3,697 matches
-
să urci atîtea trepte?“ Eu Îi spuneam mereu: „Bine, dacă nu mă inviți, n-am să vin“, iar ea Îmi răspundea: „Nu-i nevoie să te invit acasă la mine, tată, numai pe străini Îi inviți. Dumneata poți veni cînd poftești“. În mai bine de cincisprezece ani, n-am venit s-o văd nici măcar o dată. I-am spus dintotdeauna că și-a ales un cartier prost. Fără lumină. Un bloc vechi. Ea doar Încuviința. Ca și atunci cînd Îi spuneam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de ce continua să publice romane de Julián Carax și să piardă bani tot stăruind În acest sens. Drept singur răspuns, Cabestany s-a dus pînă la rafturi, a luat un exemplar dintr-o carte a lui Julián și m-a poftit s-o citesc. Așa am făcut. Două săptămîni mai tîrziu, le citisem pe toate. De data asta, Întrebarea mea a fost cum era cu putință să vindem atît de puține exemplare din acele romane. — Nu știu, a zis Cabestany. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, E.P.L., 1967, p. 51. 49 categorie psihologică a micii burghezii birocratice române” footnote>. B. Elvin explică ridicolul acestui personaj din care mecanismul social a făcut un „bufon într-o bufonadă”. Cetățeanul, care nu poftește pe nimeni, dacă e vorba de pofte, se lasă mințit intrând în jocul celor ce conduc mașinăria puterii și astfel devine încă un personaj ridicol, dar o figură, memorabilă, una din cele mai vii din întreaga suită a timpurilor caragialești
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea distinselor doamne și a distinșilor domni, poftindu-i să intre În havuz. Secvențele acestea el și le amintea cu claritate. După cum Își amintea și faptul că Bikinski, cu ceva timp mai Înainte, cocoțat pe monumentul lui Cuza, ținuse un discurs În piața publică. Apoi totul se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a toate împăcătoare! Puterea se află în interior, nu în afară! Aparține numai Adevărului și numai în El stă Libertatea. Nu te lăsa indus în eroare de false suprafețe. Podoabele, hainele din afară sunt înșelăciunea și mândria ochiului care greșește poftind; cele dinlăuntru sunt fericirea Sinelui. Orice frumusețe exterioară cade în momentul când omul și-a pierdut pe cea interioară. Atunci îi iese la iveală stricăciunea și aceasta desface orice legătură cu aspectul exterior. Dacă nu ești destul de stăpân pe tine
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
poate desena cu cretă colorată o gară. SCENA I Prezentatorul (ieșind de după tablou): Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București... Foarte de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite cu cine stau eu în bancă! Tocilar ursuz! Nu-i nimic. Chiar mâine mă mut de lângă el. 0 să stau cu Daniel Vintilă... În fund, lângă calorifer... Să mai poftească nesuferitul de Alex sami ceară compasul la geometrie... 0 să-i spun și eu: ,,N-am timp, nu vezi? Acum îmi curăț unghiile...” (formând un nou număr. Dane, tu ești? Aici Șerban... Daniel dragă, tu stai singur în bancă, nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sora mea Acum ne vom împăca . Și-mpreună vom pleca La balul de la palat. Prezentatorul 7: Toată lumea chefuia, Bea , mânca și se distra. Totuși cineva... veți vedea Nici nu bea, nici nu mânca. Împăratul 1 Dar bine, împărate, M-ai poftit la tine Să-ți bați joc de mine Cu astfel de bucate? Împăratul 2 Dar ce-au bucatele-mpărate? Împăratul 1 -Cum ce au? Sunt nesărate. Fripturile sunt cu miere Și cu zahăr împănate. Nici în solniță nu-i sare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Sunt nesărate. Fripturile sunt cu miere Și cu zahăr împănate. Nici în solniță nu-i sare Ce zici de-asta, împărate? Fata cea mică: Bucatele eu le-am pregătit Pentru cel ce s-a supărat. Și dacă aici l-am poftit E pentru c-acest împărat Odată, el trei fete avea Dar numai pe două le iubea. Căci cea mică , vai de ea, A fost din casă alungată Chiar pentru dragostea-i curată Căci răspunsul la-ntrebarea pusă N-a fost
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
râs și răspunse: — Poate că nici nu mă cheamă Popescu. Era vorba, desigur, de recentele lui investigații. Fata era probabil la curent cu ele, pentru că râse și ea cu aceeași degajare. În timp ce Grințu descuia ușa camerei de supraveghere și-i poftea pe amândoi Înăuntru, Popescu făcu prezentările. Pedagogul Încercă să-și repare impolitețea sărutându-i mâna fetei și Întrebând-o apoi dacă nu vrea o cafea. Scenariul lui continuă În timp ce urca scările spre camera de unde venise, Îi apostrofa pe câțiva elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bea la altă cârciumă. Enunț: N-avem. Valerică Așchiopoaie: — Da’ șeia di colo? Înainte de a termina propoziția se și Îndreaptă spre cea mai apropiată masă liberă. Șef sală: O mână În pieptul lui Valerică, cealaltă Întinsă spre ușă. Enunț: Rezervată. Poftiți mâine seară. Gest