3,008 matches
-
fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu cești de cafea adusă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri. Pe drumul ce duce către fậntậna
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
zis: sictir! Căci eu am fost sub Tit martir. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Iar Bodnarachi desperat Luat-a traista-n spete Și-n lumea larg-a alergat Pîn-a dat de Sirete, Dar pentru el loc de popas În lumea asta n-a rămas. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! {EminescuOpIV 518} Ca jidovul rătăcitor, A dat de mii de chinuri Și pe la Chiț alergător Cu lirice suspinuri; Dar vai de el cum au rămas! Vau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca lumea. Pe amărât îl obsedează strictul necesar, nu fericirea. Ideal ar fi să coborâm fericirea din concepte în cotidian. Fericirea este „protejată” de o uriașă centură de disperare. Noțiunea de fericire se limitează în special la mers, nu la popas. Unele întâlniri cu fericirea pot fi impudice, inoportune, ori tardive. Fericirea din Rai nu are valoare. Pentru că este obligatorie. Se acutizează confuzia dintre fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vorbă și gata... Spune-o și te iert. Am ajuns acasă, dragule. Uite, domnule, cum te fură vorba! Spunând acestea, ieșeanul s-a oprit și cu un zâmbet obosit mă întreabă: Și mâine încotro, vere? Ce ai zice de un popas pe Dealul Cetățuii? Cum bag eu seamă, mergem din hop în hop, până închidem cercul. Îți mai aduci aminte de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan? Se poate să nu-mi amintesc de definiția cercului dată de această „loază”? Atunci, dă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ori prada. În celelalte drumuri rareori își lăsase gândurile să-i umble în voie. Numai drumul acesta blestemat îi aducea sute de întrebări. Se gândea chiar și la lucruri despre care altă dată nici nu auzise. Acum, la cel dintâi popas mai lung din singurătate, stând lângă focul care mistuia lemnul închircit și ierburile uscate ca să nu lase nimic folositor (căldura și lumina treceau, nu erau statornice) decât o moviliță de cenușă, Iahuben se pomeni punând o întrebare ciudată tovarășului său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai soldat: își punea și întrebări. Mai stătură astfel un timp alături, fără să vorbească. Noaptea trecuse pe jumătate. Erau amândoi obosiți, deși dormiseră toată ziua. Sclavul zise: - Iahuben, în zori sosește Puarem cu soldații. Cred că nu va face popas până la oaza neamului daza, care-i foarte aproape. Până acum am scăpat teferi. Să nădăjduim că din oază focul nostru nu e văzut. Tot nu mai avem ce face: eu socot că ar fi bine să dormim. Iahuben îl ascultă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jumătatea drumului. Lăsaseră în urmă pădurile și tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi zise din nou, după un răstimp: - La urma urmei, dacă ni-l închipuim ca o tavă rotunjită și ridicată spre mijloc, de ce nu ni l-am închipui și așa... Cum ai ajuns să bănuiești? - Când veneam încoace, la un popas am întîlnit un copil care se juca cu o piatră rotundă, ca o sferă, stăpâne. Mi-am adus aminte de ceea ce am văzut la corăbii... - Că la plecare își scufundă întîi pântecul și apoi pânza și la venire li se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până dincolo de păduri, unde începeau stâncile golașe și peșterile cu lilieci. Căzuse noaptea și oamenii erau istoviți de urcuș. Sutașul le porunci să facă popas. Nu-și luaseră corturi, nici asini. Din neprevedere nu și-au luat nici hrană destulă, și câtă le-a mai rămas au fost nevoiți să le-o dea câinilor, ca să-i liniștească. Se retraseră într-o peșteră și, lăsând pază
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
năpastă în ținut și în oameni. Așa că eu zic mai bine să nu vă duceți. Și țăranul plecă, după ce-i arătă lui Auta încotro să meargă. Dar după un sfert de ceas soldații se opriră. Auta întrebă: - Vreți să facem popas? Eu cred că putem ajunge înainte de amurg. Mai bine întindem cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceva înțelepciune. Asta-i singura mea avuție, dar văd că pe pământ nu e bună de nimic. Cel puțin acum... Babilonianul nu mai râse, nici nu mai zâmbi. Umblară multe zile împreună. Când n-aveau ce face, la câte un popas, bătrânul îi istorisea babilonianului întîmplări din viața sa. Înțelept, știind prin agerimea minții lui că nu tot ce nu se cunoaște nu este, de la o vreme începu să-l și creadă, mai ales de la dovada pe care i-o arătase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Către Etana: " Te uită, prietene, Ce-i cu pămîntul!" "Marea-i acum Cât un șanț din grădini!" Auta se așezase pe o piatră. Privea înainte, dar vedea în el. Ca prin vis mai auzea glasul prietenului său care cânta despre popasul pe lună, despre Anu și despre cerul zeiței Iștar, dar se vedea pe sine zburând în minunata luntre, zărea din nou lunga Mare dintre Pământuri cât un șanț de grădină, zărea stele sub tălpi și stele la tâmplă și în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până acolo, ș-om mai vedea“, gândi. Grupă imediat soldații pe care-i mai avea, îi chemă pe rând la furgon, împărțindu-le câte o pușcă, o manta, o foaie de cort, o raniță. Caii de la furgon erau odihniți, după popasul din fața primăriei. Când să plece, constată surprins că rămăsese cu un singur soldat, un basarabean căsătorit la Bârlad. Ceilalți, profitând de absența lui, când fusese rechemat în ultima clipă în primărie, plecaseră. - Domnule sublocotenent, v-am spus că nevasta îmi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
