4,267 matches
-
o operă de artă nu produce niciodată același efect, ci analizează un desen precum celebrul iepure-rață al lui Jastrow, ori peștii-păsări ai lui Escher, sau faimosul Don Quijote al lui Pierre Menard. Analiza textului lui Borges îi prilejuiește lui Genette o polemică strălucită cu Nelson Goodman. De altfel întreg volumul stă sub semnul unui dialog permanent cu Goodman, în chip similar cu Ficțiune și dicțiune. Găsesc foarte interesant acest fenomen al imersiunii unor teoreticieni francezi în tradiția analiticismului anglo-saxon: el apare nu
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
dragoste" (Constanța Buzea); "instaurarea în geografia singurătății a unui climat fericit" (L. Ulici), "senzorialitatea este evidentă, ca și limbajul subtil, rafinat" (N. Manolescu). Din toate acestea n-a mai rămas decât prozaismul semnalat totuși de directorul R.L., ridicat la puterea polemicii, a smulgerii măștilor și reglării de conturi. Adulterarea tablei de valori umane și morale este cu atât mai scandaloasă în provincia "roșie", unde proliferează "tot mai cărunți plutonieri ai întâmplării, în uniforme de generali". Într-un Dialog, aide-mémoire pentru cititor
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
criminale! - nu este, în fond, decât simptomul bolilor ideologice nerezolvate din societatea noastră. Lucrurile au fost împinse atât de departe, încât simpla participare la discuție echivalează cu a te murdări iremediabil. Orice s-ar spune, nu rațiunea a dominat aceste polemici între vechi prieteni și aliați (asta e situația!), ci interese care probabil vor ieși, cu vremea, la suprafață. în condițiile în care "stânga" domină copios în sondaje, e evident că în România discuția despre comunism nu e, nici pe departe
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
matematică, dar există totuși cîteva, fie și mai izolate, care propun, în subtextul lor măcar, construirea unui vocabular, de pildă, fundamentat pe ce credeau autorii care ar fi constituit un grai primordial. Cert este că odată cu veacul al XVII-lea polemica între cei ce pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce în ce mai mare, pentru că în Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii ca oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă rog, să înștiințați pe cititori că dat fiind genul de polemică publicat în revista Duminica împotriva unui scriitor de calitatea dlui Camil Petrescu, indiferent de cîtă simpatie sau antipatie ar putea să imprime persoana domniei sale, subsemnatul mi-am retras colaborarea. Continuarea ei ar putea să capete înțelesul dezagreabil, pentru simțul de
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
136-143, 276-284; Petrescu, Scriitori, 97-109, 135-138; Raicu, Structuri, 326-329; Val Condurache, Romanul politic, CL, 1974, 3; Zaharia Sângeorzan, Pasiunea ideilor, CNT, 1974, 18; Al. Călinescu, Viziuni romanești, CRC, 1974, 24; Paul Georgescu, Destin și istorie, RL, 1974, 24; Nicolae Manolescu, Polemică și cultură, RL, 1974, 39; Iorgulescu, Rondul, 153-159; Simion, Scriitori, I, 501-532; Mihai Ungheanu, Proza nu are suflul viului, LCF, 1975, 25; Ciobanu, Incursiuni, 160-165; Ardeleanu, Opinii, 67-71; Balotă, Universul, 165-192; Culcer, Citind, 41-44, 179-186, 204-207; Florin Manolescu, „Racul”, FLC
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
confirmă și tăioasele articole scrise pe atunci. Acest spirit lucid, unul dintre cei mai de seamă publiciști români din agitata perioadă interbelică, a reacționat energic împotriva extremismului de dreapta, iar piesa va fi o reluare, la peste două decenii, a polemicii sale cu rinocerii și cu rinocerizarea. Dar viziunea acestui univers kafkian, în care toți - cu excepția lui Bérenger - se transformă în rinoceri exprimă o realitate mai complexă: nu numai fascismul, ci oricare totalitarism e vizat (sovieticii au intuit asta și, când
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
la Cârlibaba, în județul Suceava, apoi la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj-Napoca. Este director al Fundației Culturale „Amici” din Cluj-Napoca și al revistei româno-italiene cu același nume (1996-1997). Debutează la „România literară” în 1991, debutul editorial reprezentându-l volumul de polemici Între Icar și Anteu (1996), urmat de altă carte de polemici, Orient-Expres (1999). Colaborează la „România literară”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Apostrof”, „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Euphorion”, „Observator cultural” ș.a. Subiectele alese de L. în eseurile și comentariile sale sunt dintre cele mai
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
Cluj-Napoca. Este director al Fundației Culturale „Amici” din Cluj-Napoca și al revistei româno-italiene cu același nume (1996-1997). Debutează la „România literară” în 1991, debutul editorial reprezentându-l volumul de polemici Între Icar și Anteu (1996), urmat de altă carte de polemici, Orient-Expres (1999). Colaborează la „România literară”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Apostrof”, „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Euphorion”, „Observator cultural” ș.a. Subiectele alese de L. în eseurile și comentariile sale sunt dintre cele mai diverse, de la teatrul și eseurile lui Václav Havel la biografia papei
