4,402 matches
-
mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și Ali trăiesc Împreună de cinci ani. - Atunci a investit serios În el. - Înțeleg ce vrei să spui. Deși vorbești despre el ca despre o proprietate funciară. Și ține seama că el e musulman. Adicăă are În spate o adevărată piramidă de familie egipteană. Ravelstein se Întreba dacă pentru musulmani nu e un lucru neobișnuit să se Îndrăgostească. Dragostea pasionată constituia terenul lui de interes peren. Dar În Orientul Mijlociu persistă tradiția mariajelor prearanjate de părinți. - Totuși, Edna e mai tare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
familie egipteană. Ravelstein se Întreba dacă pentru musulmani nu e un lucru neobișnuit să se Îndrăgostească. Dragostea pasionată constituia terenul lui de interes peren. Dar În Orientul Mijlociu persistă tradiția mariajelor prearanjate de părinți. - Totuși, Edna e mai tare decât orice piramidă familială. E deșteaptă foc și frumoasă foc. O studiase și pe Edna. Se preocupa mult de cuplurile studențești. Așa cum am spus, plănuisem să discutăm azi biografia pe care urma să o scriu, dar nu era o zi nimerită pentru detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prieten și intim al lui Ravelstein nu puteai evita să afli mult mai multe lucruri decât ai fi avut chef să știi. Dar la o anumită adâncime găsești În psihicul tău unghere care aparțin Încă Evului Mediu. Sau chiar epocii piramidelor ori civilizației chaldeenilor din Ur. Ravelstein mi‑a relatat despre legăturile Velei cu oameni despre care nici nu auzisem până atunci. Mi‑a spus că‑mi poate enumera rivalii, dar eu am refuzat să‑l ascult. Din momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
teroriștii. A ieșit doar, așa, o părere, un zvon, mai mult pentru mulțumirea poporului, că ar fi fost ăia L-au mai amestecat și pe nenorocitul ăla de Chiru. Bețivanul bețivanilor. Îl cunoscuse demult. Zăcea la „Matrozu“ și povestea despre piramide. Apoi dispăruse. Se vorbea chiar că s-ar fi sinucis când au inundat pentru Baraj. Mai mult la sigur că au băgat serviciile chestia asta ca să dea lumii de-o preocupare serioasă, să nu mai urle că ce bine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un film, zâmbi ea. Ai douășcinci de ani și nu m-ai dus în viața ta la un film, la un teatru, știi că-mi plăcea teatrul. Când venea Beligan și Giugaru la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intelectual, citea până adormea, comenta și istorie, cu el mai vorbeam de Egipt, că nu-mi ieșise din minte Păstămaț cu idealismele lui, trăiam cu Macatist, dar tot mai tânjeam la Nilul ăla, la pustiul care îmi arsese mațele, la piramidele care zicea Păstămaț e tot ce poate fi mai super mega pă lumea asta, cum le mai povestea Sofronică al lui Rozica de toate imaginile astea, parcă vedeam totul, ca și cum eram acolo ș-atunci, zău, mă prindea un dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
restul oamenilor albi - și, în clipele acelea, i se părea mai simplu să se înfrunte cu jungla, decât cu vechea lui lume din Chicago. Nimic nu l-ar putea face să se întoarcă la lupta zilnică, la veșnicul cățărat al piramidei, la acel nesfârșit târâș în sus, agățându-se cu ghearele și cu dinții, pentru că cea mai mică nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului râu San Pedro. Kano se opri între copaci și arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
multe dintre ilustrate prezentau fie minarete, fie situri arheologice. O desprinse pe prima și află că Bob trimitea salutări de la Moscheea Albastră. A doua Îi spuse că lui Bob Îi plăcea Coloseumul. Dar a treia, care Înfățișa o cămilă În fața piramidelor, dădea În vileag mult mai interesantul fapt că M și T terminaseră inspecția bucătăriilor și aveau să se Întoarcă marți. O prinse pe aceasta la loc și se Îndepărtă de afișier. — Vă pot ajuta? spuse o voce În spatele lui. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-o fac. Când ieși din nou pe coridor, Își croi drum Înapoi spre Biroul de Sănătate Publică și ciocăni iarăși la ușă. Așteptă câteva secunde și, neauzind nimic, intră. Cum se așteptase, Moscheea Albastră și Coloseumul erau Încă acolo. Piramidele dispăruseră. 11 Înapoi pe coridor, Întrebă prima persoană care trecu pe acolo, o tânără negresă În uniformă de infirmieră, unde ar putea-o găsi pe doamna doctor Peters. Ea Îi spuse că merge la Secția B, unde lucra doctorul Peters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi foarte recunoscător pentru orice-mi poți spune. Contele Își termină vinul și așeză paharul gol pe-o masă Încrustată din lateral. Își Încrucișă picioarele lungi, expunând o bucată de șosetă neagră de mătase, și-și Împreună degetele Într-o piramidă sub bărbie. — Signor Gamberetto e-un afacerist deosebit de meschin și cu legături deosebit de bune. Nu deține doar cele două companii la care te-ai referit, Guido, dar este de asemenea proprietarul unui mare lanț hotelier, agenții de voiaj și stațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
