2,404 matches
-
6); alb (5); pieptene (5); podoabă capilară (5); chel (4); freză (4); mătase (4); placă (4); pom (4); roșu (4); scalp (4); strălucire (4); aranjat (3); bucle (3); clamă (3); drept (3); grijă (3); lungime (3); ondulat (3); perie (3); plete (3); strălucitor (3); șuviță (3); tuns (3); aspect (2); auriu (2); balsam (2); barbă (2); breton (2); căldură (2); coadă (2); coafor (2); coamă (2); extensii (2); fin (2); frizer (2); fructe (2); îngrijire (2); mult (2); neplăcere (2); pere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
din comunele lor spre Sighet, la învățătură mai înaltă. Erau oameni în toată firea, unii trecuți chiar de vârsta cătăniei, și, desigur, nu le-a fost ușor să înfrunte ironia celor din sat, când s-au hotărât să-și ducă pletele cărunte la școală. Poate nici n-au spus-o nimănui, afară de cei mai apropiați, nevastă și copii. Acestora trebuia să le spună, era vorba doar să lipsească de acasă vreo două săptămâni, în toiul lucrului la câmp” (Ilea, 1943). Învățarea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Mă gîndesc tot timpul la tine. El 1: Mi-a dispărut și jurnalul de zi... cred că ea că el... Ea 1: Te-am visat de mai multe ori... ultima oară erai parcă pe un cal frumos și tu... cu pletele în vînt... El 1: Eu sînt calul... chiar așa... eu sînt calul și tot eu și călărețul... mă călăresc pe mine însumi... Ea 1: Nu mi-ai mai citit nici o poezie în ultimul timp... El 1: Așa-i că mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înainte "de a-și scoate Sân-Toader caii săi la pășune", se spală pe cap, ca să nu li se pască părul peste an, ci să fie frumos și fin, pentru că numai în acea zi "Cresc cozile fetelor / Ca cozile iepelor", iar "Pletele flăcăilor / Ca coamele cailor".370 În legendele bucovinene 371, baba Dochia, împreună cu fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toți caii-și obosea / Și potrivă nu-și găsea / Ca sora sa Ileana, / Ileana Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o floare / Într-o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sora sa Ileana, / Ileana Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o floare / Într-o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o floare / Într-o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa vrut-a Dumnezeu." / Soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale lui Coșbuc, de această dată de dragoste, asupra cărora se apleca tatăl meu, mai ales pentru că unele erau frumoase melodii românești, romanțe, așa cum este “Numai una” și pe care, cu ocazia sărbătorilor mă punea să o cânt: „Pe umeri pletele-i curg râu, Mlădie ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins la brâu, O pierd din ochi de dragă. Si când o văd, mă-ngălbenesc Si când n-o văd, mă- nbolnăvesc, Iar când vin alții de-o
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
luciditate, o stare gravă de poezie, o explozie de vitalitate, o bărbăție a minții străbat universul poeziei lui Labiș, cuprins într-un timp concret cu sunet metalic, desfășurat ritualic ca în marile epopei: "Nou gătiți, cu inimi treze/ și cu plete-n vânt jilave/ vom dansa pe metereze/ cum Spartanii-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice cu trimiteri spre stări însetate de absolut sau melancolii generate de inadaptabilitatea "Hiperionului" care zboară în galaxii "cu flăcăroase plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca un adevărat fulger eminescian. Ca și Șt. A. Doinaș, Tudor George încearcă să liricizeze balada, dar îi lipsește concentrarea acestuia, motivele devenite simbolic exemplare pentru umanitate. Versurile sunt despletite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de perfecțiune; aici are loc înțelegerea cu Dumnezeu, în virtutea căreia păcatul nu a ajuns-o niciodată. Ana Blandiana are vocația purității: "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave/ Adolescenți frumoși sau doar femei,/ Dulce confuzie, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă." Sau: " Trecând din oglindă în oglindă,/ Din apă în apă,/ încearcă într-una,/ Fără să se desprindă/ Dar fără să-nceapă/ Întregul în somn." Este frumusețea poetei, care, ne mărturisește, îi face rău
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca portretele,/ Cu frunți răstignite pe puls!/ îi doare auzul și pletele/ Și trupul din care ne-am smuls". Ideea blagiană a unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două vieți 5:" E-un timp când ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mă depărtez. Ce bine că ești aici. Tu început și sfârșit, tu totul. (L. Blaga) - epiforă (reluarea unui cuvânt/a unei structuri la sfârșitul mai multor unități prozodice/sintactice): Amurg de toamnă violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, /Orașul tot e violet. (G. Bacovia) - anadiploză (repetiția leagă începutul și sfârșitul versului/al enunțului sau începutul unui vers și finalul versului următor): Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu; Din haos, Doamne
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
termenului metaforic. Acest construct este esențial pentru metafora modernă, numită de L. Blaga metaforă revelatorie, fiindcă absența termenului propriu din context ar duce la ermetism, la imposibilitatea decodării semnului. Textual, metafora explicită se realizează prin: construcție apozitivă: Zburător cu negre plete, umbră fără de noroc (M. Eminescu); Soarele, lacrima Domnului; Suflete, prund de păcate (L. Blaga); Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi adânc în el (I. Barbu); Leoaică tânără, iubirea (N. Stănescu); o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta (Ilarie Voronca) construcție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
