7,369 matches
-
de-al doilea, care-i de fapt, prelungirea primului, se concentrează asupra mijloacelor de a obstrua canalele de formare a profitului personal instaurând munca ca o datorie ce trebuie plătită, suprimând banii și comerțul, metamorfozând politica și statul în gestionarea planificată a consumului și a producției. Este și ceea ce preconizează Marx și Engels în Ideologia germană în 1846: „unul din principiile cele mai importante ale comunismului constă în ideea empirică, bazată pe natura umană, că diferențele capului și ale facultăților intelectuale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numai teroarea îi va permite lui Lenin să se mențină la putere și să-și impună programul său de „comunism de război”, care se sprijină pe măsuri radicale - suprimarea proprietății private, a moștenirilor, a comerțului privat, a monezii; instaurarea economiei planificate și a muncii obligatorii. Toate acestea vor ruina țara, a cărei producție industrială scade de la indicele 100 în 1913, la 12 la începutul anului 1921, în timp ce inflația explodează trecând de la indicele 100, în 1913, la 64 de milioane în 1923
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului african în raport cu alte sisteme politice de pe continent. Criteriul drepturilor omului nu este deosebit de semnificativ într-o regiune în care respectul pentru semeni nu-i lucrul cel mai bine ilustrat. Neîncrederea față de sectorul privat și edificarea unei economii centralizate și planificate rămân criterii mai sigure, deși neexclusive. Astfel, multinaționalele au fost uneori răsfățate, ca, de exemplu, companiile petroliere din Angola. Cât despre instituții, este de preferat să nu reținem criteriul partidului unic - eventual intitulat „socialist” sau „al muncii” - deși cea mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului, Lenin accentuează, în 1916, tezele marxiste asupra acțiunilor autodistrugătoare ale capitalismului. Odată instalat la putere, el afirmă posibilitatea construirii comunismului fără a se mai trece prin etapa capitalistă, inaugurând un sistem de economie* planificată și distrugând sistematic economia de piață. El reînnoadă astfel cu preceptele babuviste și blanquiste ale rupturii totale și ale inventării unei noi societăți*. începând cu data de 7 noiembrie 1917, el își pune în practică anticapitalismul, înverșunându-se, atât pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
activitatea sa politică de fiecare zi, să distrugă bazele capitalismului - proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, libertatea de a produce și de a schimba produsele, dar și statul de drept, libertatea de asociere și de circulație. Acest model de economie planificată a fost aplicat, în grade de intensitate diferite, de către toate regimurile comuniste. Fervoarea anticapitalistă a fost unul din resorturile fundamentale ale aderării la comunism. Legată inițial de voința de luptă pentru pace* - capitalismul fiind considerat responsabil de războaie - ea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu mai multă claritate, la diferite eșaloane ale lor. „Prea plinul” reglementărilor, care ducea la anarhia realizărilor și la apatie individuală, lasă loc unei adeziuni mai largi, fundamentate rațional. Birocrația este obligată să învețe să negocieze. Desigur, noțiunea de economie planificată nu se schimbă, dar introducând ici și colo câteva elemente de reformă pentru a ușura cât de cât povara constrângerii centrale, birocrația administrativă încearcă să se facă mai puțin apăsătoare. Anumite marje de inițiativă sunt lăsate pe seama actorilor locali, directorii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât mai mult merită să fie împușcați”, spune despre victimele Marii Terori*. Generația crizei economice mondiale Criza economică din anii 1930 coincide, în URSS cu colectivizarea* agriculturii și cu industrializarea* intensivă. Contrastul dintre iraționalitatea capitalismului și aparenta raționalitate a economiei planificate face planul cincinal* sovietic foarte popular în Occident, mai ales în țările anglo-saxone. Edmund Wilson, cel mai cunoscut critic literar american al timpului, celebrează „isprava herculeeană”, dar își moderează tonul după o vizită la fața locului. Sidney și Beatrice Webb
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grupurile sociale considerate ca „dușmani” - burghezi, aristocrați, oameni de afaceri, țărani, Biserici. Prin exproprieri arbitrare, prin anularea dreptului de proprietate, prin rechiziționarea produselor și interzicerea comerțului privat, bolșevicii* distrug economia de piață și vor s-o înlocuiască cu o economie planificată - zisă și „administrată” dau de „comandament” - dirijată de un organism centralizat, Gosplan. în loc să lase ca prețurile să rezulte din jocul ofertei și al cererii, puterea are pretenția să definească nevoile care urmează a fi satisfăcute, și deci produsele necesare, dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o agricultură și un sector meșteșugăresc private; ea funcționează ca o economie de piață în care statul intervine masiv prin credite și impozite. Această formulă permite