2,800 matches
-
Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât ca pe cineva lipsit de interes, reprezentându-l ca pe un fanfaron, după tradiția, deschisă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
roșie, scufia țărănească, oricum nu au nici șolduri, nici piept, nici brațe, nici ten proaspăt, nici culori sănătoase: rămân femei de la oraș. Fiecare cu ce i se potrivește, la teatru ca și în lumea largă." Concepând teatrul ca pe o pledoarie în favoarea celor umili, Mercier are de gând chiar să plaseze acțiunea dramelor sale la spital, în închisoare, chiar la azil. "Un spital! o să se zică, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică. Da, și dacă mă vor supăra, voi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putem intra în coliziune, și să fim puși în gardă împotriva tuturor impresiilor unui exemplu. A te apăra este și un remediu prețios, iar morala nu posedă vreunul mai energic, mai eficace decât râsul." (Seara a 34-a) În ciuda acestei pledoarii în favoarea unirii râsului cu emoția, el este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au mai ales acest lucru care supără, faptul că autorii pot și trebuie să le aranjeze pentru a le face să semnifice ceea ce vor ei. Toate paradoxurile sunt permise la teatru, numai să fie plasate acolo cu spirit. Rezultă o pledoarie, nu ceva adevărat. Dacă deranjăm chiar și o singură grindă a construcției, totul se prăbușește. Este un castel de cărți de joc, pe care trebuie să-l privești de departe, evitând să-l răstorni cu o suflare". Zola se arată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multe studii evidențiază alte și alte elemente care pot facilita pătrunderea spre acel "etimon spiritual" (Leo Spitzer) și estetic al marelui dramaturg. Florin Manolescu identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, astfel de trăsături în pledoaria caragialiană pentru genurile minore, în interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul de stiluri, forme și registre, în predilecția pentru parodie, oximoron, supralicitare și ironie. La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adecvat "spiritul critic în Muntenia critica socială extremă"15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat și cu pledoaria pentru preponderența unui comic "negru", absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări substanțiale B. Elvin, I. Constantinescu, Mircea Iorgulescu, dar și Valentin Silvestru, Al. Paleologu, Edgar Papu. Climatul social-politic de după cel de-al Doilea Război
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și tăvălit în mujdei, sarmale, borș, crap la proțap] să rămână ei cu trenul lor și noi cu Țara Moldovei!"166 dacă printr-o eroare tipografică ar avea în dreptul autorului numele lui Nenea Iancu, ar implica rezerve în privința interpretării ca pledoarie pentru conservarea tradiției cu riscul disprețuirii progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii" personajului, iar schimbarea de perspectivă, presupusă de procedeul ironiei, centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care se profilează absurdul acestui personaj. Spre deosebire de Mitică prototipul lumii comune, caracterizat prin "deșteptăciune", adaptabilitate, abilitatea de a face compromisuri, Cănuță
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a resuscita formele prozei scurte, văzute ca spații ideale de experimentare a noilor strategii scripturale 170. În plus, autorii înșiși recunosc intenția de recuperare a modelului caragialian și pe această dimensiune a opțiunii pentru textul concentrat sau constituit din fragmente. Pledoaria pentru un astfel de gen se face prin recursul frecvent la tranșarea continuumului textual în fâșii de dimensiuni reduse, în bruiaoane și secvențe uneori doar vag relaționate, dar și prin explicita expunere teoretică a noului tip de discurs. În Știați
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
săvârși constant. Așa cum va proceda în dramaturgia de mai târziu când va asedia logica aristotelică prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceea romanul nu moare. Romanul reface mereu inventarul, nimeni nu-i reproșează că repetă o operațiune pe care au făcut-o până acum mii de scufundători. Ai reținut, Cella, că prin roman înțeleg toate despletirile narațiunii... chiar și fragmentul!10 Pledoaria vizează simultan și predilecția pentru fragment, firesc derivată din nevoia de fărâmițare pentru o cunoaștere a întregului prin parte, a "infinitului mare" prin "infinitul mic", în termenii lui Caragiale din Câteva păreri. Preferința pentru genul scurt și foarte scurt, de la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iași, 2012. * Articole, eseuri, pamflete - „Cu zvonul pe țambal”, Editura Pim, Iași, 2011. * Roman - „Romanul care se scria singur”, Editura Pim, Iași, 2011. * Proză - „Frig”, Editura Pim, Iași, 2011. * Poeme - „Atunci când vara se reinventa” - Editura Pim, Iași, România, 2011. * Poezie - „Pledoarie pentru salvarea lacrimilor”, Editura RBA Media, București, 2011. * Proză scurtă și foarte scurtă - „Picături de Insomnie” (volumul 1), Editura RBA Media, București, 2010. Antologii * Poezie și proză - Antologiile „Amprente Literare” (volumele 1-6/ 2010-2012). * Proză scurtă - Antologia „Declin”, Editura Arhip Art