însărcinate să nu mănînce pești și melci, că vor naște copii băloși și mucoși. Femeia îngreunată să nu se ducă cu secera sau cu sapa pe umăr la muncă, căci altfel iese copilul ghebos. Femeia însărcinată să nu-și înnoade pletele, că face copilul cu limba împiedicată. Femeia îngreunată să nu mănînce dumineca fructe păstăioase, căci copilul se face bolînd* și tîmp la minte și toată viața lui comite numai fapte rele. Femeia însărcinată, cînd va vedea un mort, să zică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de reverie primordială a copilăriei (avem în vedere și mitologemul lui Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi bălaie". Reveria conferă dragostei proiectate în copilărie statutul de androginie pură, perfectă prin candoarea gesturilor. Deși amândoi își spun cuvinte ce apar ca replici consecutive în poem, avem de-a face cu un dialog simultan, cu un "duet interior
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un roman de N. Țic) la masa noastră se așează celebrul Pîcă, prietenul lui Pucă. Ambii, boemi notorii, implicați în varii scandaluri la Restaurantul Casei Scriitorilor ori în alte cîrciumi. Pe Pîcă poate-l știți din filme: avea niște frumoase plete albe, motiv pentru care juca preoți prin pelicule de război. Era, repet, mare amator de scandaluri spre deosebire de taciturnul Pucă, mare grafician al epocii. Din cauza aceasta, cînd intra în anturajul tău, poetul te frisona oleacă, neștiind la ce te poți aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lumea de după premieră! Teribilă lume, pentru adolescentul de mine! Societate inaccesibilă unui puști care frecventa cenacluri, premiere bucureștene, citea reviste, dar nu era acceptat în "culise". I-am văzut atunci pe Dorin Tudoran și Țepeneag, luați cu duba poliției (aveau plete; într-o vreme, morala proletară nu dădea voie tinerilor să poarte părul lung!); i-am cunoscut atunci, de aproape, pe Lucian Pintilie, Ivasiuc, Breban, Chitic, Naghiu, Petre Mihai Băcanu, Zaharia Stancu, Mihai Novicov, Blandiana & Rusan, Rodica Mandache, Vintilă Ivănceanu, Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nici n-avea chef să deschidă gura. Pe o treaptă mai sus se scursese unul gras și mare, liniștit de obicei, totuși bună protecție în caz de ceva. Lîngă el, unul și mai liniștit, care sufla fumul de țigară printre pletele fetei din brațe, strident machiată, cu o bluză încărcată cu sclipici. Ăsta era șeful, mai mult ca sigur. Folosește sunetele din întunericul gurii aproape fără dinți doar pentru a lua decizii. Nu avea vreo cicatrice vizibilă, totuși dacă avea atîția
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pentru luptă, între care Catalan, Harap, Vizir "cu stea în frunte", Vânt. Înainte de sosirea lui Ștefan cel Mare la Timișești, comisul respecta un adevărat ritual: își stropea obrazul cu apă neîncepută de la fântână; se închina către răsăritul soarelui; își scutura pletele cărunte. Ionuț Jder apare într-o viziune romantică, fiind un personaj excepțional, dinamic, multidimensional, al cărui caracter evoluează, în drumul lui inițiatic. El a fost educat în spiritul vieții sobre, al bărbăției și demnității, format la școala vânătorii și a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fiul de la școală. Datorită insistenței Smarandei, copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni, unde, împreună cu vărul lui, Dumitru, este înscris la școală. Nică și Dumitru se adaptează greu, ambii plângând când, din porunca noului învățător, le sunt tăiate pletele. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistriței, și unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă își amintește cum, încercând să se vindece cu băi dese în râu, el și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
este Cristos, ci copilașul pe care Dumnezeu vrea să îl dăruiască Franței. Această viziune, care a durat cinsprezece minute a fost urmată de o a doua viziune, identică, dar de data aceasta singura diferență este prezența lui Cristos, acoperit de plete. Astfel, i se confirmă că acel copil, ținut în brațe de Fecioară, nu este fiul ei. În jurul orei trei și jumătate dimineața, urmează o a treia viziune și în jurul orei patru, urmează o a patra. De fiecare dată, Fecioara își
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Rege din Uruk pe apele morții par a se reflecta direct în apele thanatice desprinse din mythosul pre(-) sau paleocreștin: "Vino, prietene, să plutim pe apele adânci,/ să părăsim această lume/ și Urukul-cel-Împrejmuit de ziduri înalte,/ unde femei galeșe cu pletele negre te-așteaptă!/ În marea cea neagră/ și-a făcut cuib în adâncuri/ buruiana sălbatică ce-ți dă nemurirea" etc. Obsesia lirică majoră este însă geneza, și în special geneza Ființei multidimensionale, provenită, ca ființa dintâi, din apele unui "Sine-inițial
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Amanții iluziei, Editura Timpul, Iași, 1999) are un rol esențial. Marius Chelaru o tratează într-o manieră tradițională, inspirată de lectura cărților sacre ecourile cele mai vizibile sunt cele din Cântarea cântărilor ("Viorile plâng pe inima mea/ așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]