2,792 matches
-
plăcea să afirm că nu este ultima, ci doar o nouă apariție editorială, valoroasă atât prin tema propusă spre dezbatere, prin modalitatea de tratare, cât și prin nivelul maxim de credibilitate, prin valoarea autorului. Făcând un arc peste timp și poposind în veacul al IV-lea creștin, aflăm că Sfântul Vasile cel Mare, răspunzând cuiva care îl întreba ce legitimitate are pentru a vorbi despre educație, răspundea: „...multe sunt cauzele care mă îndeamnă a vă da sfaturi cu privire la lucrurile pe care
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
concomitent cu nuvela Moara cu noroc. Ca Slavici gândesc și alți ardeleni pentru care popasul la han nu e niciodată un capriciu, el e întotdeauna bine motivat de o necesitate stringentă. În august 1836, Timotei Cipariu și George Barițiu au poposit în drum spre București la un han modest, "neguțătoresc" de pe Valea Prahovei, la ieșirea din "trecerea cea grea a munților" pe care îl ținea "văduva prințului Brâncoveanu, cel din urmă din familia aceasta". Barițiu, scriitorul notelor de drum, explică ce
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unde prelucanii mergeau la biserică În Toplița Îmbrăcați În straie de sărbătoare. Neprimind de la el nicio știre, părinții i-au făcut după datină toate pomenirile la Biserica din Deal, socotindu-l mort. Întreaga noapte a bătut drumul din Călimani, unde poposise la o stână, mânat de acel dor de a ajunge acolo la casa lui În vârful Prelucii. Un aer Înmiresmat, când Încă nu Începuse zăpușeala verii, Îi răcorea obrajii acoperiți de o barbă În dezordine. Iarba Începe să se ridice
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ursuz”necazurile întâmpinate într-o viață pot afecta capacitatea omului de a aborda cu seninătate orice problemă și îi impun o anumită sobrietate; p. 18, r. 9 10 : „la drum e bine să pornești cât de dimineață, iar sara să poposești devreme!” legile nescrise ale drumului îl pot scuti pe călător de eventualele probleme ce pot apărea din pricina lipsei de timp sau a întunericului; r. 31 : „de ce ești scumpă la tărâță și ieftină la făină?” se condamnă impunerea unor rigori atunci când
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
luă de braț și îl duse către ecranul ca o fereastră. Purtat dintr-o parte în alta de suflul aterizării, nisipul formă o adîncitură [...]. S. Lem, L'Invincible (45) Podișul cobora ușor în pantă, spre apus și din locul unde poposirăm, se putea vedea o priveliște întinsă. În fața noastră, dincolo de copaci, zărirăm capul des Bois, tivit cu spumă de mare; în spatele nostru, încă puteam distinge, dincolo de limba de pămînt acoperită cu nisip și dincolo de cîmpia de est, o imensă întindere de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de ani. Încercând câteva „fire genealogice”, fără a cerceta mai în vechime putem consemna ce ne aducem aminte, deoarece preocuparea pentru originea familiei nu mai este nicicum de actualitate. Dacă cel mai bătrân giurgionean (91 ani) este Vasile Chirilă (el poposind aici, în tinerețe, din satul Capra, comuna Galbeni) familii ca Balan, Basoc, Focșăneanu, Ivan, Ivan Popa, Tătărăscu, Marin, Machidon, Dorin ș.a., sunt cu ceva vechime. Moș Ion Tătărăscu vorbea despre bunicul său, Ionel Basoc, își menționa adesea bunicii, idem Costică
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
evidente nu diminuează cu mult mărturia despre stigmate, care este cea mai veche în limba franceză. De PHILIPPUS MOUSKET, Historia regum Francorum, în MGH, Scriptores, XXVI, 168. Or, iată, un altul înaintează, și vine de la Roma, Sfântul Francisc. La Perugia (!) poposește trupul său sfânt. Care nu are nici mâini și nici picioare sănătoase, ci, precum Domnul le-a avut, de cuie străpunse. El s-a rugat și Dumnezeu l-a ascultat, iar trupul sfânt mult s-a bucurat. A murit și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai curând de ceea ce am numi latura "muzicală" a feminității (reductibilă, după convingerea sa, la dinamism, sugestie și mister). În consecință, "ceea ce e static și bine definit (i.e., plastic) nu atrage" afirmația, trebuie precizat, îl privește doar pe călătorul lovinescian, poposit la Florența cu gândul de a-și trata boala (plus tristețea singurătății), și nu de a contempla viața placid, de la distanță, ca pe un tablou oarecare. În consecință, motivul dragostei florentine aduce din nou în scenă eterna gâlceavă dintre suflet
