3,259 matches
-
frământă pe un om rău, care deține puterea. Asemenea lui Napoleon, crede că forța e singurul instrument eficient, și atunci face ce vrea. Morala Unicului se menține În cadrul privat. La Începutul războiului din Irak, apărea o carte cu un subiect polemic, scrisă de unul dintre neoconservatorii americani, Robert Kagan, și intitulată Power and Weakness (Putere și slăbiciune). Autorul susține că există două modalități de interpretare a istoriei. Prototipurile sale sunt Hobbes și Kant. Hobbes trăiește În lumea reală și știe că
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
, revistă de avangardă apărută în număr unic la Piatra Neamț, în februarie („făurar”) 1934, având subtitlul „Literar, critic, polemic”. Publicația, al cărei redactor este George Demetru Pan, își exprimă adeziunea la arta modernistă, în rubricile „Septentrion”, „Negativ-pozitiv”, „Aquarium”. Poezia este semnată de E. Ar. Zaharia, Ion Vespremie, Traian Chelariu, Har. Mihăilescu, George Demetru Pan, iar proza (fragment din romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285764_a_287093]
-
de cunoașterea genurilor de muzică pop, rock, blues. În 1975, încă elev, „editează” împreună cu un coleg de clasă o „revistă de cultură”, „Adevărul”, dactilografiată în cinci exemplare, inițiativă pentru care este anchetat de autorități; tot în 1975 ia prima poziție polemică în domeniul muzicii rock, expediind prin intermediul revistei „Flacăra” o Scrisoare deschisă către Eugen Barbu (în care se situează în apărarea formației Phoenix, atacată de prozator într-un articol din „România liberă”). În timp, este prezent în diferite cenacluri („Ienăchiță Văcărescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Mureșanu, Paul Zarifopol, G. Ibrăileanu, Gib I. Mihăescu, G. Bogdan-Duică, Liviu Rebreanu, Cincinat Pavelescu ș.a. Se dezbate problema relațiilor interculturale dintre români și maghiari, cehi, polonezi, francezi, se comentează poezia populară, se abordează cu pertinență, uneori și cu o pornire polemică, tema raportului dintre tradiție și actualitate. Între publiciștii culturali ai R.n. foarte activi sunt Titus Bunea, I.C. Mălin, Olimpiu Boitoș, care folosește și pseudonimul S. Florea, Iosif E. Naghiu. Se reiau câteva poeme de Aron Cotruș (Horia, Căpetenia,), se înscriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
de colaboratori ca Gina Gogoiu, Constantin Antonovici, Ion Nicolae, I. Brăileanu, N. Ion, D. Ichim, Marcel Hodărnău, I. Ardeleanu, Honoria Șerban Popescu, Constantin Berbec, Elena Răduță de Ușlar, Elena Grigoraș, Corneliu Coposu (cu traduceri în versuri din Kipling și articole polemice). Pe lângă poemele lui D. Ichim, pot fi semnalate și polemicile contra lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Paul Goma, precum și pledoaria pentru impunerea Mesei tăcerii de Constantin Brâncuși, sub denumirea ei originară, Masa apostolilor sau Cina cea de taină. Alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
Stancu, Nicolae Baciu, Nicolas Nagy-Talavera, Alexandru Micle, Anton Crihan, N. Carandino, Alexandru Ghika, Iustin Ilieșiu, Ion Isaiu. Se republică scrieri semnate de Șt. Pascu, Ana Blandiana, Vasile Netea. O parte dintre colaboratori nu-și dezvăluie numele. Fiind o revistă eminamente polemică, D. a avut un larg ecou în presa exilului, dându-i-se mereu replica sau fiind recenzată partizan. În literatură, ea contează ca promotoare a marilor valori clasice naționale și ca un for de impunere a unor talente. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
critici), la fel ca interviurile îi reușesc atunci când nu cedează ispitei de a literaturiza. Un pariu ambițios al „martorului Thaliei”, în ipostază de cercetător, este monografia Eminescu, omul de teatru. Explorând cu minuție încercările dramatice eminesciene, el emite, în spirit polemic, afirmația îndrăzneață că acestea nu sunt confiscate de lirism, ci denotă o viziune de dramaturg, activă în întreaga creație a poetului. Exercițiul comparatist, semnalând „congenialități” cu mari scriitori ai lumii, caută, fără a evita supralicitările, să pună în lumină originalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
românesc, poarta purgatoriului: „Și totuși, nu pot să cred că am epuizat răbdarea Creatorului care ne-a gândit români pe acest pământ.” Clasa nevrednică (1997) vădește înclinația autorului către eseul politic cu valențe filosofice, prefațat de altfel de nenumărate articole polemice semnate de I. în presa postdecembristă. În 1997, reîntors pentru scurt timp la literatură, autorul nu mai regăsește energia pasională și suflul creator din România pierdută: romanul Diamantul de gheață (1997) este un poem de dragoste palid, un fel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
