfățișează ca un spațiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației, actorul nu revine în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se înfățișează ca un spațiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației, actorul nu revine în scenă 1, iar spectatorului nu îi rămâne decât să contemple estomparea, dispariția, absența definitivă a fantomelor. În fața ochilor săi se mai află doar imaginea pinului, neclintită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației, actorul nu revine în scenă 1, iar spectatorului nu îi rămâne decât să contemple estomparea, dispariția, absența definitivă a fantomelor. În fața ochilor săi se mai află doar imaginea pinului, neclintită, figurare a permanenței ce biruie în cele din urmă jocul capricios al aparițiilor/disparițiilor. N-ar trebui, așadar, să ne mire faptul că Zeami a scris un no închinat de la un capăt la altul glorificării pinului. În prima parte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
află doar imaginea pinului, neclintită, figurare a permanenței ce biruie în cele din urmă jocul capricios al aparițiilor/disparițiilor. N-ar trebui, așadar, să ne mire faptul că Zeami a scris un no închinat de la un capăt la altul glorificării pinului. În prima parte din Takasago, sub pinul indiferent la trecerea timpului, la schimbarea anotimpurilor, doi bătrâni soți stau de vorbă, iar mai apoi aceștia se vor dovedi a fi spiritele a doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
permanenței ce biruie în cele din urmă jocul capricios al aparițiilor/disparițiilor. N-ar trebui, așadar, să ne mire faptul că Zeami a scris un no închinat de la un capăt la altul glorificării pinului. În prima parte din Takasago, sub pinul indiferent la trecerea timpului, la schimbarea anotimpurilor, doi bătrâni soți stau de vorbă, iar mai apoi aceștia se vor dovedi a fi spiritele a doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul din Takasago, celălalt din Sumiyoshi. „Nemurirea zeului coborât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
închinat de la un capăt la altul glorificării pinului. În prima parte din Takasago, sub pinul indiferent la trecerea timpului, la schimbarea anotimpurilor, doi bătrâni soți stau de vorbă, iar mai apoi aceștia se vor dovedi a fi spiritele a doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul din Takasago, celălalt din Sumiyoshi. „Nemurirea zeului coborât din cer e cea a pinului veșnic același...” În a doua parte a piesei, shite va incarna „zeul ivit în chip de pin divin”. Pinul, care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
schimbarea anotimpurilor, doi bătrâni soți stau de vorbă, iar mai apoi aceștia se vor dovedi a fi spiritele a doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul din Takasago, celălalt din Sumiyoshi. „Nemurirea zeului coborât din cer e cea a pinului veșnic același...” În a doua parte a piesei, shite va incarna „zeul ivit în chip de pin divin”. Pinul, care marchează aici locul apariției unei zeități, este într-un fel dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spiritele a doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul din Takasago, celălalt din Sumiyoshi. „Nemurirea zeului coborât din cer e cea a pinului veșnic același...” În a doua parte a piesei, shite va incarna „zeul ivit în chip de pin divin”. Pinul, care marchează aici locul apariției unei zeități, este într-un fel dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul din Takasago, celălalt din Sumiyoshi. „Nemurirea zeului coborât din cer e cea a pinului veșnic același...” În a doua parte a piesei, shite va incarna „zeul ivit în chip de pin divin”. Pinul, care marchează aici locul apariției unei zeități, este într-un fel dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]