o relansare a economiei care, în 1927, ajunge aproape de nivelul atins în 1913. Economia planificată: penuria constantă, mijloc de regularizare a economiei în 1928, Stalin* hotărăște să mizeze totul pe dezvoltarea accelerată a industriei grele, asigurată prin disciplina totală a clasei muncitoare*, prin colectivizarea* agriculturii, prin instaurarea muncii forțate în sânul unui uriaș sistem concentraționar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propriul delir, într-un sistem politic de altfel foarte inspirat de cel sovietic. Raționalitatea aparentă a proiectului a permis ca el să fie impus cu destulă ușurință cadrelor ca și populației, într-un moment în care se constata încetinirea creșterii planificate. Refuzul gradualismului proslăvit în acel moment de „marele frate” sovietic părea o opțiune credibilă într-un PCC foarte naționalist și în care inginerii erau încă puțin numeroși. Originile Marelui Salt Originile imediate ale dezastrului se situează în vara anului 1955
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
loc în țara cea mai puțin dezvoltată. în iunie 1918, sociologul german Max Weber denunță recurgerea la teroare* în conferința sa asupra Socialismului. Iar în 1922, economistul liberal Ludwig von Mises publică Socialismul, în care explică falimentul inevitabil al economiei planificate. Socialiștii revoluționari ruși din exil* publică în 1922 Ceka, o descriere detaliată a diferitelor forme de represiune bolșevică, completată în 1924 de cartea lui Melgunov Teroarea roșie în Rusia. La rândul lor, menșevicii publică la Berlin în 1921 Curierul socialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ratifică dizolvarea URSS și crearea CEI (Comunitatea Statelor Independente). (vezi Momente cruciale, 1989-1991). De la imperiul sovietic în expansiune la implozie Prin regimul său, caracterizat atât prin abolirea proprietății private și etatizarea mijloacelor de producție, cât și prin introducerea unei economii* planificate și administrate, URSS s-a definit continuu ca locul privilegiat al unei experiențe socialiste, preludiu la inagurarea comunismului. Ea este purtătoarea unui model care, considerat superior capitalismului, din punct de vedere moral și economic, își justifică astfel expansiunea continuă. De unde
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să participe, în virtutea responsabilităților și competențelor lor, la procesul de planificare a creșterii. Resursele de timp pe care le vor putea aloca formării novicilor sunt limitate de însuși procesul de creștere. Absorbția noilor cadre nu se realizează instantaneu, ea trebuie planificată și controlată la fel ca oricare altă activitate a întreprinderii. În al doilea rând, echipa managerială este formată din oameni care s-au obișnuit în cursul timpului să lucreze împreună; ei au ajuns, puțin câte puțin, la ceea ce se numește
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
un plan de expansiune firma se transformă într-un “aspirator” de resurse. Chiar dacă de multe ori creșterea generează ea însăși resurse importante, este posibil ca acestea să nu fie de ajuns pentru a-și asigura propriile ei necesități. Odată ce expansiunea planificată este transpusă în practică, se impune încetinirea ritmului de creștere (uneori chiar stoparea temporară a acesteia) până în momentul în care resursele consumate în decursul procesului de expansiune sunt regenerate și devin disponibile pentru o nouă creștere. Atunci când vorbim de resursele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
miză strict limitată și complet lipsit de orice principiu transcendental. Politica internațională era de așa natură, încât ceea ce privim retrospectiv ca trădare și imoralitate nu reprezenta mai mult decât o manevră elegantă, o strategie curajoasă sau o mișcare tactică bine planificată, executată după regulile jocului, recunoscută de toți jucătorii ca fiind legală. Balanța de putere a acelei epoci era mai curând amorală, decât imorală. Regulile tehnice ale artei politice constituiau singurul său standard. Flexibilitatea sa, meritul său specific din punct de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de a lua serios în considerare posibilitatea războiului preventiv, indiferent de adecvarea sa față de interesul național. Când vine războiul, trebuie să vină ca o catastrofă naturală sau ca o acțiune ticăloasă a altei națiuni, nu ca o culminare prevăzută și planificată a politicii externe a uneia dintre ele. Doar așa scrupulele morale, ivite din încălcarea normelor morale care stipulau că nu ar trebui să existe război, ar putea fi potolite, dacă ar putea fi potolite cât de cât. Moralitatea internațională și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
permite poporul american importarea oricărei cantități de produse agricole din alte țări care ar putea concura pe picior de egalitate cu cele interne? Există vreo probabilitate ca rușii să permită importarea unor produse ieftine care ar putea să perturbe economia planificată și să slăbească, de asemenea, încrederea în sistemul lor politic? Dacă răspunsul la aceste întrebări este negativ, evident, cum ar putea un stat mondial să guverneze? Cum ar putea un stat mondial să aplaneze într-o manieră pașnică tensiunile dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