microcosmos al polis-ului. Înțelepciunea politică, conform lui Aristotel, stabilește un paralelism de superioritate - subordonare la trei niveluri: între soț și soție, între un funcționar al statului și cetățeni și între împărat și autoritățile cetății. În concepția lui Aristotel, această piramidă trebuie menținută cu orice preț pentru a fi generator al dreptății și armoniei universului. 2.1.2 Rolul femeii în noul context Informațiile privitoare la figura femeii provin din literatura greacă, prin intermediul unor personaje feminine ce întruchipează idealul femeii (Casandra
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se păreau mai degrabă niște personaje. îi priveam de altfel cu stupefacție cum profitau din plin de acel garden party, cum se mișcau frenetic, cum alergau de la o masă cu bunătăți la alta, de la specialitățile japoneze la cele magrebine, de la piramida de fructe la platourile cu dulciuri, dar mai ales cum profitau de șampania oferită fără restricții și cum schimbau între ei fraze și cuvinte codate, acompaniate de gesturi și priviri pline și ele de semnificații și mesaje subtile. eu însumi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi, te rog, visul pe care-l visez. „Visezi că te prăbușești de undeva, de la mare înălțime. te prăbușești peste
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi, te rog, visul pe care-l visez. „Visezi că te prăbușești de undeva, de la mare înălțime. te prăbușești peste o mare de capete. sunt oameni care te
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune numaidecât, într-atît îl miră anticamera. Ea era de o înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suișuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, ținea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de pași îi ajunse. Îi încălecă. Îi strivi de asfalt ca pe o mână de chiștoace fumegânde. Îi mână înapoi însiropați în propriul lor sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia metalică a portbagajului, ceilalți doi, Relu și Doru, escaladând pe capotă și ancorîndu-se, cu propriile bretele, de suportul pentru bagaje montat pe acoperișul taximetrului, marca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertând din întunecimile piramidelor, să-și continue somnul în morminte mai sigure și mai imobile. Viața: pretext suprem pentru cine e mai aproape de depărtarea lui Dumnezeu decât de imediatul ei. De-ar fi femeile nefericite în ele însele, și nu din pricina noastră, de ce jertfe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se hotărăsc odată oamenii să lichideze cu munca de până acum și să înceapă o altă muncă, în care să nu mai găsim nici o asemănare cu genul de muncă în care s-au risipit? Oare a fost nevoie să clădească piramide, palate, temple și castele? Nu este suficientă conștiința subiectivă a eternității, conștiința acelei împliniri în supraconștiință? Dacă a distrus ceva activitatea frenetică, munca neîncetată și trepidația exterioară, apoi desigur aceasta nu poate fi decât simțul pentru eternitate. Munca este negația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei eternități, absorbită de individ prin toți porii. Constructorii de catedrale în zarea modernității, de piramide în cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o ordine definitivă a lumii, într-o arhitectonică divină sau cosmică și foarte puțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în simțire, în gândire, în viziune. Trenul sau avionul nu ne-au făcut nici mai sensibili și nici mai profunzi. Ne-au schimbat doar ritmul. Cine ar compara sentimentul nostru de viață cu al Egiptului în epoca de construcție a piramidelor ar trebui să ne arate un dispreț infinit. Sclavii faraonilor, care nu știau nimic, aveau pentru eternitate o simțire mai ascuțită decât savanții noștri, care știu totul fără să cunoască esențialul. Unui optimist subtil i-aș putea face concesiuni privitoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în adânc cântarea cântărilor. Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele - morminte de regi -, crânguri de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de matasă, bolnavul rege Tla; în jurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot și plâns... țiuit, urlet... suspin și un glas mare începu să râdă pin tot caosul de glasuri mici... - O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce îmbla pin sală... Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra pasurilor * mele... Râd de voi, regi ai pământului, râd de voi... Ce căutați a prinde eternitatea în niște coji de piatră, care pentru mine sunt coji de alună... în mine, în pieire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer... voi vreți să mă prindeți pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda și eternitatea din cer se uită în ea însăși... și se miră de frumusețea ei. În singurătatea pustiilor se-nalța piramida sură c-u fruntea ajungând nourii... Luna o ningea, încît părțile lovite de ea păreau de zăpadă, părțile umbrite păreau de cărbune, și lungă, țuguietă, gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele își? făcu drumul pe dunga umbrei, un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]