2,329 matches
-
ostenite pe luxosului mobilier de plajă aranjat lîngă piscină. Programul meu, după cum mă informase David Hennessy, se desfășura Între unsprezece dimineața și trei după-amiaza, dar „ia-ți pauză de masă cît dorești, băiete drag, că doar n-o să-nnebunești de plictiseală“. Cu toate astea, de regulă veneam cu mașina de la Clubul Nautico Înainte de micul-dejun, curios să văd dacă somnoroșii locuitori ai complexului fuseseră tentați să-și părăsească balcoanele. Hennessy ajungea și el pe la amiază, se retrăgea În biroul lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lor video de securitate și cu proprietarii cu creierele Îmbălsămate, eram convins că tentativele lui Crawford de a transforma complexul Într-o a doua Estrella de Mar aveau să eșueze. Locuitorii din Residencia nu doar călătoriseră pînă la marginile imperiului plictiselii, dar hotărîseră că le plăcea priveliștea. Eșecul putea la fel de bine să-l provoace pe Crawford la un act disperat care să dea În vileag complicitatea lui În cazul Hollinger. Un incendiu În plus, și i-ar putea frige nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
schimbării. Cluburile de teatru și sport, precum corespondentele lor din Estrella de Mar, Înfloreau ca rezultat al unei schimbări mici, dar semnificative, a percepției față de sine a oamenilor, ca răspuns la ceva cu nimic mai radical decît pura și simpla plictiseală. Crawford profitase de coincidență pentru a da frîu liber unei violențe latente să iasă la lumină purtînd machiajul impus de el, cel al unei credințe aproape copilăroase că era În stare să provoace lumea să sară În picioare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doar pentru că este o formă sublimată de descoperire, o cercetare izolată, vâlceaua mea nesfârșită În foi de hârtie. Sunt convins că totul se datorează primei experiențe din adolescență, pentru că nu cred să mă fi născut astfel, cu un prag al plictiselii dureros de scăzut față de o știință sau niște cunoștințe care nu sunt evident asimilabile experienței descoperirii solitare. Se prea poate Însă ca, fiind crescut fără nici un fel de credință anume și rămânând ca atare, În sentimentele mele față de păduri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență peste toca mică, luminile întunecate ale ochilor Smarandei se transformă în stilete. Și crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie să-mi alung plictiseala așteptării într-un mod cât mai plăcut. Și cam ce pericole mortale te pot pândi în micul tău birou de la Statul Major? Doamne-ferește, să te înțepi în propriul stilou? intervine cu voce zeflemitoare Marius. Auzi, băi, soldat de trei parale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua aceea... Învățătorul trecu lîngă fereastră și, stînd În picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite În deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred Însă că-l vor ține mult. A fost un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrîne ca puterea să le mai ia În seamă, din care cauză se credeau curajoase, Încîntate de prezența lor În timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, Încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mîinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansîndu-se de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să aibă șansa de a-și asuma mai multă responsabilitate și de a dobândi mai multă experiență. Managerul a încercat să identifice și demotivatorii, măcar cei esențiali și comuni majorității salariaților. La Body Gym aceștia sunt în principal factori psihologici plictiseala, lipsa recunoașterii meritelor, considerația că la un moment dat sau într-o anumită situație angajatul a fost tratat cu nedreptate și, din păcate, aceștia necesită o perioadă mai mare de timp și anumite tehnici pentru a se putea vorbi de
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
estimare, fie a capacităților de rezolvare, fie a dificultăților problemelor de rezolvat, poate produce blocaje psihice, dezorganizarea activității de învățare și chiar dereglări comportamentale. În situațiile de submotivare se produce o slăbire a activității de învățare, însoțită de stări de plictiseală, neatenție la lecții, redusă angajare în studiu, randament scăzut. Favorabilă este intensitatea de nivel mediu care este subliniată și de Ioan Cerghit (1980). Pentru a evita perturbarea autoreglajului în îndeplinirea sarcinii de învățare este necesar să se mențină un anumit
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
o să-mi spună el mie după aceea? Cum o să mai putem sta împreună la masă? Ne-am întîlnit totuși și nu mi-a fost ușor să-l întreb. Nu arăta bine și avea pe chip o expresie de scârbă și plictiseală, dar și un fel de sfidare posomorâtă, supărat parcă dinainte pe cel care ar avea intenția să-i reproșeze ceva. Ei da, dar ce mai puteam să ne spunem? încît nu l-am cruțat. "De ce ai făcut chestia asta?" i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Executarea. Două minute. (Privi în stânga.) Și cineva să-l trezească pe Hicks. Se auziră câteva râsete, iar Ripley nu-și împiedică un zâmbet care-i lumină fața când dădu cu ochii de biograma caporalului șef, specifică unui om doborât de plictiseală. Secundul Apone dormea profund și visa fără îndoială locuri cu un climat mai blând. Ei îi părea rău că nu putea să se destindă ca el, dar se gândi că poate va fi în stare după această misiune. Compartimentul pasagerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se face examinarea trebuie să fie ferită de zgomote sau elemente distractive, iar subiectul să fie așezat confortabil cu ochii legați sau cu spatele spre examinator. Cuvintele stimul nu vor fi prea numeroase, pentru a nu face să intervină oboseala, plictiseala, saturația. Totodată trebuie să fie cuvinte accesibile subiectului și lipsite de echivoc. Dacă lista este întocmită cu scopul de a se descoperi complexe, atunci în listă sunt cuprinse cuvinte irelevante și relevante sau critice, distribuite la întâmplare. Asociația controlată continuă