tălmăcirile din Nietzsche, Cehov, V. G. Korolenko și Maxim Gorki. Câteva idei interesante conține articolul viitorului matematician S. Sanielevici, dedicat lui C. Dobrogeanu-Gherea. Tot lui Gherea îi este dedicat și articolul Pesimismul în literatură al lui Caion, în care tonul polemic predomină. În ceea ce privește contribuția critică, C. rămâne, totuși, oarecum detașată de actualitatea literară și socială a vremii. Studiile lui Al. Macedonski sunt foarte generale și ele vizează, în primul rând, o stare de lucruri specifică literaturii franceze, iar în articolele lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
o prelungire epigonică târzie a arsenalului liric eminescian, dar într-o versiune exsanguă, vecină cu platitudinea. Mai sunt prezenți cu versuri Traian Chelariu, E. Ar. Zaharia, Ghedeon Coca, Iulian Vesper. Publică proză Mircea Streinul și Teofil Lianu. Articolele cu caracter polemic aparțin lui Ionel Crețianu și lui E. Ar. Zaharia (Ghinionul premiilor naționale, un vehement articol antiarghezian). Mai colaborează Victor Măgură, Neculai Roșca, George Putneanu, Aspazia Munte, Cristofor Vitencu. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
atunci aceste partide? S-au fuzionat; și-au dat mâna Împreună; așa Încât, de mai mulți ani, ele fac un singur partid conservator; și În țară sunt numai două partide adevărate: stânga și partidul conservator și liberal În acelaș timp” . Caracterul polemic al afirmațiilor lui Boerescu ține de domeniul truismului. Dezavuând noua opoziție parlamentară, rezultat al alegerilor din aprilie 1875 („coaliția de la Mazar-pașa”), el Încerca să o izoleze simbolic În sfera „extremei stângi”: eludarea prezenței unor conservatori sau moderați În rândurile acesteia
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
politicianul a schițat o aparentă apropiere simbolică de conservatori, În timpul dezbaterilor referitoare la chestiunea Dunării. „Sunt din aceeași școală cu d-sa [Lascăr Catargiu], adică a respectării ordinii și legalității” , afirma Boerescu. Scopul aserțiunii era Însă, o dată În plus, unul polemic; bineînțeles, coincidența Între replierea fostului ministru, Învinuit de lipsă de transparență, și pierderea calității sale de membru al guvernului nu putea fi Întâmplătoare: nu este exclus ca tentația apropierii de foștii colegi conservatori să se fi manifestat odată cu „dizgrația”. Odiseea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
e meteahnă și rău social, așezându-se sub semnul bunătății, al omeniei și al faptei nobile. Dezbaterea unor teme interzise de regim, precum și a unor probleme ce țin de igiena spiritului, de misiunea poeziei și a poetului a intensificat caracterul polemic al cărților din ultimii ani, dramatizând și îmbogățind registrul de tonalități. Farmecul lirismului rezultă din mișcarea frazei în manieră folclorică, din armoniile și plasticitatea versului, din construcțiile anaforice și epiforice bine geometrizate. Z. a scris și câteva cărți pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
încurajeze "tendințele independente ale României", Biroul din capitala Franței a refuzat să părăsească linia lui Golițân. Nici după reinstalarea la conducerea postului a lui Noël Bernard, în 1965, lucrurile nu s-au schimbat, dimpotrivă, redacția românească va declanșa o "ofensivă polemică neîncetată", feroce, împotriva României: "Politica editorială a lui Bernard intra în contradicție nu numai cu analizele pertinente ale REL realizate de specialiști în zonă, precum Jim Brown, Fritz Ermarth și Robert R. King, dar și cu politica SUA. "Maniera mult
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
publică traduceri din Giuseppe Ungaretti, Allen Ginsberg, Virginia Woolf, John Banville, Julio Cortázar, din poezia contemporană americană și franceză, din literatura elvețiană, norvegiană, portugheză, braziliană, arabă și chineză, precum și versiuni în limba franceză pentru texte poetice românești. Revista are reacții polemice prompte la rubricile „Capse”, „Para(n)teze”, „Calendele lui...” ori la cea destinată dezbaterilor, intitulată „Dialoguri incomode”. I.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286032_a_287361]
-
Rockey, Era vremea florilor, O istorie a Finlandei 1952-1969, la categoria scurtmetraje; Nedemnii, Noapte bună, Frank, Umbre în paradis, Hamlet intră în afaceri și Leningrad Cowboys se întâlnesc cu Moise. Fiecare dintre aceste filme scoate în evidență fie spiritul său polemic, fie meditația asupra conștiinței și nevinovăției omului în societate sau lupta împotriva prejudecăților și păstrarea condiției individului într-o lume care nu mai ține cont de existența sa761. Am regrupat, așadar, sub tematicile prezentate mai sus, cele mai importante aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Hașdeu referitoare la lingvistică. Iritat de faptul că sub pretextul lipsurilor respectivei cărți Iordan atacă valoarea excepțională a teoriilor lui Hașdeu, Poghirc a răspuns într-un articol, punct cu punct, la criticile/obiecțiile formulate de Iordan. Nu mă interesează aici polemică în cauză (continuată de Iordan într-un alt articol), ci reafirmarea (și cu acest prilej) a convingerii lui Poghirc, după care "Hașdeu este, într-adevăr, autorul unor idei mari și adevărate" (Poghirc, 1970, p. 165). De altminteri, respingând o altă