li se face reclamă bună, pentru că ele le oferă o satisfacție imediată și plăceri pe termen scurt, promițându-și că vor „reveni pe calea cea dreaptă” în curând. Aceste ieșiri de pe calea principală a taoismului se dovedesc adesea a fi popasul final al călătorului, căci, de fiecare dată când acesta părăsește Calea, el rispiește combustibil și timp prețioase care ar putea fi cheltuite mai bine în atingerea destinației sale finale. De fiecare dată când vă rătăciți, este mai greu să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Lascăr și spun: - N-ar fi mai bine să mergem la campingul Sârbi din afara orașului, căci sunt doar șaisprezece kilometri? Toți au aplaudat propunerea mea, fratele Lascăr zicând: - Este foarte bine fiindcă tot sunt cu mașina și cred ca la popas ne vom simți cu adevărat în inima naturii. Am achitat consumația făcută și ne-am urcat într-o Skoda 1000 MB destul de elegantă pentru acele timpuri. Am pornit în trombă spre locul stabilit lăsând în urmă Parcul și Grădina zoologică
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
plopii falnici stăteau înșiruiți ca niște oșteni. Drumul a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un aspect rustic. În curte, spre nord, se afla un iaz de pește. Peste apa curată, valuri mici se loveau de maluri și stuf. Afară, mese lungi stăteau străjuite de o parte și de alta
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
spațiu virtual numai bun pentru a fi populat de ceva impalpabil: liniștea, credința, zborul, reveria. Spuză de stelemănăstirea din vale e fără margine Deasupra mării liniște fără margini și numai o stea Fluture scăpat Din plasa unui copil Zbor fără popas. Zile albastre. Sâmbete fără sfârșit flori de plumeria căzând Absența poate fi sugerată Însă și prin felul În care Întreaga Înscenare a poemului atestă prezențe insolite, nepotrivite În locul evocat, care se substituie celor la care ne-am fi așteptat: În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trecută în registrul de oaspeți sub numele de contesa de Vrancea. Următoarea etapă a călătoriei a fost Llandudno, înțara Galilor (Wales), unde au stat cu toții un timp și de unde au făcut excursii la Anglesey, Bangor și în Irlanda. Un alt popas a fost la Aberdeen, urmat de cel de la Ballater. La gara din Ballater, grupul a fost întîmpinat de prințul de Wales, îmbrăcat în costum tradițional de Highlander, de prințesa regală Victoria (primul copil al reginei Victoria), care era totodată regina-mamă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a apărut pe neașteptate, sprijinindu-se în nelipsitul ei baston de mahon, și a îmbrățișat-o din nou pe Elisabeta. Potrivit unui martor ocular, Victoria avea ochii înlăcrimați. Pe drumul de înapoiere, Elisabeta și suita ei au făcut un scurt popas la Edinburgh, în drum spre Ballater, înainte de a ajunge la Londra. În timpul călătoriei de întoarcere în țară, se pare că regina și-ar fi exprimat intenția ca prințul moștenitor Ferdinand să ia în căsătorie pe una dintre cele două fiice
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
adăpost sau spre sat“ + -iște), Rîmniște (< rîmnic, „iaz, heleșteu“ < sl. rîbnik, „loc cu pește“ + iște), Rojiște (< sl. roșa, rușa, „trandafir, măceș“ sau rŭȘî „secară“ + -iște), Macoviște (< sl. macŭ, „mac“ + oviște), Scroviștea (< sl. sŭkroviște, „ascunzătoare, vizuină“), Staniște (< sl. staniște, „loc de popas“), Văriștea (< magh. vár, „oraș“ + iște), Ziliște (< sl. Șiliște, „locuință, așezare“), Coșuștea (< koșuta, „căprioară“ sau Koș, „cositură“ + iște). Sufixul a fost adoptat de romîni și atașat la teme (apelative) romînești, formația fiind de cele mai multe ori transparentă și pentru vorbitorul nespecializat: Ariște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar fi stat pitită vreo mie de ani undeva între Nipru și Vistula până să explodeze în secolul al VI-lea și să acopere jumătatea de est a Europei, că maghiara a venit gata făcută din zona ugro-finică cu un popas îndelungat în spațiul turcic de pe Volga etc. Simțul limbii române l-a determinat pe Hasdeu să formuleze, cum se putea atunci, imaginea profilului nou și aparte al limbii române față de latină, dar la identificarea concretă a acestui profil cercetătorul și-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
departajate după criteriul "sensului"1 (satiră, ironie, parodie, grotesc, umoristic) și apoi în cele delimitate în funcție de "articularea tematică"2 (comicul de caracter, de situații și de moravuri) și "formală"3 (comicul creat de limbaj). Pentru certificarea observațiilor sunt respectate necesarele popasuri de natură teoretică, a căror ariditate este contracarată de concretizări și exemplificări prin mostre specifice praxisului caragialian, probând în acest fel, atât validitatea acestuia drept etalon pentru ilustrările ulterioare, cât și asimilarea modelului său în cea mai mare parte a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
final și fără pretenția epuizării sale în adâncime, analiza și cartografierea traseului literar al acestor (arhi)personaje Mitică, semidoctul, craidonul, politicianul oferă o imagine grăitoare în privința bogatei moșteniri caragialiene pe tărâmul tipologiei, cu multe repere cunoscute dar și cu nebănuite popasuri, cum sunt cele oferite de proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă Tudor Arghezi. Această imagine a descendenței tipologice va fi întregită cu alte observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ușor penetra Cu stilu-i aparte În anumite...poteci Cu baruri și discoteci, Ceilalți? Mergeau mai departe. Și Afrodita mergea! Încet, se poticnea, Din nimic obosea, Mai făcea încă un pas, Iar la tufanul bătrân și cam gras, Facu un ultim popas, Și-acolo-a rămas! La umbră deasă și rece, Umezeală...era, Mâncare... se mai găsea, Iar timpul trece și trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]