2,055 matches
-
cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe. Au băut un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai avea alte ocazii să sune. Mi-am lăsat poșeta În tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de mână: zece minute. Dacă nu apare În cinci, atunci mă Întorc Înapoi În tren. Nu-i rentează să mă mintă. — Alo. Sunteți Clarion din Londra? Edwards
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
local - femei cu copii mici În brațe și un bărbat care ținea bine o găină vie. Domnișoara Warren Încercă să se strecoare spunând „Permis de jurnalist“. Colectorul de bilete se Întoare spre ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ramburseze banii? Pentru că, spuse domnișoara Warren furioasă, doamna nu are destui bani la ea. — În cazul acesta, spuse calm controlorul de bilete, aruncând o privire la ceas, doamna va trebui să ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o foaie de hîrtie, ruptă neglijent dintr-un notes, apoi Își scoate cheia din buzunar, o lasă acolo În fața femeii total absente și pleacă fără o vorbă. După vreo jumătate de oră femeia se ridică, ia cheia, o vîră În poșetă și dispare pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încerce să-l suprime tocmai pe el, care izbutise, dintr-o singură lovitură, să distrugă frumusețea, bunătatea și pacea sufletească. Avea momente cînd se simțea răspunzător de toate crimele omenirii; apoi, la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz Întrezărit Într-un ascensor cînd cobora scara - tot orgoliul i se spulbera dintr-odată. Atunci Își dădea seama cît de absurdă fusese fapta sa și simțea nevoia să se ascundă undeva, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi putut forma acolo. A scotocit Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar apoi a murmurat: „N-am semnal“. Nimic făcut de mâna omului nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită luase locul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té, pe care-l sustrăsese din poșeta Annei, vânturând un brăduleț odorizant despre care Începuse să creadă că era de esență divină, Întrucât mirosea din ce În ce mai puternic. Un timp, așadar, cele două mișcări au coexistat, fiecare făcând prozelitism prin metode clasice (promoții, mici miracole, reduceri de prețuri la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele Salam apare la televizor și declară starea de voie bună. Reportaj Într-un ziar local, apoi interviu cu nea Pandele În Time
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Își îndreaptă umerii, vinovată. Îl privește pe intrus, cu lentilele ei impenetrabile. Îl cunoașteți deci pe autor, continuă curiosul. Doamna tace, întârzie răspunsul. De data asta știe, totuși, fără nici o îndoială, că ea este cea chestionată. Ridică scurt de pe genunchi poșeta mare, dreptunghiulară, din piele cafenie. O deschide, scoate țigările, cutia de chibrituri, reașază poșeta în poală. Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deci pe autor, continuă curiosul. Doamna tace, întârzie răspunsul. De data asta știe, totuși, fără nici o îndoială, că ea este cea chestionată. Ridică scurt de pe genunchi poșeta mare, dreptunghiulară, din piele cafenie. O deschide, scoate țigările, cutia de chibrituri, reașază poșeta în poală. Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
retrage, cu câte un început de pas, se înclină, derutată, stingheră. Îl caută, s-ar zice, pe Poet, dar în dreptul ei apare, de undeva, flautistul. În ușă se mai întoarce o dată, cu un scurt semn cu mâna, în care ține poșeta. Cu cealaltă se sprijină, ușor aplecată, în baston. ...Capul ei se apropie, se depune pe masa netedă și albă, de pe care au dispărut măștile, farfuriile, paharele. Coama sârmoasă a părului ruginit, de aceeași culoare cu fața cărămizie. Ceafă viguroasă, rotită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
păr o dată, și încă o dată, în sens invers. Când se scoală, părul e totdeauna încâlcit. Privește încă o fracțiune ima ginea din fereastră, tăietura fermă a chipului, linii apăsate, contur regulat. Își îndreaptă gulerul bluzei cafenii și cordonul, strângând cureaua poșetei care se legăna pe umăr. La colț, în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața, ca toți ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate-miu, doctorul ? se aude vocea schioarei. Primește cadouri, ca toți. Țigări, cafea, băuturi, dar și brânză și carne. Suntem ca în Blocada Leningradului ! Auziți o chestie. O
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a manifestat dorința să candideze la președinție, în caz că este suspendat actualul președinte? Sau poate chestia o fi pe latura feminină, care se știe că este mai al dracului și nu iartă, adică s-o fi afișat Principesa Margareta cu vreo poșetă mai scumpă sau mai Vuiton, decât a Elenei Udrea? Doamne, câte întrebări mi se ciocnesc în capul acesta al meu, prea puțin cuprinzător al văzutelor și mai ales nevăzutelor prezidențiale. Care-i motivul dom'le, că la televiziunea pupincuristă B1TV
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o apăr pe sora mea mai mare. Se luase de ea un coleg și Cristina a dat o fugă până acasă. Eu făceam clasa a treia la fără frecvență, stăteam la domiciliu și mă împărțeam între scrisul poveștilor și protejarea poșetei roșii în care se aflau banii familiei. Mai trebuia să fiu atent să nu mă găsească taică-meu, să nu vină să mă fure, să mă ducă iar în Arad. Așa: vine Cristina val-vârtej, îmi bagă un cuțit mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]