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
spus că această atitudine a lui Philippide față de Hașdeu, vizibilă mai cu seamă în ultimele pagini ale Principiilor de istoria limbii (Iași, 1894) a luat naștere datorită unui articol sarcastic, Philippidiotisme (din 1893), în care se vădește (evident, în notă polemică) încă din titlu opinia lui Hașdeu despre mai tânărul sau confrate (vezi Brâncuș, în Hașdeu, 1988, ÎI, p. 527). Articolul incriminat are doar câteva rânduri, așa că îmi permit să-l reproduc aici integral: "La Iași revista dlui Xenopol, în București
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ÎNTREBĂRILE LUI PANAIOT FILOSOFUL, text polemic anticatolic de nivel popular, cuprinzând numeroase motive specifice cărților populare, între altele și o legendă a fenixului, care prezintă unele puncte comune cu poemul De ave phoenice al lui Lactanțiu. Nu se poate preciza când a fost redactată lucrarea, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
al XVI-lea, adunate în culegerile de cronici slavo-române ce se păstrează într-un manuscris de la Tulcea și în cel de la Kiev. Probabil că ele au fost copiate în centre din jurul orașului Baia (unde se afla episcopia catolică), reprezentând reacția polemică a unor călugări ortodocși. Traducerile în limba română s-au făcut într-un alt moment de tensiune, cel legat de propaganda pentru uniație de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea. La noi au circulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
pe marginea unui dialog platonician), lărgindu-și cadrul către „orizontul de universalitate spre care tinde orice idiom particular”. Popularitatea eseistului, mai ales pentru generația tânără, a fost câștigată și prin intervențiile sale orale; spontaneitatea, strălucirea replicii, adresa directă a argumentului polemic, jocul dezinvolt cu paradoxul, limbajul, întotdeauna suplu, stăpânit cu grație, au făcut ca P. să fie privit ca un om ce nu se teme de duelul verbal, indiferent de interlocutor. Se adaugă meritele criticului care a susținut cu argumente solide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
care câteva vor fi adunate în volumul Victoria (1941). Narațiune „din vremile de restriște și de avânt”, Gheorghiță relatează peripețiile unui „cercetaș” în vremea primului război mondial. Adesea, firul epic, bogat și destul de interesant, e părăsit în favoarea discursului grandilocvent ori polemic. Mai bine surprinsă e progresia spaimei în sufletul adolescenților, confruntați cu întâmplări nu o dată absurde. Schițele din Victoria au o compoziție mai strânsă, însă puterea de invenție rămâne deficitară. Poemele în proză sunt, cele mai multe, diluate și emfatice. Superioară din toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
Maiorescu, obținută însă în 1910 de P. P. Negulescu. A colaborat la „Convorbiri literare”, „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Câteva articole de atitudine politică publică în ziarele „Capitala”, „Izbânda” și „Dacia”, reluând într-o formă mai accesibilă idei din eseul polemic Imperialismul culturii germane. După un timp, revine în actualitatea literară cu scrieri consacrate Renașterii italiene: Machiavelli. Omul, timpurile, opera (I-II, 1933-1934), Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini (1935; editată în 1937 și în limba franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
extravagant, asemănător, întrucâtva, cu arghezienele „Bilete de papagal”, revista se vrea, după simbolul ales ca titlu, o expresie a înțelepciunii, a echilibrului. Ideile marxiste din articolul-program (Preliminarii, unde este citat Ilya Ehrenburg) nu sunt suficient cristalizate. Mai vizibile par accentele polemice la adresa curentelor avangardiste, a estetismului abstract, iar în plan social, reacția la tendințele mistice, iraționale și fasciste. Așa se explică atacul la adresa revistei „Gândirea”, incriminată a fi „medievala revistă a nichiforismului hitleristo-corporatist în România”, și entuziasmul nedisimulat cu care este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285919_a_287248]
-
de azi. C. a demonstrat, prin valoroasa sa monografie, dar și prin ediția critică la care a lucrat cu profesionalism peste un deceniu, că este un interpret complet al fenomenului literar, dovedind calități remarcabile de critic, istoric literar și editor. Polemic și obstinat disociativ, îndeosebi în Incursiuni critice (1975), cronicarul literar încearcă, într-o suită de articole, o definire a condiției debutului. El glosează asupra actului critic, pe care îl înțelege ca pe o formă de meditație asupra existenței umane. Termenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]