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe care n-o arăta cu-adevărat nimănui. „Ce faci, Paul?“ „Sunt trist!“, zâmbea el, „Aplic rezistența prin depresie.“ După care apuca tricolorul prudent, cu tartinele degetelor înmuiate de soare și plictiseală, și începea să-l fâlfâie energic. În clipele alea, mă vedeam mărșăluind până la capătul lumii alături de el și de câteva milioane de compatrioți cinstiți și tăcuți, cu nervii la pământ, bucuroși de complicitatea secretă care ne unea împotriva sistemului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cinstite și bărbătești: Pulătan, Cacoveanu, Crăcea, Lăbău. „Alo, sărutmâinile, doamna Pulătan?“ Sau: „Insist să vorbesc cu domnul Lăbău.“ Făceam parte dintr-o specie pe cât de pitorească, pe-atât de rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident istoric mă făcuse coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajutam și pe Mihnea să iasă noaptea prin geamul din pod la fotbalul pe zăpadă de la „Antipa“, înainte de examenul la algebră; beam cot la cot verile pe bordură cu Cezar și Andrei, până când începeam să plângem de nervi, praf și plictiseală; dar o făceam cu detașarea și cinismul marilor derbedei culturali. Acasă, mă așteptau poveștile reconfortante ale literaturii. Deschideam cărțile proaspăt împrumutate de prin biblioteci, dosare fictive ale inteligenței izolate și prostiei universale, pe care le parcurgeam atent și devotat. Găinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în grădina de zarzavaturi. Revolta era sugrumată din fașă. Vorbeam fără oprire, nesimțit, cu vocea din ce în ce mai tare. Minutele treceau, le povesteam aproape orice, improvizam sau îmi repetam ideile, bucuros că le-am obținut atenția. Dintr-odată, grămada amorfă, buimăcită de plictiseală, se trezea la viață. Apăreau chipuri și ochi, buze întredeschise, sprâncene ridicate amenințător. Telefoanele mobile, până atunci silențioase, începeau să sune-n toate felurile: pe muzică populară, manele, rap, tehno. Dintr-unul se-auzea vocea răgușită a lui Nicolae Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulau, compunând imagini. Fiecare scenă, fiecare senzație trebuia stocată, în vederea conservării. În locul depozitului bancar sau la CEC, depozitul de-amintiri, banca personală a memoriei. Nu-mi tresărea un mușchi. Puteau să se ducă naibii Bucureștii, cu tot cu oameni și case. Suferința, plictiseala, bucuria pulsau calculat, în ritmul electrochimic al neuronilor. Mă simțeam ca într-un imens cinematograf, cu spectatorii înghesuiți după osul occipital: fiecare își vedea de filmul lui, la ordin, tăcut și nemișcat. De-afară, nu se zărea nimic. Îi controlam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteau teancuri de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea mereu, la orice curs sau seminar: era melodia salvatoare, refrenul duios al plictiselii și mediocrității, cântat pe zeci de voci. Ne plafonam, încet și temeinic, dar cui îi păsa? Timpul trecea mai repede, nu trebuia să-l ocupi cu vorbe mari (nici măcar cu gânduri), nimeni nu asculta pe nimeni. Dacă profesorul se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi înlocuit cu una, cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia să-ți iubești țara și, odată cu ea, și pe toți bărboșii virili din manuale; dintr-un exces de zel (uneori și de plictiseală), le confecționam mustăți colosale sau le-alungeam bărbile până cădeau din pagină. Ni se cerea doar puțină recunoștință. Viața ne fusese salvată, pe rând și în epoci diferite, de Gelu, Mircea și Mihai (numele de familie contau mai puțin; probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâncare, nu conținea alcool, nu puteai să-l pui la bicicletă, să-ți umfli roțile cu el. Nici măcar nu l-au deschis. Îl scuturau ușor, să fie siguri că n-are lichid înăuntru. Naiba știe de ce plecaseră cu el: din plictiseală? le plăcuse culoarea? sau doar se bușeau cu el în cap, cum îi găsisem eu la ieșire pe Londra?“ „Bănuiesc că nu ne-ai chemat aici doar ca să ne-arăți tubul. Ce-i înăuntru?“ Nu păream singurul interesat. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1700...“ Dacă un marțian s-ar fi uitat în clipa aia la noi, i-ar fi dat dreptate Mariei. „Cred că știu unde vrea s-ajungă căpitanul Picard cu programele lui.“, am zis, scărpinându-mă la ceafă. Acolo iradia centrul plictiselii. „Scanează harta, bagă imaginea și informațiile exacte (densitate, grosime, consistență, culoare, ce-o mai fi) și lasă mașinăria să-și facă treaba. E ca și cum ai avea zece creiere independente, închise într-o cutie de plastic. Toate se screm acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe coperțile edițiilor scoase de niște pensionari respectabili, pe care Scurtu probabil îi cunoscuse) se sufocase sub mormane de pământ și pagini gălbejite. Care vroia să intre în afaceri cu pompe funebre mai punea mâna să-l citească; în rest, plictiseală și dezinteres: nici la engleză, la facultate, nu-l mai făceau. Fugeau studenții de la ore când auzeau de el. Și, la urma-urmei, dacă ăsta era „maestrul anticipației“, atunci Jules Verne cine dracu’ mai era?! „Dacă-nțeleg eu bine, avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uita fix la mine, așteptând ceva, vinovățiile începeau să crească, așa că i-am zis repede și convins: „La normali, bineînțeles!“ Singura parte din mine care simte curiozitate față de carnea unui bărbat (pentru a o refuza aproape în același timp, din plictiseală, nu din dezgust) se pune-n mișcare doar în fața sculelor formidabile ale negrilor din reviste sau de pe Internet: lungi, curbate, lucioase, desfăcând firesc și-animalic gura prietenului de hârjoneală. Aventurile mele erotice au început deci din mai multe părți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]