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
Accattoli, Karol Wojtyla - omul sfârșitului de mileniu, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999; Renzo Allegri, Padre Pio. Anul speranței, Cluj-Napoca, 2001; Raymond Queneau, Zazie în metrou, pref. Luca Pițu, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Un polemist, RL, 1997, 11; Daniel Cristea-Enache, Polemica găunoasă, ALA, 1997, 374; Florin Mihăilescu, Moralitatea polemicii, ST, 1997, 11-12; Alex. Ștefănescu, Viermele din măr, RL, 1999, 41; Ștefan Borbély, Un scandalagiu, APF, 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Canonul etic, VTRA, 1999, 12; Florin Mihăilescu, Adevăr și diversitate, ST, 2000
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
trad., Cluj-Napoca, 1999; Renzo Allegri, Padre Pio. Anul speranței, Cluj-Napoca, 2001; Raymond Queneau, Zazie în metrou, pref. Luca Pițu, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Un polemist, RL, 1997, 11; Daniel Cristea-Enache, Polemica găunoasă, ALA, 1997, 374; Florin Mihăilescu, Moralitatea polemicii, ST, 1997, 11-12; Alex. Ștefănescu, Viermele din măr, RL, 1999, 41; Ștefan Borbély, Un scandalagiu, APF, 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Canonul etic, VTRA, 1999, 12; Florin Mihăilescu, Adevăr și diversitate, ST, 2000, 2-3; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 124-125
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
spiritul iluminist al Școlii Ardelene, prin preocupările sale culturale, istorice și pedagogice. Admirator al lui Petru Maior, îi editează, împreună cu Iordachi Mălinescu, la Buda, în 1834, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, la care adaugă traducerea, în limba română, a polemicii lui Maior cu slavistul B. Kopitar. Se dovedește și el un bun polemist în demonstrarea drepturilor istorice ale românilor în lucrarea Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
la Cluj, lunar, din ianuarie 1935 până în august 1936, având ca director și redactor responsabil pe Marta D. Rădulescu. Publicație „de cultură generală și literatura”, R.m. găzduiește scrieri de nuanță preponderent sămănătorista și ortodoxista, studii, reportaje, interviuri, destinate, toate, unei polemici antisemite și promovării unui naționalism uneori exagerat. Sunt tipărite versuri de Marta D. Rădulescu, Const. I. Goga, Radu Gyr, Ion Stănescu-Max, Grigore Bugariu. Rubrică „Cronică rimata” publică poeme semnate Palas. Scriu proza Marta D. Rădulescu (narațiuni de factură mitico-simbolică, precum și
REVISTA MEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289230_a_290559]
-
de la Sf. Spiridon și ca profesor de științele naturii la gimnaziul internat de băieți (1851-1852). A condus trupa românească de teatru din Iași, în stagiunea decembrie 1839-martie 1840. Reprezentațiile modeste, oferite în condițiile dificile ale vremii, au constituit obiectul unei polemici violente între S. (în „Albina românească”) și Mihail Kogălniceanu (în „Dacia literară”). Pătruns de spiritul vremii și luându-l ca model pe Gh. Asachi, S. avea preocupări variate - profesor, autor de cursuri și manuale, om de știință și publicist -, fiind
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
unei singure teme, considerată importantă: erotismul. „Dar zău uitai cum miroseai/ vanilie, cafea sau ceai/ enibahar, șerbet sau/ Vai!/ Exotică ce mai erai/ coloniala mea de mai!” (Colonială). De la pasteluri sau madrigaluri formulate ambiguu, trecerea pare cumva bruscă spre publicistica polemică din Un an sub Ciorbea (1998) sau din De la marea schimbare la marea dezamăgire (2001). SCRIERI: Tandrețe maximă, București, 1981; Poeme pricinoase, București, 1983; Excursie cu liftul, București, 1988; Angel radios, pref. Ion Cristoiu, București, 1994; Un an sub Ciorbea
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
Jenks ne pare puțin maniheică. Am remarcat deja că Charles însuși se distanțează categoric de teoria lui Bousset. Expresia „consensul Bousset‑Charles” indică mai mult registrul propagandistic. Fără îndoială, nu există, până la Jenks, o luare de poziție explicită și radical polemică referitoare la lucrarea cercetătorului german. Aceasta însă nu înseamnă că toate numele citate de Jenks pot fi trimise într‑o imaginară boxă a „acuzaților”. În 1901, M. Friedländer publică Der Antichrist, în care folosește abundent literatura apocaliptică intertestamentară, compensând în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Irineu citează permanent Cartea lui Daniel după versiunea lui Theodotion, care conține ƒ> ∠Δ≅ΛΗ. Prin urmare, autorul fie a uitat pur și simplu aceste două cuvinte, citând din memorie, fie le‑a omis în intenția de a evita o polemică sterilă cu anumiți eretici. Această din urmă ipoteză ne pare foarte probabilă. Așa cum ne spune Origen, gnosticul Heracleon interpretează muntele ca pe un simbol al diavolului. Dacă Irineu va