energic spre ușa perdeluită. Poftiți! Mișu: — D’api ce, banii noștri nu-s buni? Zare: Îl ocolește pe șeful de sală și se Îndreaptă decis spre altă masă. — Noi ne așezăm și pe urmă ne spuneți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Așchiopoaie: — Da’ șeia di colo? Înainte de a termina propoziția se și Îndreaptă spre cea mai apropiată masă liberă. Șef sală: O mână În pieptul lui Valerică, cealaltă Întinsă spre ușă. Enunț: Rezervată. Poftiți mâine seară. Gest energic spre ușa perdeluită. Poftiți! Mișu: — D’api ce, banii noștri nu-s buni? Zare: Îl ocolește pe șeful de sală și se Îndreaptă decis spre altă masă. — Noi ne așezăm și pe urmă ne spuneți pentru cine e rezervată. Șef sală: Îl lasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le arătase acelora o „gospodărie tradițională“ românească, Îi invitase apoi În casă pentru a le arăta cum lucrează bătrâna la războiul de țesut. Moșul stătea de obicei pe prispă și-i privea zâmbind pe străini. Din când În când spunea: „Poftiți, poftiți! și făcea semne Încurajatoare celor rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arătase acelora o „gospodărie tradițională“ românească, Îi invitase apoi În casă pentru a le arăta cum lucrează bătrâna la războiul de țesut. Moșul stătea de obicei pe prispă și-i privea zâmbind pe străini. Din când În când spunea: „Poftiți, poftiți! și făcea semne Încurajatoare celor rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se înnoiește. Aho! Aho! Copii și frați! se auzi sub ferestre. Cele trei fetițe alergară să privească urătorii, doi băieți îmbujorați de frig, dar cu zâmbet pe chip, își împlineau voioși urarea pentru gazde. Mama ieși în prag și-i pofti în casă, le dărui câte un colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
părinți, așa le învățase tata din primul an când au plecat cu uratul, la întoarcere să-i binecuvinteze și pe părinți cu urarea lor. Aceștia, ascultau cu mândrie și cu duioșie glasurile curate și melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cavaleri care să-l slujească cu mai mult zel și mai multă credință în toate razboaiele lui cu sarazinii și păgânii. TURNAMENTUL Era în luna mai la Rusalii. Carol Magnul a dat poruncă să se țină niște serbări mărețe și poftise pe lângă paladinii palatului și vasalii coroanei, pe toți străinii, fie ei creștini sau sarazini care se aflau atunci în Paris. Printre acești oaspeți se aflau: regele Grandonio al Spaniei;, Ferrau sarazinul cu ochi de vultur, Orlando și Rinaldo - nepoții împăratului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
partea de apus, lângă mare, se afla palatul, clădit dintr-o marmură atât de curtată și de strălucitoare încât în ea se răsfrângea toată frumusetea priveliștii înconjurătoare. Rinaldo sări pe mal și curând a întâlnit o doamnă care l-a poftit ăa intre în palat. Acesta era înăuntru tot atât de frumos ca și pe dinafară, cuprinzând o sumedenie de încăperi cu pereți muiați în aur și albastru ca aerul și împodobiți cu tablouri mărețe. Doamna l-a condus pe cavaler într-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai ai! M-ai ghicit înainte de ați spune o vorbă. ― Păi una-i Zaura solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut dragi niște ochi peste poate de frumoși și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de rachiu, că ni s-o cam uscat limba-n gură - a apreciat aceeași voce. ― Dacă vouă, care ascultați, vi s-a uscat limba-n gură, ce să mai zic de mine, care vorbesc de... aseară. ― Ca să-ți dregi glasul, poftește de gustă din glaja asta și să-mi spui dacă ți-i pe plac - a răsărit din mulțime un bărbat cât un stâlp de înalt. Cel care povestea a întins mâna să primească „glaja”. A drămăluit-o, a adulmecat-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi băgat de seamă că lotrul și-a pipăit pistoalele înfipte în chimir când l-a văzut pe hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce, furându l cu coada ochiului pe hangiu. Când a pus mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit în numele domnului căpitan, omul ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se întreba: „Oare băietul nostru a întâlni oameni de treabă acolo pe unde umblă el?” „Da’ la ce armă e feciorul matale?” - am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avem musafiri. Poftim de intră>. Caii m-au recunoscut și m-au întâmpinat cu un nechezat gungurit, cum au obiceiul. M-am dus la ei și, mângâindu-i pe greabăn, îi cercetam să văd ce au pățit... Bătrânul m-a poftit în casă, să mă omenească. Deși eram mort de foame, nu am intrat. <Mă duc la cazarmă să duc caii, că altfel Curtea Marțială știe de mine. Nu știu cum să-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dus, treacă meargă, îți mai vine a te îmbarca. La întoarcere, însă, când o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]