iar școala engleză a urmat aceeași cale. De pildă, Bull a trasat o distincție radicală între o balanță „fortuită”, care operează uneori în cadrul unui sistem internațional, și o balanță „planificată”, considerată a sta la baza oricărei societăți internaționale. O balanță planificată este asociată cu orice tip de acord prin care toate marile puteri acceptă necesitatea unei societăți de state. Rezultă existența unui consens intersubiectiv, a „unui acord tacit” de a se abține de la tentativele de monopolizare a puterii și de a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
simpliste. Dacă vrem cu adevărat să combatem terorismul și să sprijinim o politică militară preemptivă, atunci provocările „reconstrucției naționale”, o sintagmă respinsă de președintele Bush înainte, devin la fel de importante ca și operațiunile militare, dacă nu chiar mai mult. Ele trebuie planificate la fel de serios, cu participarea întregului guvern. În esență, se pot câștiga unele bătălii, dar războiul nu poate fi câștigat, dacă pacea nu va fi câștigată. Aceasta este lecția principală pentru birocrația noastră. Să revenim acum la politica de coaliție, un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
demonstrează și organizează baza materială și secvențele de acțiune pentru ca elevul sau sportivul să înțeleagă sarcina învățării, să poată detecta și prelucra informațiile. În etapa premergătoare se răspunde întrebărilor: „ce faceți?” și „cum faceți?”, răspunsul motric al elevului/sportivului fiind planificat și programat. Etapa activă este etapa în care se aplică programul stabilit în etapa precedentă. Conținutul ei constă în exprimarea grosieră a mișcării respective; ulterior ea se modifică pe baza feed-back-ului intrinsec, ce se bazează pe informațiile senzoriale provenite de la
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
de la un loc de muncă la altul, ceea ce va asigura o oarecare suplețe structurii (vezi Brown, 1961, p. 124). Arnold S. Tannenbaum, un alt pionier al psihologiei organizaționale, surprindea încă un efect interesant al structurii organizatorice formale. Pe lângă caracterul ei planificat, reglementat, precis, structura organizatorică formală „este reflexul oficial al postulatelor sociale, psihologice și administrative ale creatorilor ei” (Tannenbaum, 1967, p. 1). Aceasta înseamnă, printre altele, că opiniile, credințele, concepțiile cu privire la natura umană, la muncă etc. ale celor care vor crea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
celorlalte animale. Putem reprezenta atât intenționat, cât și neintenționat, emoții sau evenimente. Astfel de reprezentări pot fi exagerate, falsificate dezmințite, minimalizate etc. Problema cea mai delicată este că nu știm cu adevărat dacă limbajul trupului este autentic și spontan, sau planificat, menit să manipuleze. De reținut: • Limbajul trupului nu este un limbaj sau o limbă. Nu putem citi o persoană asemenea unei cărți. Nu putem să nu comunicăm. • Limbajul trupului este în cea mai mare parte involuntar. Înțelesurile se află în
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
legate mai ales de modul de realizare și de motivare a acestor activități, aspecte care dacă sunt luate în calcul ne permit să afirmăm că astfel de acțiuni pot reprezenta elemente incipiente de publicitate și mai puțin elemente coerente și planificate care să reprezinte cu adevărat ceea ce înțelegem astăzi prin această activitate. Având în vedere aceste elemente se poate considera totuși începutul acestei activități promoționale în perioada menționată, dar și despre dezvoltarea ei nu putem vorbi decât după apariția tiparului și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
a materialului vizual, intuitiv și folosirea noțiunilor teoretice în viața cotidiană. Metoda didactică reprezintă ansamblul organizat al procedeelor de realizare practică a operațiunilor care stau la baza acțiunilor parcurse în comun de profesori și elevi și care conduc în mod planificat și eficace la realizarea scopurilor propuse. Multe din metodele tradiționale ca algoritmizarea, exercițiul, jocul de rol au rezultate bune dar și metodele moderne, activ-participative se pot folosi cu succes în activitatea didactică cu elevul deficient de auz. Metodele active necesită
Metode activ-participative folosite ?n predarea matematicii elevului deficient de auz by Daniela Sima () [Corola-publishinghouse/Science/84057_a_85382]
-
cazul unei structuri conversaționale specifice discursului dialogic, apariția unei astfel de relații marchează o ruptură cauzată de diferența de opinii, o divergență care poate fi sau nu tematizată în cadrul conversației. Episoadele de contradicție conversațională sînt de obicei neplanificate sau slab planificate și, de aceea, argumentarea este de obicei parțială, în unele cazuri producîndu-se atenuarea ei, prin negociere, iar în altele intensificarea. Din perspectiva a n a l i z a d i s c u r s u l u i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]