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pictat de Rubens. Nu am vrut să-i spun. M-a amenințat că mă bate măr, și tot nu am vrut să-i spun. Rienacker se aplecă În față: — Așa este, Herr Prim-Ministru, confirmă el. Eu mi-am continuat pledoaria: — Fiecare dintre clienții mei are parte de același tratament. Discreție și confidențialitate. Nu aș rezista prea mult În afacere dacă aș proceda altfel. Goering aprobă din cap: — Sunteți foarte sincer, zise el. Atunci dați-mi voie să fiu la fel de franc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de compasiune. Apoi, Marlene luă cartea mea de vizită și o citi din nou: — Cu ce vă pot ajuta, Herr Gunther? M-am lăsat pe spate pe canapea și m-am așezat picior peste picior Înainte de a mă lansa În pledoaria mea: Am fost angajat de Germania Life Assurance Company să fac niște investigații privind moartea lui Paul Pfarr și a soției sale. Oricine i-a cunoscut ar putea să ne ajute să aflăm ce s-a Întâmplat și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Lucian Raicu. Dincolo de literatură (Hasefer, 2010). SIMONA POPESCU a absolvit Facultatea de Litere din București, unde în prezent este conferențiar. A publicat, printre altele, volumele de poezie Xilofonul și alte poeme (Litera, 1990), Juventus (Paralela 45, 1994), Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie (Cartea Românească, 2006), volumul de proză Exuvii (Nemira, 1997 ; trei dintre reedările acestui volum au apărut la Polirom), volumul de eseuri Clava. Critificțiune cu Gellu Naum (Paralela 45, 2004) și a coordonat romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
cu una, dar a lins doar glazura și, deși nu are febră, e palid și TĂCEȚI DIN GURĂ! LĂSAȚI-Mă Să VORBESC CINCI SECUNDE LA TELEFON, Vă ROG! Of, dracu’ să mă ia, nu mai rezist mult în felul ăsta! Pledoaria lui Clodagh era agresivă și zbieretele nu se opreau de nici un fel. —Craig face așa? întrebă Ashling. Trebuie să fie o superdurere de stomac. Face de parcă i s-au scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
filfizonului. Telefonul pe care l-am dat mai apoi la Cazier m-a neliniștit - informatorii nu erau înregistrați nicăieri. De Witt susținea că-i o înscenare a poliției, din cauza arestărilor sale anterioare pentru trafic de droguri, iar acuzarea își bazase pledoaria pe banii marcați de la jaf, găsiți la De Witt acasă, și pe faptul că individul nu avea nici un alibi pentru momentul în care a fost comis jaful. Doi dintre cei patru gangsteri au fost uciși la fața locului, De Witt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l caute. Când ai apărut la secție cu cioacele alea despre slujba la Metropolitană, mi-am dat seama că ești omul meu. Am încercat să spun nu, dar buzele mele refuzau să se miște. Dolphine își turui în grabă restul pledoariei: — Poate că au făcut-o jandarmii sau poate că a fost femeia aia ori niște prieteni de-ai ei. Poate că unul dintre ei a găbjit banii sau poate că nu și atunci i-am putea găbji noi. Tu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În registrele lor. Iar Logan ar fi avut un nume. Ultima melodie săltăreață se termină la radio, iar DJ-ul anunță știrile de la mijlocul după-amiezii. Logan Își mai Îndesă În gură o bomboană mentolată și-l dădu puțin mai tare. „Pledoariile finale continuă astăzi În cazul lui Gerald Cleaver, bărbatul de cincizeci și șase de ani din Birmingham acuzat de abuzuri sexuale comise pe când lucra ca asistent medical la Spitalul de Copii Aberdeen. Având În spate aproape trei săptămâni de mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Petrescu, determină ambiguitatea rolurilor: „când spun eu, nu știu dacă o fac În calitate de autor, actor, personaj, instanță auctorială etc.“ (p. 14). În ciuda poeticii explicite, a precauțiilor teoretice decelate pe toată suprafața „romanului“, În ciuda polemicii cu scriitura, lectura tradițională și a pledoariei pentru modernitate, Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mai adaug ceva, lăsând-o pe gazda emisiunii-concurs să umple tăcerea cu țipetele sale de bucurie nebunesc de optimiste. În cele din urmă, după o pauză cronometrată dramatic, care ar fi fost de folos uneia dintre cele mai bune pledoarii ale mele, Lena vorbi: — Cu Stacey. Și cu asta, gata: a trebuit să mă așez iar. Bietul meu trup putea îndura în picioare doar un număr limitat de emoții și asta le pusese capac. Mi-am trecut mâna peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar câteva luni Înainte de moartea sa, Gosse Îi trimisese lui Henry un exemplar dintr-o broșură publicată de Symonds din fonduri proprii, intitulată O problemă În etica modernă și care nu era nici mai mult nici mai puțin decât o pledoarie pentru toleranța față de dragostea fizică Între bărbați, cu exemple de astfel de relații dintre cetățeni maturi și tineri din Atena lui Platon, pentru a susține că nu erau incompatibile cu cel mai Înalt grad de civilizație. Henry găsi modelul atenian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din West End, atunci Guy Domville, cu purtările sale de modă veche și limbajul Înflorit, cu eroul său de o moralitate pedantă și eroina reținută și răbdătoare, cu dilemele sale etice reale și pledoaria finală pentru sacrificiul de sine și renunțare, cu siguranță nu era. În ciuda ultimelor zile și ore când aproape se Îmbolnăvise de grijă, abia acum Începu să creadă În posiblitatea eșecului și Își continuă drumul cu pași mai Înceți și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra naturii „reale“ a cazului, cereri pe care le eludase În mod politicos. Anticipa alte asemenea pledoarii odată cu publicarea În volum, luna viitoare, Împreună cu altă povestire amplă, Covering End, pentru completarea și rotunjirea cărții. Era reciclarea piesei intitulate Summersoft, pe care Ellen Terry o ținea de trei ani, fără a da vreun semn că ar intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă, minunându-se, coincidența riguroasă a ambelor elemente. Textul lui Prici constă, verbi gratia, numai din vorba Prici. Fabula, epitetul, metafora, personajele, așteptarea, rima, aliterația, pledoariile sociale, turnul de fildeș, literatura angajată, realismul, originalitatea, servila imitare a clasicilor, Însăși sintaxa au fost din plin depășite. După socoteala malignă a unui critic, mai puțin versat În literatură decât În aritmetică, opera lui Loomis constă din șase vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]