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dintre viață și moarte e surprins apoi, cu mijloacele anecdotei, în Hoțul de Zenon!, un text adaptat după memorialul călătoriei în Grecia 140 pentru a scoate în evidență ideea că iubirea e mai puternică decât sentimentul compasiunii față de aproapele. Naratorul poposește la hanul unde servește un vechi prieten de-al său pe nume Zenon, și acolo întâlnește pe Aglae, femeie tânără și frumoasă, dar și pe bătrânul Plutarh, proprietarul cârciumei, care le povestește cumplita tragedie a morții propriului fiu. Bătrânul e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de a o reîntâlni pe Mab îl determină pe nefericitul Andrei să ia hotărât taurul de coarne, cu speranța că, în realitate, lucrurile sunt mai puțin grave decât în imaginația sa febrilă. În ciuda îndoielii legitime tânărul pornește totuși la drum, poposind la pensiunea unde urma să-și revadă iubita ocupată pe moment cu alinarea suferințelor celuilalt adorator, rivalul din umbră. Înainte de a-i cere cuvenitele explicații, Andrei încearcă să-și tempereze bătăile inimii plimbându-se prin împrejurimi, într-un splendid decor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-și armonizeze gândul cu fapta și să se convertească la religia sexului, după cum îi dictează comunitatea? Bineînțeles că nu. Asemenea "mutație" sufletească este absurdă, ținând cont de natura experiențelor sale erotice anterioare, tezaurizate în muzeul de amintiri unde eroul lovinescian poposește întotdeauna ca într-un refugiu. Care va să zică: era normal ca Andrei să se simtă tulburat de prezența femeii, după cum la fel de normal era să nu-și urmeze numaidecât instinctul și să amâne sine die gestul unei apropieri mai intime. Ca și odinioară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de rezolvat o pricină, dar de natură cu totul diferită. Cei care o reclamă se constituie într-un grup care nu ne este cunoscut potrivit imaginarului de întemeiere de la curtea legendarului Negru Vodă: În curte la Mihnea Vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni, Cu barbele pîn’ la brîu, Cu căciuli la subțioare, Cu vîslele la spinare. Cine sunt aceștia? Îi identificăm sigur, dar foarte sigur, după însemnele ținute la vedere pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie de trebuință încă nebănuită. „Căci visul meu e semn mai greu”. Abia în drum spre Dorna își dumiri noima impulsului său interior, de a porni în necunoscut cu hotărîre. Era însoțită de negustorul David, la care urma să și poposească peste noapte. Acesta, cu firea lui înțeleaptă și încercată, avea unele temeri în legătură cu îndrăzneala femeii de a porni în crucea iernii pe drumuri singuratece de munte. I s-a replicat fără drept de apel: „Să știi dumneata că eu am
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea „coraj”, ceea ce se întîmpla des, găsea momentul să se răfuiască cu Diavolul, sub pretext că ar fi aruncat piatra în Bistrița (Piatra Teiului) și că ar fi tulburat apele precum și liniștea oamenilor. Era greu de stăpînit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dusă în Israel pentru că evrei au rămas foarte puțini în orașul nostru, se afla cârciuma lui Culiță State. Cred că aveam vreo patru ani, și într-o zi de leafă, m-a trimis mama vizavi, să văd dacă tata a poposit cumva pe la State. De obicei, nu stătea mult pe acolo, nu bea niciodată mai mult de o jumătate de vin alb, dar acum întârzia. Am trecut strada și am intrat în local, care nu era decât o cameră mai măricică