fi cunoscut această interpretare - fapt aproape sigur, dat fiind interesul său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numărul 666 ar face aluzie la salus carnis - materia va fi salvată prin a doua venire a Mântuitorului -, în timp ce numărul 616 implică mai degrabă salus spiritus siue animae, de tendință gnostică. Nu cunoaștem exact pe cine vizează Irineu în această polemică. Cert este că o altă variantă a cifrei fiarei pare cu totul incompatibilă cu interpretarea propusă anterior. Pentru a‑și convinge adversarii, Irineu aduce trei contraargumente: 1) manuscrisele cele mai vechi și mai demne de încredere transmit numărul 666; acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în monografie. Cristos este împărat ceresc, în timp ce adversarul său nu este decât un muritor, asemenea tuturor regilor acestei lumi. Regatul acestuia din urmă va dispărea la un moment dat, în timp ce împărăția lui Cristos nu va avea sfârșit. Hipolit dezvoltă o polemică pe două planuri: împotriva Romei, care persecută sfinții în prezent; împotriva Ierusalimului pământesc, patria iudeilor, care îi va persecuta în viitor, după modelul roman. III. Comentariu la Cartea lui Daniel Asemenea predecesorilor săi, Hipolit adoptă în plan exegetic metoda tipologică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după modelul roman. III. Comentariu la Cartea lui Daniel Asemenea predecesorilor săi, Hipolit adoptă în plan exegetic metoda tipologică de interpretare, dar la o scară mult mai largă, înglobând aproape întreg Vechiul Testament. În majoritatea cazurilor, exegeza tradițională servea catehezei și polemicii antiiudaice sau antieretice (ca, de exemplu, în cazul Epistolei lui Pseudo‑Barnaba, scrierilor lui Iustin și al tratatului lui Irineu). Secolul al III‑lea aduce o exigență nouă; în prezent, nu mai este nevoie ca textele Scripturii să fie invocate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anticristologiei se numără, de asemenea, Origen. El depășește viziunea eminamente eshatologică întâlnită la Irineu și Hipolit fără să elimine irevocabil caracterul istoric al personajului. Întâmplător sau nu, întâlnim la el trei sensuri ale figurii Anticristului: 1) istorico‑eshatologic, în contextul polemicii cu păgânul Celsus; 2) moral, în contextul polemicii cu ereticii; 3) anagogic, de asemenea în contextul antieretic, dar în cadrul unei exegeze realizate la solicitarea membrilor comunității creștine (Comentariu la Evanghelia după Matei). Origen ne introduce într‑un context teologic și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viziunea eminamente eshatologică întâlnită la Irineu și Hipolit fără să elimine irevocabil caracterul istoric al personajului. Întâmplător sau nu, întâlnim la el trei sensuri ale figurii Anticristului: 1) istorico‑eshatologic, în contextul polemicii cu păgânul Celsus; 2) moral, în contextul polemicii cu ereticii; 3) anagogic, de asemenea în contextul antieretic, dar în cadrul unei exegeze realizate la solicitarea membrilor comunității creștine (Comentariu la Evanghelia după Matei). Origen ne introduce într‑un context teologic și exegetic cu totul diferit de cel întâlnit până
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abordarea textelor sfinte de o metodologie propriu‑zisă, bine structurată și clar definită. Ei practică în mod obișnuit improvizația, în limitele îngăduite de tipologia tradițională, și acceptă foarte adesea sensul literal. „Alexandrinii” - în speță Clement și Origen - formați la școala polemicii antignostice, dispun de o metodă hermeneutică extrem de bine pusă la punct și extrem de omogenă. Improvizația, în limitele tradiției, practicată de „asiatici” este înlocuită, în cazul „alexandrinilor”, cu o improvizație „artistică”, de virtuozitate, al cărei sens nu este autentificat de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vremea sa și până la sfârșitul lumii, accentuând figura ultimului împărat‑tiran. Pentru subiectul nostru, această anticristologie sumară, rudimentară chiar, nu prezintă nici un interes. Ea ajunge să dobândească însă o înaltă semnificație prin situarea în contextul său originar, cel al unei polemici interreligioase. Trimiterea pe care o face Celsus la personajul Anticristului, „fiu al diavolului”, denotă o anumită celebritate de care se pare că se bucura mitul nostru la sfârșitul secolului al II‑lea, chiar și în afara comunităților creștine. Într‑adevăr, Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prezintă și respinge principalele doctrine filozofice și religioase păgâne. Sunt tratate următoarele teme: 1) Existența Providenței (împotriva epicureilor); 2) Originea greșelilor (denunțarea politeismului ca pseudoreligie a lui Satan); 3) Denunțarea pseudofilozofiei păgâne; Următoarele patru cărți au un caracter pozitiv (cu toate că polemica nu dispare niciodată în întregime): 4) Despre adevărata înțelepciune (creștină); 5) Despre cultul fals (păgân); 6) Despre cultul adevărat; 7) De uita beata. De uita beata Cartea a VII‑a, cea care ne interesează în mod deosebit, are drept scop
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]