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scris și pictură. Despre bunicul de pe mamă, nu știu decât că a fost vornic în satul Mănăstireni, din județul Botoșani. A avut vreo patru fete, printre care și mama mea. Spre sfârșitul primului război mondial, în casa vornicului Bogdan a poposit, grav bolnav de tifos, un sergent, care era tatăl meu. Delira și a căzut la pat. În timpul cât a zăcut cu febră mare, poate o lună sau mai mult, mama i-a stat la cap și l-a îngrijit: îi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-o spre Doi Peri. Erau până acolo vreo zece kilometri, pe care i-am parcurs în vreo două ore. Mama lui Costică ne-a primit cu brațele deschise. - Hei, copiii, deocamdată, ca să vă odihniți după drum, intrați în vie și poposiți sub butuci. Mâncați poamă câtă doriți. Costică, arată colegilor tăi unde-s strugurii tămâioși! a zis doamna Mavropol. Am intrat în vie. Era tare îngrijită, nu vedeam pic de buruieni, toate corzile erau legate pe araci și strugurii, mari și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era cazul interpretam tot noi, încât mulți, din bărcile de pe apa Herestrăului se apropiau și ascultau cu uimire cele două glasuri într-o perfectă armonie și nu-și puteau da seama cine suntem de fapt. Când, într-un târziu am poposit pe insula din mijlocul lacului, au venit și alții, legându-și bărcile aproape de a noastră și fiecare, cu prietenie, s-a apropiat de noi cu sticle și cu mâncare. Întrebați, le-am spus cine suntem și de unde am venit încât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acum dominată de Musa Jebel, vârful unde se spune că a stat Însuși Dumnezeu să cioplească tablele legii. De jurîmprejur culmi muntoase ca niște ziduri stăteau să apere ceea ce se întâmplase în urmă cu mii de ani poporului lui Israel poposind la picioarele Muntelui, în câmpia Er Rahah, și lui Moise, conducătorul lor, urcat aici să-L întâlnească pe Dumnezeu. Doamne, cât de frumos e Muntele! Un alt gând nesăbuit îi trecu lui Mihai prin minte. I se părea că în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-un rădvan închis în care, pe toată du rata călătoriei, se țineau adevărate consilii de coroană. Nelipsiți din aceste consfătuiri erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se poate pleca mai departe a doua zi. Imbrohorul călărea în timpul călătoriei la scara rădvanului domnesc, cina în fiecare seară cu domnitorul, dar nu era admis nici la consiliile din rădvan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Adrianopol, 1703 Convoiul înainta urmând drumul turmelor spre pășunile din Balcani. Vodă era sănătos, nu doctorii cereau popasuri dese, ci localnicii pe unde treceau. Erau români sau aromâni care ieșeau din sate la drumul mare și-i cereau voievodului să poposească la ei. Kuciuk Selin nu mai văzuse așa ceva! Mai erau câteva zile până la Rusalii. Prima tabără după Rusciuc au făcut-o la poalele unei coline împădurite. Un alai din o mie cinci sute de oameni nu era un lucru oarecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai văzuse așa ceva! Mai erau câteva zile până la Rusalii. Prima tabără după Rusciuc au făcut-o la poalele unei coline împădurite. Un alai din o mie cinci sute de oameni nu era un lucru oarecare, iar taberele în care poposea erau un fel de orașe din corturi, cu mirosurile și zgomotele specifice unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lacul albit de nuferi. Mâine e praznicul Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena, cei deopotrivă cu apostolii, și după sfânta liturghie de la Mitropolie, unde este și zi de hram și după ospățul de la curte, Constantin Vodă, plecând spre Târgoviște, va poposi spre seară pentru trei zile aci la palat. Pentru asta, doamna Stanca și prințul Ștefan veniseră să vadă dacă toate pregătirile erau pe măsura celor așteptați. Frățiorul mai mic, beizadea Mateiaș, sperase să scape un pic din frâul profesorilor lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
datând din sec. XVIII - XIX și spații de cazare pentru pelerini. În imediata apropiere a mănăstirii este situat lacul. De asemenea, un alt punct de atracție este stejarul multisecular cunoscut sub denumirea de „Stejarul lui Cuza” la umbra căruia a poposit Al. I. Cuza, primul domn al Principatelor române unite. Fiind situată într-o străveche zonă de tradiție culturală, populară și meșteșugărească, la Vorona se poate admira portul popular local, pictura religioasă, sculptura în lemn, țesături tradiționale, goblenuri, măști populare, împletituri
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]